Cinismul extremei singurătăţi e un calvar pe care-l îndulceşte insolenţa.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Pungaşul Prăpastiei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mila nu poate fi aşezată în rândul bolilor, ea fiind un leşin... vertical. Cazi în direcţia propriei singurătăţi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai în spate o tradiţie de gândire multiseculară, îndoielile îţi par aştri ai spiritului. O arhitectură de lipsă de soluţii construieşte atunci scepticismul, iar cinismul o sfărâmă de un suflet cu tremurătoare palori. Cunoaşterea necruţătoare, implacabilă cu orice înşelăciuni, nu e posibilă decât cu otravă pe retină.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran, acest sceptic de serviciu al unei lumi în declin.

definiţie clasică de Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înghesuiţi pe malurile Senei, câteva milioane de înăcriţi fabrică împreună un coşmar, pe care-l pizmuieşte restul lumii.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioran, Emil

Emil Cioran: amarul în implozie naţională.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul unor peisaje prea frumoase, ne simţim întreaga putreziciune şi ne este lehamite de cadavrul pe care-l târâm după noi.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taină - cuvânt pe care-l folosim ca să-i înşelăm pe ceilalţi, ca să-i facem să creadă că suntem mai profunzi decât ei.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adâncul sufletului său, omul năzuieşte să regăsească starea pe care o avea anterior conştiinţei. Istoria nu e decât ocolul pe care-l foloseşte ca să ajungă acolo.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunia e actul de sinceritate faţă de absolut. Undeva toţi suntem smintiţi. Aerul pe care-l respirăm e un ospiciu în care raţiunea întreţine false luminişuri.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II, Datoria celui ce scrie (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, voi culege lacrimile de la poarta iadului şi-mi voi face cuib în ele şi-ţi voi aduna umbrele în amurgurile mele... Doamne, nu mă tem că voi dispărea căci tu rodeşti în singurătăţi şi pe tulpina ta îmi voi altoi lacrimile!

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zahărul îţi îndulceşte gura, vorba bună îţi îndulceşte sufletul.

Marius Cion (1 decembrie 2016)
Adăugat de Marius Cion
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bătrâneţe devii receptiv la linguşeli. Dacă o doamnă - care nici măcar nu trebuie să fie frumoasă - îţi spune "Am visat toată viaţa să vă văd" (lucru pe care-l spun toate româncele), efectul este sigur. E groaznic!

citat celebru din Emil Cioran (24 februarie 1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extazul este suprema posibilitate de muzică a omului. Dincolo de el nu mai există nimic. De aceea este şi fenomenul cel mai rar pe care-l întâlnim la oameni. Până şi la sfinţi el este o excepţie.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an după această decepţie radicală şi comună, l-am descoperit pe Weininger. Mă aflam în situaţia ideală pentru a-l înţelege. Superbele sale enormităţi despre femei mă îmbătau. Cum putusem oare să-mi pierd capul pentru o sub-fiinţă? îmi repetam neîncetat. Cum a fost posibil acest chin, acest calvar, din cauza unei ficţiuni, a unui zero incarnat?

Emil Cioran în Exerciţii de admiraţie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată nu te voi trăda de tot, deşi te-am trădat şi te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat şi n-ai venit, am urlat şi nu mi-ai zâmbit, am fost trist şi nu m-ai mângâiat. Am plâns şi nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deşert ai fost rugăminţilor mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieţii şi fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori şi secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îţi este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el şi nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credinţa ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzeşte pustiuri, îndulceşte lacrimi şi înseninează singurătăţi. Îţi jur că niciodată nu vei cunoaşte marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărţi niciodată de tine.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să evaluăm cu exactitate regresul pe care-l reprezintă creştinismul în comparaţie cu păgânismul, n-avem decât să comparăm banalităţile pe care le-au debitat Părinţii Bisericii despre sinucidere cu opiniile exprimate despre acelaşi subiect de un Pliniu, un Seneca şi chiar un Cicero.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Dimitrie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calvar

Dacă viaţa-i un calvar,
Atunci tot e în zadar.

distih de David Boia (22 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psiholog neîntrecut, preotul este exemplul uman cu cele mai puţine iluzii, incapabil - prin meserie - să acorde semenilor săi un credit cât de mic; de aici aerul lui complice, şiretenia, blândeţea prefăcută şi cinismul profund. Aceia dintre ei - un număr cu adevărat neînsemnat - care-au păşit pe drumul sfinţeniei, n-ar fi făcut-o dacă-şi priveau mai atent enoriaşii: au fost nişte rătăciţi, nişte răi preoţi, incapabili să trăiască în chip de spectatori - şi profitori - ai păcatului originar.

Emil Cioran în Ispita de a exista, Furii şi resemnări
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vă încearcă ispitirea Binelui, duceţi-vă la piaţă, alegeţi, din mulţimea de acolo, o bătrână, pe cea mai năpăstuită, şi călcaţi-o tare pe picior. Priviţi-i apoi dezlănţuirea pătimaşă, fără să-i răspundeţi în vreun fel, pentru ca, datorită fiorului pe care-l dă excesul de adjective, să poată şi ea trăi, în sfârşit, o clipă de apoteoză.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătăţii (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!