Sectele nesimțirii
O obligație aveți și e morala;
Singuri să vă opriți din nesimțirea
Prin care unicul discurs vă este fala
Crezându-vă dotați cu... nemurirea.
Vă tot înconjurați de fani, adepți
Cu aceleași obiceiuri și năravuri,
Făcând prin viciu hoarde de inepți...
Vă premiați în false festivaluri.
Limb-o schimonosiți, ca blestemații;
Injurii-n apelații de criterii...
Vă lingeți între voi, infatuații
În comentarii, dialoguri de mizerii.
Găști de necultivați, de proști, sunt multe
Și cu vechi stagii ce invocă în neștire
Că propriile imbecilități sunt culte
Iar scrisu-alambicat, schimonosit, e pregătire.
Nu v-a numit nicio autoritate
Să fiți judecători și să dați premii
Și vă simțiți jigniți de cei cu carte;
V-ascundeți lenea... Nulitatea vremii!
În lipsa de talent sau de creație
-Printr-un produs de-o modă dubioasă-
Spurcați, v-amuză mulțumiri în incantație
Trăind din critica ne... bună, ofticoasă.
Mă-ntreb ce gene aveți înlănțuite
În ADN-ul, ce normal e-un unicat?
Gravi recesivi și cu minți hărțuite,
Stați ca-n aziluri, provocând păcat!
Ce demon e, ce gânduri vă tulbură,
Crezându-vă deținători de adevăr?
Ce iele sau himere vă murmură
Auto inundați de-apologii, geloși în cor?
Toți, prost crescuți, orduri, fără educație,
Se-ascund fără imagini, după "nick"-uri
De tâmpi batjocorind; cretini de nație...
Creiere parcate-n halte de prostie... VIP-uri.
Am silă, scârbă, una cu disprețul
Sunt totul corpi Negri, sunt rabie...
Mă spăl de voi, ce-n timp veți plăti prețul,
Căpușe din tunele întunecate... Scabie!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prostie
- poezii despre premii
- poezii despre întuneric
- poezii despre timp
- poezii despre talent
- poezii despre plată
- poezii despre nulități
- poezii despre negru
- poezii despre mulțumire
Citate similare
Misterul rotirii
Vă puneți întrebări ca mine;
De ce cu toții ne-nvârtim?
De ce nu știm cât o să fim?
Cât va dura ce-i rău sau bine?
Vă detașați de trai banal;
Vă dați din timp să fiți un geniu?
Credeți în trai peste mileniu?
Vă desfătați de-un cer astral?
Vă credeți parte din rotire;
Priviți planete, galaxii?
Aveți la vise garanții?
Cunoașteți ce aveți menire?
Sunteți ca mine o-ntâmplare;
Ce-ați face, nu de voi depinde?!?
Știți tot ce-ascuns vi se pretinde?
La Dumnezeu cereți favoare?
Vedeți că totu-i un coșmar;
Alții, vă dau plăcere, chin!?!
Sunteți convinși că-i un destin?
V-ați rezervat loc în vreun... "car"?
De ce nu-i static Universul;
Care-i motivul învârtirii?
... Sunt și eu parte a... rotirii?
Roată sunt toți... sau sunt alesul?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre religie
- poezii despre plăcere
- poezii despre planete
- poezii despre genialitate
- poezii despre cunoaștere
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre bine și rău
Bac, a-laureat
Ca-n orișice, atingem mândri, paroxismul
Atunci când suntem revoltați că tembelismul
Reiese la iveală din străfunduri tenebroase...
De minți necultivate-n școli, se împărțind... pe oase.
Dar nu prostia e de vină, lenea, nesimțirea,
Fala fără motiv, furtul de carte, dezgolirea
De sâni, picioare... goliciuni de minți, tupeul...
De vină-i camera de luat vederi, ce-a-nregistrat... WC-ul.
Și sute de inepți, îmbătrâniți prin parlamente,
Sunt revoltați că pe copii "distrugem", noi, eminamente
În dezvăluiri, ce-ar fi rămas mai bine-ascunse...
Cum sunt și ei, înnegurați, de crize-n neuroni... minți nepătrunse.
Și culmea ne mirăm, că tot la fel, avem educatori
Ce ies țipând pe străzi; vor mai mulți bani, bieți muritori
În lenea învățării -tot mai grea și-ncet, încet uitată-
În loc să doarmă-n bănci, visând că ei sunt... nația evoluată.
E-o vorbă "Zi-mi cu cin' te ții, ca să-ți spun cine ești"
Sau "Țambra nu sare departe de gard"... Hm, povești,
Așa cum credem că trăim, idilic, ca-n copilărie
Și-o lume-ntreagă să muncească; făt frumoși... ca să ne ție.
Ce Harvard, Yale, Cambridge, Boston, ce Sorbona
Când fete-avem frumoase, tot mai goale, nu pe bona
Ce viitorul le va fi, când se va șterge din "jeunesse"...
Va curge râuri botoxul, prin pieile crăpate... din exces.
Ah, Doamne, parcă-n iad am fi, printre inepți
-Ce-o viață, tot furând și cărți și bani și pe-nțelepți-
Ce-au tot crezut că hoitul lor, de corp și suflet, alterat,
Va trece-n infinit, gunoi, împuțiciune... laureat (bac)?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre frumusețe, poezii despre cărți, poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre sâni sau poezii despre suflet
O scârbă... de democrație
Mi-e scârbă de democrație
- Stați, nu vă repeziți, e doar la voi o tragedie -
Nu-n general
... De cea de-aici, din deal.
Iubesc democrația
- Stați nu vă-n veseliți, cea ce-mi păstrează seminția -
... Pe cea reală,
Ce n-o mai am, în țara mea, natală.
Mi-e scârbă de democrație
- Stați nu vă repeziți, e una din prostie -
Manipulată
Înspre sărăcia mea, subtil planificată.
Iubesc democrația
- Stați nu vă-nveseliți, cea ce-mi respectă din trecut, copilăria -
Căci merit dar, s-o am
De drept, nu doar s-ascult și veșnic s-o reclam.
Mi-e scârbă de democrație
- Stați nu vă repeziți - vorbesc de-o Românie;
Unde doar tu-n respect o-asculți
De la îmbogățiți din furt... tu făcând parte din desculți.
Mi-e scârbă, dar iubesc democrația
-Ce lumea a inventat-o, prețuind frăția-
Nu să ne pierdem darul de-a vorbi, de-a spune;
Cu plasture pe buze, muți, doar s-auzim, trăind deșertăciune.
Spuneți-mi, cui să m-adresez, s-o am
-Nu toată, cum la alții, doar un dram-
Nu doar prin dreptul la cuvânt, de mut, crezând c-ajunge
Strigăt, la cei ce nu ascultă... Și-au numai gustul meu de sânge!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vorbire, poezii despre democrație, poezii despre țări, poezii despre tragedie, poezii despre sărăcie, poezii despre sânge, poezii despre respect, poezii despre reclamații sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Destine
Vorbiți în gura mare,
ne arătați destine,
cu prea multă emfază
vă dați învățători,
ieșiți pe sticlă seara,
vorbiți fără rușine,
ne explicați ce-i viața,
cum trebuie să mori.
Aveți păreri vetuste,
culese pe-apucate,
le exersați cu alții,
zicând că-s de la voi,
însă o știm cu toții,
cândva au fost furate,
servindu-le patetic,
pretindeți că sunt noi.
Din vorba voastră seacă
se nasc idei absurde,
iar proștii le adoptă
și le susțin cu sârg,
în mintea lor săracă
sunt libere să zburde,
le-auzi când mergi la piață
sau de te plimbi în târg.
Idei fără valoare
din minți împotmolite
în mlaștini de prostie,
din care zilnic cresc,
aduse pe ecrane
pentru a fi servite
ca să ascundă jalnic
ce-i simplu și firesc.
Iar cei care încearcă
lumină să aprindă
în sufletele voastre,
târâte în noroi,
cu argumente false
sortiți sunt la osândă,
prostia să triumfe
și bezna peste voi.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre valoare sau poezii despre seară
"Metafora" imbecilității
Ies toți în hoarde din spelunci
Cu gând în zimți de stalagmite,
Imitatori de nibelungi...
Neisprăviți, neisprăvite!
Au minți dospite în lugubru
Ce explodează în dejecții.
Răspânditori de ură, sumbru...
Etiologi maligni, d-infecții!
Au cromozomii în mutații
Cu mii de gene recesive,
Multiplicați în populații
Cu flatulări intempestive.
La stârvuri stau cu guri hulpave
Să muște carne putrezită,
Din "ateneuri" fac enclave...
Din "prima dona", fac smintită!
Au gustu-n sânge, de mizerii,
Sunt toți Napoleoni, pretinșii...
Aziluri și le cred imperii,
Victorioși, le sunt învinșii!
Au hrană, vidul "metaforic"
Îngemănat în pur non sens;
Trăiesc mocirla-n euforic...
Miros a împuțit... Intens!
Sunt excrementul omenirii
Ce murdăresc, ce-i pur, novice,
Sunt defecarea nesimțirii;
Trăiesc, într-un gunoi, ferice!
Pseudonimul le e scut,
N-au școli, n-au nici biografie;
"Vendetta" țelul și-au făcut;
Sunt literei, pornografie!
Sunt o "armada" de bucolici,
De juri, autoproclamați;
Sunt spuma vomei din alcoolici
Drogați de ură... proști damnați!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre metafore, poezii despre victorie, poezii despre sex, poezii despre promisiuni sau poezii despre pornografie
Am învățat încă de mic că se permite a cere ajutorul cuiva și chiar trebuie. Aveți un corp normal sau nu aveți, dar sunt lucruri pe care nu le putem face singuri.
citat din Nick Vujicic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre corp sau citate despre ajutor
- liber-cugetător
- Liber-cugetătorii sunt cei care sunt dispuși să își folosească propriile minți fără prejudecăți și fără teamă pentru a înțelege lucruri care se ciocnesc cu propriile lor obiceiuri, privilegii sau credințe.
definiție celebră de Lev Tolstoi în Despre viață și eseuri despre religie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ateism, citate despre prejudecăți, citate despre minciună sau citate despre frică
Înjurământ
Ce știți voi muritorilor perverși
Pe cine pierdeți azi definitiv
Când ați avut sinceritate ca-n povești
Într-un gigant ce rejetați fără motiv.
Uitați-vă-ndobitociți măcar
La ce-s acum imagini de arhivă
Oare veți mai avea un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?
Din mintea neagră, ce-o purtați ușoară
De goliciunea sumbră-n sentimente
Îmi mai găsiți un politician, așa-ntr-o doară
Să fie sincer, om, eminamente???
Îl meritați oare, voi lașii necitiți
Să-aveți așa valoare, chiar postum
Slugi și dezbinători în fond nefericiți
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum.
Vă-njur să fiți cu toții blestemați
Orbiților lipsiți de minți, de carte,
Lui Păunescu doar prin moarte să-i urmați,
Să pierdeți trup și suflet, de nimic să n-aveți parte!
Și vă blestem profund de mii de ori
Să n-aveți parte de copii, de mame, tați
Să fiți pe veci doar victime de orori
Pe viitor!... Neîntrerupt stigmatizați!
Vă plâng nenorociților de-o blasfemie
Ce-o promovați într-o mulțime de prostie
Mă închin să nu puteți să mi-o mânjiți și mie
Prin grația lui Dumnezeu, hulită seminție...
Sunt un fugit, cum și mulți alții au plecat
De frica voastră frunți golite de lozinci
Mă-nchin din nou la Dumnezeu, v-am denigrat
Fărâmă de popor rămași cum v-am lăsat...
... La stadiul, minți și suflet de opinci!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre trup și suflet, poezii despre tată sau poezii despre prezent
Blestem
Vă blestem, să fiți buni
Să aveți binele parte.
De învățați, să știți "carte"...
Pe cei buni, să răzbuni.
Vă blestem, pururi tineri
Să iubiți neîncetat.
Să trăiți din iertat.
Miri să fiți, veșnic, gineri.
Vă blestem, bunăstare
Să primiți meritat.
Tot ce vreți, să aveți "dat"...
Din nimic, să fiți "mare".
Să nu credeți, blesteme.
Sunteți, simpli produși,
Îngeri... Terrei intruși;
Sunteți, ființe supreme!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tinerețe, poezii despre nuntă, poezii despre iubire sau poezii despre iertare
Mărturisire
Sunt oare
un plagiator,
un oarecare
neștiind
umbrind
de un sfumato
antecreații cum un Michelangelo...
dar fără un maestro,
din lipsa pe vecie d-un Verrocchio
"presto",
sau banal Pinnocchio...
n-am nici obârșii-n Sant-Angello
și orișicum
nu aveam cum?!...
Rămân
un simplu muritor
fără predecesor;
n-am copiat niciun Tacola
și niciun Eilmer cutezant
căzut,
pe nimeni n-am avut o preîncercare,
doar ezitant,
în singur mi-am creat un drum,
modest...
n-am nicio jenă să mă manifest
un bun
pentru consum,
un surogat de... Cola.
Dar sunt cu siguranță mai cinstit
decât titanul;
nu m-am autodefinit
sau proclamat
brevet universal...
sunt doar un biet vasal total lipsit de ipocrit,
îndepărtat de-al său egal...
cert însă sunt un unicat,
un fel de autodidact, nu literat,
sunt poeziei... curtezanul,
c-o mare diferență de talent
de-un Buonarotti
ce nu voi fi nicicând, nici printre copii...
Sunt doar un bun incipient!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre siguranță, poezii despre poezie, poezii despre plagiat, poezii despre modestie, poezii despre fățărnicie sau poezii despre ezitare
Pentru voi pereche scumpă
Pentru voi pereche scumpă
Am adus urări cu drag,
Le proștern naintea voastră
Și le cânt astăzi în prag;
Nunta voastră-i sărbătoare,
E-mpletită ca-n povești,
Iar iubirea voastră-I mare
S-o trăiți tot mai intens.
Și de vin furtuni în viață
Voi să fiți biruitori;
Să-L aveți pe El la cârmă
Și să fiți încrezători.
Să căutați mereu iubirea
Și răbdarea s-o aveți,
Bunătatea și credința
Sunt pietre de mare preț.
Casa voastră plină fie
De Cerescul Domn Isus;
Să-L aveți pe El ca sprijin,
Să-L iubiți cu dor nespus.
Iar acum vă las cu bine,
Să rămâneți fericiți,
Să faceți din Domnul scopul
Și veți fi prea mulțumiți!
poezie de Toma Simona Magdalena
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre urări, poezii despre sărbători sau poezii despre fericire
Ofertă de nou an
În clipa când în timp veți trece
Vechea secundă cu alta-n nou,
Să știți, voi lăsa gând s-aplece
Spre toți de aici, voi fi ecou
La tot ce vă doriți să fiți
Cu-ai voștri dragi, să-i aveți veșnic
La fel de sinceri caști, lipiți
Cu suflet, calzi cum facla-n sfeșnic...
Și vă urez un an de roade în dragoste
Și împlinire, cu corpul tânăr, fără tare
Și bani de-ați zice... "Pacoste!"
Vise împlinite, o încântare...
La toți, mulți ani și la mai mare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre secunde
Luna
De-i noapte fără ea, nu-i vis
și mintea, sufletul, sunt negre;
cum zile fără soare, nopți nu sunt integre...
E-o bucățică de culoare de pe cerul negru, alb deschis.
De mic copil o atingeam cu mâna,
avea nenumărate semne, ce le-nțelegeam...
Le-am dat uitării, nu mai sunt, căci pe atunci, din timp îmi luam...
Acum doar o remarc, accidental... Că e-o prezentă și că-i "una".
Mă-nebunește gândul când nu se arată
în tot ce se compune, în globul ei de sferă...
Este femeia plină de mister ce se ascunde de pudoare și ce speră
să fie veșnic tânără, să aibă o parte de necunoscut, să fie ne-ntinată.
Ne-ncântă de când lumea, are forme multe,
este sălașul miilor de inspirații, este Muza,
se oglindește-n ape, este și oglinda, e suavul din oceanul negru, e meduza...
O vezi frumoasă, dar e și venin, te poate otrăvi sau să te-ncânte.
Fiți mai fideli la tot ce vă-nconjoară și aveți într-"una",
pierdeți-vă din timpul- ce oricum n-aveți-
nu fiți tangențiali la ce există! Este evidentul câștigat și nu este ce credeți...
Lăsați-vă conduși de vis, pe căile luminii de cristal, plecați la braț cu LUNA!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre zile, poezii despre uitare sau poezii despre ocean
Cine-s Eu... fizic?!
Oare din ce-s făcut?... Din apă?
Că-mi curg ideile în neștire...
Sau sunt din fier fără simțire
Din hematii, sau dintr-o placă!
Căci sunt și moale precum puful...
Te poți culca, sau te afunzi.
Sunt voalul "burqa" să te-ascunzi,
Sau sunt un por... Respir năduful.
Sunt mii de scumpe minerale,
Sunt aur de inel de nuntă.
Pot fi carbonul fin, de-ascultă
Din microfoane Universale.
Conțin cristale, diamante;
Poate nu-s șlefuit de-ajuns...
De-o faci, pătrunzi în nepătruns;
Te porți ca mine... în nestemate.
Îți dau sursă de vitamine
Crescând alături... De mă vrei?!
Să-ți fiu petardă de scântei
Soarbe-mi vigoarea, fii tu... mine!
Am proteinele existenței
De-aminoacizi esențiali.
Hrănesc o lume de imortali...
Ia-ți ADN-ul inteligenței!
Sunt sursa de-arderi din glucide;
De zahăr vrei, am gust de dulce,
Nectar îți dau... de nu te-ai duce.
Ce teamă am de Efemeride!
Topit, sunt sursă de săpun.
Lipidele-mi îți pot da sclipire...
Aș vrea să spăl... o Omenire!
O Terră pură, tu mai bun!
Sunt la un loc, o FĂCĂTURĂ,
O replică la nesfârșit
Cu gând, să știu ce-i infinit...
Sunt Univers... o AVENTURĂ!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zahăr, poezii despre vitamine, poezii despre inteligență, poezii despre infinit, poezii despre idei, poezii despre gânduri, poezii despre genetică sau poezii despre frică
Decis
Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată.
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi...
Din mine, marea e sărată!
Sunt stors de vlagă din străbuni...
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Și sunt mințit, că ei sunt "buni";
Precum, ei-s ziua și eu noaptea.
Mă păcălesc nenorociții,
Că-i un alt timp și sunt de-ai mei...
Subjugă... îndobitociții!
Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei...
Mi-au luat avut de la strămoși;
Din furt, au aură și nimb.
Pe boala mea, sunt sănătoși...
În vorbe goale viața-mi plimb.
Tot ei mă judecă, pe bani;
Să spun, de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani...
Zâmbeau parșiv, când îi votam!?
Sunt hoți, inepți, anagramați,
Se țin în găști, jucând "partide"...
Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați;
Geambași de suflet, minți perfide.
Atâta ură am adunat
Și am puterea să-i înfrâng.
Sunt toți, pământ, o apă, un leat...
N-o să-i votez... să nu mai plâng!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre minciună, poezii despre înfrângere, poezii despre votare, poezii despre sănătate, poezii despre somn sau poezii despre râuri
Calea cavalerului
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
în țări păgâne cum le ziceți voi
și multe trupuri am făcut să cadă
în anii tineri, dați pe un război.
V-am ascultat dorințele "creștine"
și vorbele cu care ne-ați mințit,
dar știu acum și nu mă pot abține
să nu vă spun, de răni acoperit,
că voi ați fost șacalii, profitorii,
voi, ce aveți un singur ideal:
puterea! iar cuvintele notorii
sunt doar un fals discurs teologal.
Ce spuneți, voi nu credeți, dar prostimea
v-ascultă, boi "cucernici" fără duh!
căci le greu să vadă-n în voi micimea
când le-arătați nimicul din văzduh.
Acei "păgâni" aveau, și ei, un suflet,
erau ca noi, aveau un dumnezeu,
dar, ce știți voi ce-nseamnă un răsuflet,
de nu e de creștin sau de evreu.
Am fost, preasfinte, într-o cruciadă
căci voi m-ați îndreptat spre un păcat
pe care vi-l dau vouă ca dovadă
că tot ce-ați vrut să fac, am blestemat.
Eu mi-am ales o cale de lumină
și port în suflet al iubirii crez.
Ce spuneți voi, e strâmb și nu alină
durerile din lume. Eu cutez.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre război sau poezii despre notorietate
Închinare la copii
Dați la copii o pâine
Și-i îngrijiți un pic...
Nu or crește din nimic,
Din trai de azi pe mâine!
Încălțații pe copii
Căci își tocesc picioare...
N-au naltul să mai zboare
Și-s mici, în sângerii.
Copii îmbrăcați, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Și iarna frig îi strânge;
Nu-i faceți din om... sfânt.
Dați pe copii la școală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriți-i de-osteneală.
Dați la copii... vis,
Întindeți pat să doarmă...
Faceți vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.
Luați pe copii de mână,
Pe umeri îi purtați,
Faceți-i învățați...
Dați zbor, din ce-i țărână.
Purtați copii... părinți,
Căci toți, copii ați fost
Și când veți fi compost
Gând să le fiți, în minți.
Muriți pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânța lumii...
Lăsați-i pe ei vii.
Iubiți-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpați-i de nevoi...
Dați-vă nemuririi!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre iarnă sau poezii despre vânt
Versofilie
E gravă boala; somnu-mi face versuri
Și dialog, fără vreo rimă, parcă-i slut.
Iar lumea-i plină de poeți, poete, eresuri
Doar; idei ușor de autorizat, fără statut!
Ce bine-ar fi să poți vorbi normal; nu sacadat,
Nu ca-n latină... Ar fi prea mult, pentru ce-avem cultură
Azi, când roman este prin reviste doar, desenul animat...
Și cartea-i "Solitaire", un pocker... filmele, aventură!
Oh, câtă școală avem; clădiri private, cu mulți dascăli
Din răspopiți inculți, mai proști decât elevii,
Studenții -ce-ntâlniri își dau în aule, prin alte săli-
Făcându-și versuri, vărsături... Cum pâinea-i grâul plevii!
Olimpicii, nu-s din Olimp, sunt figuranți "on line",
Ce-și citesc temele din poale, la camerele ascunse
Și dialogu-i numai; super, "cool", mișto e, sau e fain...
Băieții-s în afaceri-troc, fete-n simțiri de mult, de... mult străpunse!
Sunt situri pline-n gânditori, cu gândul foarte dus;
Trăim tot o versificare care-ngroașe bulă, în embolie,
Ce-oprește circuit în anevrism, ce-ar exploda, de atât produs;
"Tu mă iubești, eu te iubesc, noi ne iubim, voi..."... O versofilie!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre studenție
Despărțire
S-a închis geamul trenului vieții, ca o pleoapă
s-acopere visuri, rămase-n peron
de-o gară, efemer bântuită de multe plecări
pe linia dublă, ce înșiruie apă
căzând printre văi, sau schiind prin jalon,
se-oprind câteodată prin halte, sau mări.
Rămâne un clip, sau un film dintr-o dramă,
în camera obscură a retinei din minte,
plecată și ea undeva, fără adresă
și totul derulă periplu' înspre vamă...
nimic nu oprește din goană, zadarnic mai zboară cuvinte
în eterul ce nu mai cunoște înțeles, nici scris pe bilet... ori anunțul din presă.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre văi, poezii despre vamă, poezii despre trenuri, poezii despre fotografie sau poezii despre filme
Nori negri s-au abătut
Peste țara mea grădină,
Nori negri s-au abătut.
A rămas fără lumină
Fiindcă voi așa ați vrut.
În alb, toți v-ați îmbrăcat.
Ați simulat puritatea.
Când de fapt, ați semănat
Peste capitală moartea.
Cu mintea întunecată
Ați învrăjbit iar românii.
Peste țara lor bogată
Vreți să fiți doar voi stăpânii.
Chemați oamenii la luptă
De parcă suntem în război.
În două țara e ruptă,
De cei care-au ajuns ciocoi.
Ca pe două oști dușmane
I-ați așezat față-n față.
Le-ați pus în mâini iatagane
Să-și spună: Adio viață!
Voi aveți mintea bolnavă.
Nu mai simțiți românește.
Ne vreți țara o epavă.
Dumnezeu vă pedepsește.
Eu, domnilor, vă sfătuiesc
Să stați o clipă. Vă opriți!
Și pentru neamul românesc,
Doar binele să îl gândiți.
Din nou, lumina să revină
În mintea noastră-a tuturor.
Să păstrăm țara grădină
Și pentru neamul viitor.
poezie de Dumitru Delcă (7 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre România sau poezii despre patrie