Aur
Cu-armurile-i grele de toamnă târzie
balta ne cheamă din nou.
Lotca scâncește, ca vie,
și-n sălcii atârnă același nesigur ecou.
Șerpii beau, leneși, din ultima căldură,
apa-i lumină topită și grea.
Tu, fiică a soarelui, pură,
luminezi această împărăție a ta și a mea.
Vâslele vibrează în mâinile mele -
e-o harfă pe care doar eu știu să cânt,
Ascultă, ascultă, iubito, la ele
ce zi de-mplinire înalță în vânt.
Toamna toarnă cu pumnii aur în baltă,
părul tău e-o flacără tremurând.
Când în apă te-arunci, decât zarea mai naltă,
pari un strigăt al vieții țâșnit din străfund.
Și apa te-alintă în brațele-i moi,
fericită că iar te cuprinde,
părul tău mă cheamă, se-aprinde,
te-afunzi, dar și-acolo vom fi amândoi.
Și vâsla-a tăcut, și noi am tăcut,
în lumea ciudată din ape.
Înotăm alături, ca într-un sărut,
aproape de cântec, aproape...
poezie de Mihu Dragomir din Dor (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre toamnă
- poezii despre lumină
- poezii despre înot
- poezii despre șerpi
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Culoarea ultimului foc
Părul tău e-o noapte fluturând în Soare
Ca o-nflăcărare sub un vânt domol
Care îți întinde brațe ca o boare
Și-ți cuprinde trupul într-un carambol.
Buzele-ți atinse de sărutul cald,
Capătă culoarea ultimului foc
Din grădina-n care dorurile-mi scald,
Cu dorința-ntâie, din întâiul loc.
Sânii îți tresaltă-n aerul grăbit
Să-și retragă pașii de pe un tărâm
Încărcat de patimi căutând sfârșit
Prin infernul roșu-n care coborâm.
Sângele se-adună în șuvoi de lavă
Care-și face cale-n freamătul tăcut
Dintr-un trup ce saltă încă o octavă
Într-o simfonie c-un final acut.
Părul tău e-o noapte, buzele-s aprinse,
Sânii dorm sub vraja unui vis trecut
În eternitatea viselor cuprinse
De iubiri ce-așteaptă ziua de-nceput.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre sfârșit, poezii despre sâni, poezii despre sânge, poezii despre somn sau poezii despre religie
Privește și ascultă, iubito!
Privește, iubito, se apropie iarna,
Din ploaia de toamnă se scutură fulgii,
Un alb de poveste se așterne-n fundal,
Un moș rebegit pândește prin geam.
Se ninge în mine cu fulgi de zăpadă,
E iarnă în trup și-n suflet mi-e rece,
Se-așterne omătul pe inima-mi caldă,
Nici pași de nepoți nu pot să-l străbată.
Privește, iubito, cum ninge în mine
Cu fulgi de zăpadă veniți de departe!
O lume de gheață se-așterne în mine,
E timpul în care ne spunem adio.
*
Ascultă, iubito, cum strigă în noapte
Din inima-mi ruptă un dor de departe,
Un gând de-a pleca spre zări minunate,
În raiul promis strămoșii m-așteaptă.
Mă strigă în noapte frații din moarte,
Bătrânul părinte mă cheamă aproape,
O mână de oase dă la o parte
Negrul pământ să-mi facă mormânt.
Ascultă, iubito, glasuri din moarte!
Sunt glasuri de frate ce strigă în noapte,
Mă cheamă la ceruri din sfântul mormânt,
Sunt suflet de om ce zboară în vânt.
poezie de Vasile Șerban din Un gram de om pentru eternitate (2024)
Adăugat de Vasile Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre iarnă, poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre suflet sau poezii despre sfinți
Dulcea chemare a veșniciei
Ascultă cum te cheamă astăzi Hristos,
cu stihuri de foc și cântec de nai,
cum Maica Sfântă te-ndeamnă duios,
cum ochii îi picură boabe de rai.
Ascultă cum te cheamă astăzi Cuvântul,
în traistă îți pune psalmi și cântare,
din rugăciune, croiește-ți veșminte,
și soarbe-nsetat izvorul de zare.
Ascultă cum te cheama astăzi Hristos,
crucea din spate rabd-o-n tăcere,
lacrima să-ți fie treaptă de folos,
necazul și spinii: pâine și miere.
Ascultă cum te cheama astăzi Iisus,
când ploaia se cerne mărgele-n șirag
și valurile bat în norii de sus:
ascultă chemarea și vino cu drag!
Ascultă cum te cheamă la viață,
cu stihuri de foc, cu cântul de nai:
Dincolo de azi e-o zi mai măreață,
razele de înger, boabele de rai.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre creștinism, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre îngeri sau poezii despre versuri
Era
Era-nceput de toamnă, pe pajiști adiind
Și frunze se-aprindeau prin părul tău bălai,
Iar chipul tău iubit ce-n soare îl scăldai
În suflet mi-alerga, prin vale rătăcind.
Era-nceput de toamnă cu stoluri călătoare,
Cu struguri copți în vii și nucul fremătând
Sub care ațipeam în curtea mea visând
La ochii de smarald și buzele odoare.
Era-nceput de toamnă, iar greierii cântau,
Dar eu cu ochii-nchiși gândeam să te sărut,
Sperând ascuns în suflet că și tu ai fi vrut
Și vântu' ascultam și toamna te-așteptam.
Era-nceput de iarnă când însă ai apărut
Din vise infinite, din nori și fulgi de nea
La fel cum te vedeam în gând pe strada mea
Și cum tu niciodată nu cred că ai știut.
Era-nceput de iarnă și noi ne sărutam
În parcul gol și trist cu brazii adormiți,
Iar eu pierdut de-atunci în ochii tăi iubiți,
În fiecare clipă, tăcut mă bucuram.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre văi, poezii despre tristețe sau poezii despre struguri
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Un cântec a trecut prin zidul de piatră
Singur așteptând toamna
Ca și cum ar aștepta un vis de ceață,
O alta viață sau ce-și dorea. Să nu întârzii -- îți spune.
Printre potecile luminate de lună
Neîntrupându-se frunzele zboară spre alte gări,
Ca un tren fumuriu în care urci fără să știi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Mereu lumină și umbră, mereu noi plutind de dincolo de timp,
Mereu el e steaua și ea barca ce-și caută țarmul.
Iată vezi copacii ce te-au îmbrățisat odată cu el,
singuri și galbeni, nocturni și sfioși cum ți-era zâmbetul,
Vei înțelege mai târziu, poate mult mai târziu...
Închide ochii, deschide palma să-ți înfloresc nuferii,
La poale-ți sunt și vântul și izvoarele,
Un nor cu petale plouă peste ei cu flori,
Purtate de vânt, un curcubeu arc peste timp și loc.
Luminezi acolo unde nu-i lumină,
Un cântec a trecut prin zidul de piatră -- baladă-ntr-un gând!
Scăldat în lumina blândă a soarelui de toamnă
Mergi pe cursul râului. Apa se întoarce la vasul ei.
Sortit sunt să am la tâmplă o stea și
Să plutesc pe cele patru vânturi,
Spune-mi e mult prea târziu în timpul nostru?
Ca să te doară trebuie
Să te întâlnești cu flacăra și taina ei!
Privește în liniile din palma ta, în liniile destinului
Din așteptarea nopții sunt multe capcane, iluzii, rătăciri.
Apele spală cuvintele, râul îmi șoptește cântecul,
Râul de sânge din inima ta. Se tulbură timpul, adânc îi rasună pașii,
Un cântec prelung cheamă soarele la-ntâlnirea cu luna,
Ascultă, ascultă ecoul din templul necuprinsului timp,
Râule, cine plânge și cine vorbește -- spune-mi,
Cine pe cine cheamă și cine pe cine caută -- spune-mi,
Ascultă, ascultă și vino la marginea apelor timpului,
El este cel care cheamă, el este cel care plânge -- ascultă,
Te iubesc, te iubesc -- îți spune. Să nu întârzii -- doar atât îți mai spune.
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre noapte, poezii despre muzică sau poezii despre flori
Iubito
faci palma căuș ca-n spicul de grâu,
beau apă din pumnu-ți cum beau dint-un râu,
privesc la părul tău galben și lin
cum curge-ntre pietre de-argint și rubin.
te mângâi cu mâna cum mângâi un mal
și coapsele tale sunt țărmul opal,
iar ochii adânci, ferestre spre vis,
iubiri de poveste, destinele ni-s...
trupul tău se-mpletește-n lumină,
ai cerul albastru cu aura dulce, senină,
glasul e cântec duios de vioară,
mersul ți-e umblet de căprioară.
te vreau, iubito, dincoace de moarte,
niciun destin nu cred că ne desparte,
îți simt în palme trupul ca descânt,
chiar dacă-n urma noastră nu bate decât vânt.
am adunat tristețea pe margini de potire
și n-a rămas din ea decât o amintire,
ascult în mine glasul întâilor fiori,
și-ți desenez făptura din petale de flori.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre păr, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Taina umbrei din adâncuri
În locul meu de taină, se scurge un izvor
Cu apa cristalină, de ochi străini ferit,
Cu susurul prin ierburi, trecând neauzit,
Ca șoaptele-mblânzite din visul meu de dor.
Se-ndreaptă spre lumina ce-n unde mai scânteie
Atunci când raze rare, de toamnă, reușesc
Să treacă printre norii ce par că se-mbulzesc
Pe cer, să-nalțe zidul c-o ușă fără cheie.
Dar trec, răzbat adesea și se opresc în ape
Albastre-odinioară și care ți-au plăcut,
Căci se-oglindeau în ele doar chipuri ce-n trecut
Râdeau înfiorate și își erau aproape.
E lacul de-altădată, acel ce ne privise
Și ne-a simțit iubirea. Ar vrea ca eu să-i știu
Secretul din adâncuri. Mă cheamă. Vrea să fiu,
În lumea lui, o umbră venită dintre vise,
Perechea unei taine pe care o păstrează
Și-o vrea mai fericită în zilele ce-o dor,
Când toamna e mai rece ca apa de izvor,
Când frunzele sunt triste, când ea, prea des, oftează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre secrete sau poezii despre nori
Să taci...
Rămâi tăcut, când marea se frământă
Și își revarsă gânduri spumegând,
Pe-un țărm pustiu, nisipul mai ascultă
Și poate pescăruși răspund, țipând!
Rămâi tăcut, când briza te-nfioară
Și te cuprinde blânda-i elegie,
De pretutindeni dorul te-nfioară,
Iar pe nisip tu scrii vreo poezie.
Rămâi tăcut, în brațe tremurânde,
Fierbinți, precum nisipul dogorind!
Taci! Nu vorbi când buzele flămânde
Se răcoresc în taină, sărutând...
Taci, doar! Nu scoate vreun cuvânt!
Ascultă numai valul ce se zbate
Ca inima iubitei tremurând
La țărmul mării calde, înspumate!
14.07.2018
poezie de Florentina Mitrică
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre vorbire, poezii despre poezie, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Și codrul sălbatec vuiește -
Răsună-n coclauri un bucium,
Și doina mai jalnic pornește.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge și nu-ți fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de George Bacovia despre toamnă
- poezii despre păduri
- citate de George Bacovia despre păduri
- poezii despre plâns
- citate de George Bacovia despre plâns
- poezii despre melancolie
- citate de George Bacovia despre iubire
- poezii despre frică
- citate de George Bacovia despre frică
- poezii despre Pământ
- citate de George Bacovia despre Pământ
Ascultă
Ascultă. Se-aude un glas.
Se-aude o șoaptă ciudată.
Și poate în piept, un talaz,
începe să bată.
Ascultă. Ori nu-l mai cunoști?
Și totuși e-atât de aproape!
În el e un freamăt de oști,
un murmur de ape.
Ascultă. Ce largi simfonii!
Și parcă... demult... înainte
ți-era cunoscut. Nu-l mai știi!
Ia adu-ți aminte!
... Odată când primul păcat
te-a frânt sub întâia povară...
Atunci ți-a vorbit răspicat
prima oară.
Apoi... ți-amintești?... undeva...
se vorbea de Isus, de Salvare.
Tu nu ți-ai dat seama. Era
a doua chemare.
De-atunci, din zori când te scoli,
și noaptea când liniștea crește,
prin oameni, prin visuri, prin boli,
mereu îți vorbește.
Și simți un fior. Dar degrabă
păcatul te cheamă, te cere.
Ce-a fost? conștiința te-ntreabă.
Nimic. O părere.
Nimic? Să te-ascunzi cu-o minciună?
Nimic? E un duh ce se joacă?
E-un foșnet de frunze? O glumă?
O vorbă de cloacă?
Ascultă. Acel ce-ți vorbește,
prin visuri, prin bolta senină
e glasul ce-n veci poruncește:
Să fie lumină!
E glasul ce-a scos din cămară
și firul de iarbă, și pomul,
și leul, și gâza ce zboară,
și omul!
E glasul ce-n Raiul pierdut,
pe urmele șoaptei infame,
striga către omul căzut:
Adame!
E glasul rostind cu amar
osânda ce-a fost să rămână:
"Țărână, întoarce-te dar
din nou în țărână!"
E tunetul larg pe Sinai,
ce-aduce din cer, printre stele,
poruncile sfinte, dar, vai!
cât de grele!
E glasul de sute de ani,
ce tot mai puternic străbate:
"Ferice de voi cei sărmani
cu inimi curate!"
Căci Tatăl atât v-a iubit
c-a dat Fiul Său sub ocară,
ca oricine crede în El
să nu piară!"
Și toate acestea ce sunt?
Un foșnet zadarnic de toamnă?
Chemarea Părintelui Sfânt
nimic nu înseamnă?
Ascultă. Cu-același ecou,
Acel ce-ți dă viață și pâine,
din nou îți vorbește, din nou.
Acuma. Dar mâine?
Ascultă. El vine curând
să cheme pe nume pe-ai Săi.
O, cum vei privi tremurând
albastrele căi?
Ascultă. Căci vremea s-a dus
și nu-ți mai rămâne prea multă.
Dar vino acum la Isus!
Și-ascultă!...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfințenie, poezii despre viitor sau poezii despre umor
Plouă, iubito
Ascultă, iubito, cum ploaia ne bate-n fereastră
Hai vino aproape că noaptea aceasta-i a noastră
Să nu spui nimic, tot ce vreau e să fii lângă mine
În clipele-acestea am mare nevoie de tine.
Am inima tristă și-mi plânge ca ploaia de-afară
Aș vrea să mă culc însă mintea grăbită îmi zboară
Spre un vis neplăcut și ciudat care m-a chinuit
Că într-o zi mohorâtă de toamnă noi ne-am despărțit.
Hai lângă mine și fă-mă să uit de visul hain
Să-ți simt iar trupul tânăr și părul tău mândru și fin
Dă-mi să beau, să mă-mbăt de vinul cel dulce-al iubirii
Că mi-e silă de cupa amară a despărțirii.
Sărută-mă tandru, pe frunte, pe ochi și pe gură
Vreau ca inima să se umple de dor și căldură,
Însă tu nu te miști, trupul tău parcă e împietrit
Mă întorc, te privesc și-mi dau seama că ai adormit.
poezie de Octavian Cocoș (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin sau poezii despre tinerețe
Jurnalul
Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este și al viselor ecou.
E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.
Pe pat, e-o carte veche, o citesc
și doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.
Nu mă opresc pe-acolo știu ce-am scris!
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate să ateste
că de fereastră a trecut un vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre rouă, poezii despre ploaie, poezii despre lectură sau poezii despre cărți
Taina poeziei mele
Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi și cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.
S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieții le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.
Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceața de cireșe coapte.
E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre stele, poezii despre râs sau poezii despre plăcere
Scutul iubirii
Era o zi ca de apoi, c-un cer ca de cenușă,
C-un vânt pe care amândoi îl auzeau prin ușă
Forțând intrarea cu zăvor spre suflete-mplinite
Ce-aveau, demult, în lumea lor, destinele unite.
Iar vântu-acela nu-nceta să urle-a veșnicie,
Împrăștiind cenușa rea, ca lumea să îl știe
Mai rău decât un uragan, mai tare ca o stâncă
Ce rupe apa din ocean de cea de mare-adâncă.
Dar ușa-ceea, ușa lor, forjată în iubire,
În vântul asediator, a provocat uimire
Când, rezistând, l-a provocat: necum să se-ntrerupă!
Și-n ziua-ceea l-a lăsat, din aripi, să-și mai rupă.
O, vânt din ziua de apoi, născut din întuneric,
Ai vrut, în suflete, război, dar suflul tău eteric
Nu a știut de ușa-zid, de scutul fără teamă
În fața vântului perfid! Iubire, -așa se cheamă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă, poezii despre întuneric, poezii despre uragane, poezii despre stânci, poezii despre război sau poezii despre ocean
Tăcerea îți ascult
Vrei să ai o viață tăcută
Vorbește -i lui gândului
El trece și tăcerea-ți ascultă
Învolburat prin apa pârâului
Scrie-mi din pana ruptă
Și pana căzută din cer
A vântului ce-a fost furtună
Ce suflă în preajmă lejer
Prin foșnetul pădurii te aud
Cum gândul tău mă cheamă
Pentru mine ecoul nu e surd
El îmi ia cuvintele în seamă
Și eu te strig și tu mă cheamă
Și stiu c-ai vrea tu să mă vezi
Tot ce a fost lăsă în urmă
Vântul nu trebuie să -l crezi
Ne unim gândurile amândoi
Putere gând prin cuvânt
Cerul picură iubirea în noi
Aud vânt la capăt de pământ
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansează-mi doar mie
atât de mlădioasă-mi pari când amurgul
ascunde în umbre bătăile inimii într-un tangou,
în pași suavi pictați cu șoapte aprinse
din buzele mele flămânde de foc,
atât de multă dorința se-nalță din poante,
oh! iubite, prinde-mi aripile încet, prinde-mă flutur
și uită-mă!!!! îți sunt... în jurul tău.
atât de magică îmi pare unduirea trupului tău
ca o păpădie ce se înalță către vraja chemării, iubirii...
lasă-te pradă clapelor nopții și hai...
haide, vino, să fim sclavii ochilor viorii,
să fim sclavii arcușului stelei din cer
să murim străpunși în baletul ce colbul de lună
ne-ascunde.
cântă-mi, dansează-mi doar mie.
uită-mă în tine, în pașii uciși de sărutul inimii,
ce dulce îmi pari când te știu în visele mele,
în ultima notă mușcată de pleoapa zorilor plini.
dansează-mi doar mie în ultimul act
ascultă liniștea ce-am lăsat-o pe ultima treaptă a turnului.
îmbracă-te în raza ce se strecoară printre degetele mele
rămase pe sânul tău,
respiră-mi în tâmplă ca un fulger să-ți mor la marginea ultimului pas andante și
lasă-mă să te privesc cum te scurgi asemeni sudorii
pe curbura coapselor lunii.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre moarte sau poezii despre puls
Eu știu că-n Tricolor e-o lacrimă de mamă!
Mă adusese mama pe lume-n prag de zori
Și, peste ani, eu, fiul, aflam c-a lăcrimat,
Dar nu de o durere, ci doar c-a observat,
Cum pruncu-i, din lumină, se-mbracă-n trei culori.
Știuse, de-atunci, mama, că sunt născut soldat
Cum chiar și ursitoare, venite noaptea-n vis,
I-au spus că-ntreg destinul de ele mi-a fost dat,
Să fiu oștean al țării, dar și oștean în scris...
Și răsărise astrul luminător din Cer
Și mamei îi zâmbise și alungase-un nor,
Să vadă cum mulți îngeri, lui Dumnezeu îi cer,
Ca El să mă boteze-n lumini din Tricolor.
Iar astăzi, ca oștean, legat prin Jurământul
De-a-mi pune viața gaj, când patria mă cheamă,
Că-i sunt soldat și-n scris, cu arma grea cuvântul,
Eu știu că-n Tricolor e-o lacrimă de mamă!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre țări sau poezii despre promisiuni
Mai urci din când în când...
Mai urci din când în când ca o lumină,
adânc și verde, încă, te respir,
iar mânile-mi te scriu cu elexir,
căci n-ai plecat din fantezia-mi plină.
Și-mi sorb din tine focul și vâltoarea
și-mi sorb din ochiul tău blândul izvor,
când picuri roua dulcelui amor
suspină lira și glasuie chemarea!
Prin tine versuiesc fantasmul vieții,
și-i cald adâncul verdelui tău pur,
când beau din sânul cald al dimineții
din pieptul tău inspir cântec azur!
Cu zorii te sărut prin dansul ceții
Și-mi rătăcești prin cer cu-al tău contur!
poezie de Aurel Petre (2 ianuarie 2019)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre foc sau poezii despre dimineață
Căutați doar Adevărul
Oile Mele ascultă glasul Meu
Și ele vin azi după Mine
Oricât e drumul lor de greu
Se luptă toate azi mereu
Doar Mie să mi se închine
Pe munți pe dealuri și-n păduri
Aleargă oile-n pășune
De vrei cu Mine să te bucuri
Nu doar de formă și-n frânturi
Ci doar Cuvântul Sfânt cum spune
Oile Mele-mi ascultă glasul
Și-n pace pasc în urma Mea
Ținând cu Mine toate pasul
Odihna-n sine și popasul
Și vremea când este mai grea
Căci Eu de grijă azi le port
Ca să trăiască-n sfințenie
Și-n veșnicie cum socot
Privind spre ceruri peste tot
S-ajungă toate-n veșnicie
Căci Eu sunt Calea și Viața
Și harul sfânt al vieții noi
Și lor Eu îmi descopăr fața
Ca să topesc din ele gheața
Le vreau pe toate-a Mele oi
Căci Eu doar Adevărul sânt
Lumina Sfântă pe cărare
Și sunt al vieții viu Cuvânt
Trimis de Tatăl Meu Cel Sfânt
S-aduc viață și-ndurare
Lumina oamenii s-o vadă
Cum luce sus în Univers
În Tatăl Sfânt să se încreadă
Pe Calea Mea cu toți să meargă
Căci Eu de-a pururi i-am ales
De aceea Eu vă sfătuiesc
Să căutați doar Adevărul
Eu Însumi ca să vă cresc
La sânul Meu să vă primesc
Și să vă fiu de-a pururi țelul
Trăiți de azi neprihănirea
Și pacea sfânt-o căutați
S-aveți în Mine dar iubirea
Și-n ceruri sus toți moștenirea
Căci îmi sunteți surori și frați
Țineți dar dreaptă azi cărarea
Trăind Cuvântul viu și Sfânt
S-aveți parte de-ndurarea
De mila sfântă și iertarea
Acea descrisă în Cuvânt
Veniți veniți acum la ape
Și vin și lapte cumpărați
De Mine voi să fiți aproape
Și Duhul Sfânt să vă adape
Cu El fiind dar botezați
Căci Eu sunt Domn și Dumnezeu
Scriptura Sfântă cum descrie
Să împliniți mereu mereu
Chiar de uneori vă este greu
Cuvântul Cel din veșnicie
Veniți acum la apa vie
Scriptura Sfântă dar vă cheamă
Căci Eu vă vreau în veșnicie
Vă dau și har și Pâinea vie
Luați Cuvântul Sfânt în seamă
Căci Mirele cel Sfânt revine
Pe nori El Însuși să vă ia
În ceruri sus în slăvi divine
Credința sfântă doar vă ține
Ca voi să fiți mireasa Sa
10-10-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace sau poezii despre nuntă
Ce a mai rămas...
Ce-a mai rămas din noi?
De-n lume m-ai lăsat
Cu ochi pierduți și goi
De părul tău roșcat?
Departe ești sau doar
Aproape - de ne'atins
Sărutul tău ștrengar
Din palma mi s-a stins.
Iar trandafirii-uscați
De sevă peste ani,
Într-un balcon uitați,
De tine sunt orfani.
Zvâcniri și încleștari
Potopuri de răsfăț
Prin așternut dedări
De trupuri în dezmăț.
Toate-au pierit acum
Și-n acest ultim pas
Pe-al despărțirii drum
Se-așterne-un bun rămas.
poezie de Eugen Lovin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț sau poezii despre păr roșcat