Reproş

- Mi-ai promis că nu mai bei!
Zise ea către bărbat;
- E posibil, ce mai vrei?
Că şi-atunci eram tot beat!

epigramă de Horea Prodan-Pata din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eva a fost creată din coasta mică a lui Adam

Cu vocea dulce ca de greier,
Sculptată - Doamne - magistral,
Dar tocmai când să pui şi creier...
N-a mai rămas material!

epigramă de Horea Prodan-Pata din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire necondiţionată

Îmi iubesc "soţia" tare,
Fără să regret ceva:
Nu regret nici noaptea-n care
Fost-am prins în pat cu ea.

epigramă de Horea Prodan-Pata din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să ating zise el

Pot să ating zise el
(o să ţip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea

(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea

(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde eşti acum zise ea)

pot să mă aşez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruţi zise ea

pot să mă mişc zise el
aşa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea

aşa-i viaţa zise el
dar soţia ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea

(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea

(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(eşti al Meu zise ea)

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ne-am promis

Eu ţi-am promis, tu mi-ai promis,
Că tot ce ni se-ntâmplă, chiar şi-n vis,
În clipe ce petrecem împreună,
Să fie alt motiv de voie bună.

Să nu uităm nimic să povestim
Din visurile ce ni le-amintim,
Iar tot ce mai aflăm din astă lume,
Să presărăm cu ale noastre glume.

Eu ţi-am promis, iubita mea, un trai
Aşa cum îl visai şi ţi-l doreai,
Şi-mi place cum, pe faţă, fericirea
Exprimă ce-ai în suflet: doar iubirea.

Tu mi-ai promis mereu a mea să fii,
Să mă iubeşti, cum numai tu poţi şti,
În viaţa ce-o cânta-vom împreună
Pe drumul drept, ca a chitarei strună.

Eu ţi-am promis, tu mi-ai promis, iar noi,
Pe-aceeaşi cale mergem amândoi,
Cu liniştea din suflete deplină,
Spre Casa încărcată de lumină.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lancea lui Horea

În toate grădinile ţării e o floare
Cu lujer discret şi trăind anonim
În vremi de răscruce sau de tulburare
Noi lancea lui Horea pe ea o numim.

Acelora care falsifică acte
Şi Ţara Română sub talpă o vor
Noi nu le servim argumente abstracte
Dar poate de lancea lui Horea le e dor.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

La orice primejdii, la orice dezastre
Când duşmanii vor să ne lege în frâu
Al nostru e dreptul şi al naţiei noastre
Să mergem cu lancea lui Horea la brâu.

Copiii o învaţă din laptele mamei
O ţin ca pe o cârjă oştenii cărunţi
Ţărănci o preferă în firul maramei
Sunt codrii de lance a lui Horea în munţi.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

În sud e o coroană ce îi seamănă bine
În nord e un clopot cu o voce în el
Copilul o are pe lume când vine
Să o aleagă întâi şi apoi ca drapel.

Trei lăncii în stema duratei se adună
Vibrând ardelean, moldovean şi muntean
Iar lancea lui Horea e aici împreună
Cu lancea lui Cloşca şi a lui Crişan.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

Sămânţa de lance aici se cultivă
Şi traşii pe roată ascunşi sunt în colţ
Şi nu mai e roata să îi stea împotrivă
Acestui popor înviat de pe roţi.

Oricând s-ar ivi vreo încercare amară
La brâu sa vă stea mai aproape de mâini
Spre drepturi în ţară şi pace afară
Cu lancea lui Horea: la luptă români.

Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus
Lancea lui Horea, lancea lui Horea sus.

cântec, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui beţiv

Când mi-ai promis, într-un sughiţ,
Că nu mai bei până la groapă,
Credeam c-ai să te laşi de şpriţ...
Dar tu te refereai la apă.

epigramă de Emil Cremer din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul nopţii

Zise mortul către viu:
"Viule, de când te ştiu,
Tot sărac, fără sicriu."
Zise viul către mort:
"Am, dar nu-mi place să-l port."
... şi făcu atac de cord.

poezie de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist

Mi-ai promis, Doamne,
Că, după aşa dezamăgire,
Voi avea şi şansa mea...

Dar nu e loc pentru iubire
Când ştiu, nu mă iubeşte,
Ci o iubesc doar eu pe ea...

Nu credeam vreodată că voi suferi,
De ştiam ce va veni,
Poate nu mai sufeream...

Te-am aşteptat, dar în zadar,
Şi am să caut puterea de a striga într-o zi
"Nu te mai iubesc cum te iubeam"

Tată, mi-ai promis iubirea ei,
Mi-ai dăruit doar vise
Şi azi mi le iei pe toate...

Nu ştiu, Părinte, în schimb ce vrei,
Dar deja lupta-i pierdută, flăcările-s stinse,
Nimic nu se mai poate...

Pentru tine, Iulia, am numai lacrimi,
şi ură, şi iubire, sunt toate adunate,
Şi ştiu că voi mai suferi...

Nu mi-ai dat măcar o şansă, o şansă măcar,
Şi şansa ce-o vedeam s-a dus şi mai departe,
M-ai lăsat să lupt ca orbul, în zadar...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Credcabanuiesti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motiv de divorţ

Cum la dosar lipseau dovezi,
Judéca zise către Niţă:
- Dar de ce vrei să divorţezi?
- Păi, când am zis "Da", eram criţă!...

epigramă de George Budoi (2 februarie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dispărut

Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ţi-am oferit spaţiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ţi-am dat noi valenţe
Şi culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, şters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca şi nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te ştiu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reuşit să te scot,
Dar laşi urme adânci,
Nu priveşti înapoi şi fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Şi nu plăteai chirie,
Am oferit în avans şi
Tot eu, am ieşit pe datorie.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul beţivului

A promis alaltăseară
C-o să bea doar "apă chioară"
Şi de-atunci, acest bărbat
Umblă numai... "chior de beat".

paradox epigramatic de Ştefan-Cornel Rodean (2006)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nathan (către Haley): Când m-am prăbuşit pe podea, eram atât de speriat. Eram îngrozit. Apoi te-am văzut pe tine şi mi-am promis că, dacă aş putea să mă ridic, aş veni spre tine... şi ţ-aş spune câtă nevoie am de tine, cât de mult te vreau... şi că nimic altceva nu mai contează.

replică din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un pas

Hai, viaţă, hai, încă un pas!
Din tine mult n-a mai rămas.
Da-i tot mai greu către sfârşit
Iar eu aşa am obosit...
M-ai înhămat. Nu am scăpat.
M-ai tras-napoi, iar am urcat,
De maluri m-ai izbit şi-am plâns,
Mi-ai dat copii şi-atunci am râs.
Ne-am învoit pe loc să-mi dai
Puterea-ntreagă ce-o aveai
Să-i cresc cu dragostea mea toată,
M-ai răsplătit cu o nepoată.
Îţi mulţumesc! Mi-ai dat să gust
Şi fiere şi un dulce must.
De-acum... nu-ţi cer un lucru mare
Mai ai oleacă de răbdare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupei Horea Crişovan & Ilie Stepan

Cântă Horea, os domnesc,
Cu amicul său, Stepan
Deci, pe plajă mai lipsesc,
Numai Cloşca şi Crişan.

epigramă de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtualul mărţişor, dăruit cu dor, scumpului meu cititor

Virtuale mărţişoare, cadouri am dat
Într-o zi cu soare, până pe-nserat.
Rămâne anul următor, să mai dăruiesc
Tot aşa... un mărţişor, dar să-l tipăresc:
- Uite câte mărţişoare; cumpără-mi un mărţişor
Aş dori această floare, sau un porcuşor...?
- Lasă-mă să mă gândesc, ştii că sunt zgârcit
Un cadou îţi dăruiesc, cred că l-am zărit...
- La ce esti un zgârcioman, ia-mi un lănţişor?
Mai trece un an, şi poate că mor.
- Aoleu, ce rea mai eşti, nu-ţi mai iau cadou!
Râzi, şi vrei să mă prosteşti, şi gândeşti că-s bou?
- Tare prosticel mai eşti, eşti tare zgârcit
Într-o zi, mă părăseşti, şi nu-mi eşti iubit?
- Sunt iubit, dar nu sunt prost, nu mă cicăli!
O să ne facem un rost, şi ne vom iubi!
- Râdeam, uite, de-un... băiat, poate că îl ştii,
Dă cu banii, şi e beat, vorbeşte prostii...?
- Orbească, cine îl ştie, este-un beţivan
Râde, de a lui prostie, este un golan!
- Uite pe cine-am văzut, ce mai faci Marine?
Într-un birt noi am băut: mi-amintesc de tine!
Taci din gură... Mihăiţă, că nu mă cunoşti!
Că-ţi închid a ta guriţă... vai, cât sunt de proşti!
- Unde zici, mă... c-ai băut, de ce m-ai minţit?
Dar când bei, şi ţi-a plăcut, nu mai eşti zgârcit?
- O, fă, stai că îţi explic, eram supărat,
Rătăceam pe-aici... un pic, şi m-am îmbătat!
- S-a-mbătat de supărare, de mai multe ori!
Cumpărase, cred, o floare, sau mai multe flori...
- Uite pe cine-am iubit, şi-ncredere am avut:
Minţi, şi te-am descoperit, ce durere mi-ai făcut...
Pentru ce, tu, nu mi-ai spus, că-ţi place să bei;
Unde, cadoul l-am pus, înapoi să-l iei!?...
Luaţi-vă-amândoi de braţ, duceţi-vă, vă-necaţi!
Urcaţi-vă într-un laţ, şi vă spânzuraţi!
Iar dacă, mai îndrăzneşti, un cuvânt să-mi zici
Mă supăr, şi te trezeşti, peste faţă: plici!
- Eu mă scuzi, că n-am ştiut, de ştiam: tăceam;
Un necaz că v-am făcut, şi suntem, şi... neam.
*
Cel ce bea şi chefuieşte, casă-n viaţă nu va face
Într-o zi, tot sărăceşte, şi nu îi va place:
Tot ce el agoniseşte, la gunoi, va zace;
Ia aminte dacă vrei, nu iubi beţia:
Tu te vei trezi că bei, şi-ţi pierzi căsnicia!
Orişicine-i beţivan, casă, nu va face:
Rămâne, fără un ban, şi, sărac, va zace.

poezie de Paul Preda Păvălache din Trăiri intense... (22 septembrie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire divină

Ai reuşit tu oare să îţi închini aripile
Către trupul meu topit?
Şi mi-ai atins tu ochii, când m-ai făurit?
Ai stat tu lângă mine şi mi-ai cioplit în Rai
Un loc, odihnă sfântă şi nu vrei să mi-l dai?
Ai refăcut în legi sclipirea de-ajutor
Şi mi-ai întins destinul prin suflul într-un nor?
Iar eu drept mulţumire de barbă-ţi mă agăţ
Şi nu văd că te doare căci tot mai sus mă-nalţ
Tu ca un tată Sfânt de-a pururi
Mă iei şi-apoi mă linişteşti
Şi-n noapte să nu-mi fie frică
Tot câte-un înger îmi arăţi
Iar eu copilă fiind în toate,
M-agăţ din nou de barba Ta
Şi pân' la urmă dormi pe scaun
Cu măna-mi mică-n Măna Ta.
Ce lucru să-ţi aduc ca jertfă?
Îţi dau chiar tot ce am, ce vrei
Căci ştiu că undeva în ceruri
Tu iar în braţe-o să mă iei.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai înviat ca să mă stingi

Cu vocea susurând
mi-ai scos din inimă
venin,
m-ai înviat cu tine
când m-ai găsit
pe vânt,
eram frunză uscată,
eram mormânt
sub crin,
m-ai strâns la piept
şi mi-ai şoptit
că eu îţi sunt descânt.

M-ai înviat cu viaţă
mi-ai curs uşor
prin vene,
luceafărul iubirii
tu
mi-ai aprins cu tine,
- e prea târziu...
dar tu mi-ai spus că mai e vreme,
că flacăra iubirii,
iubirea
o menţine.

M-ai înviat,
mi-ai strâns cenuşa-n legământ,
m-ai desenat femeie,
mi-ai spus:
- Să nu mai plângi!
m-ai îmbrăcat în zâmbet,
dar
azi
sunt iar mormânt,
căci tu m-ai înviat
ca iarăşi

să mă stingi.

poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am propus ...

Eu am propus, tu n-ai promis
Ca dragostea să fie vis,
Am mers aşa pe căi pustii,
Cu inima în blasfemii.

Eu am propus, tu ai uitat
Că-ntre femeie şi bărbat
S-aprind scântei în ochi şi-n piept,
Ca să te pierd nu este drept.

Eu am propus, tu-ai să revii
Cândva pe câmpurile pustii
Şi-ai să gândeşti c-a fost odată
Un gest de dragoste curată.

Eu am propus şi merg pe drum
Strângând în pumni resturi de fum,
Tu n-ai promis dar ai plecat
La pieptul unui înger beat.

Şi-această dragoste de vis
Cândva în lacrimi m-a cuprins,
Acum jurat-am şi-am propus,
Când ai promis, atunci te-ai dus!...

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apriliadele 2

vântişorule spion şi…
nebunatic
ai vărsat atâtea sticluţe
cu parfumuri
peste aprilie acesta că nu ştiu
nu mai mănânc
nu mai dorm
n-am astâmpăr, mă chinui
să învăţ pasul dansului tău
nu-s beat
mi-ai dilatat nările
îmi acoperă faţa
şi
tot nu vrei tu să-mi faci
un hatâr
să duci, vântuşorule, praful
frunţii mele pe un pisc anume
şi iubitei
fiorul – hai că poţi asta, fiorul
când dau cu tâmpla de
călcâiul visului…
că aş fi lângă ea

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!