Se mai intâmplă

L-ai sfătuit să stea la locul său
Şi-i supărat pe tine, şi-ncă foc!
Tot ascultând atent de sfatul tău,
Sfârşi prin a rămâne... fără loc!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din viaţă

Un om deştept, care-i prudent,
Făcând la cei din jur apel,
De sfatul lor ascult-atent
Şi face tot cum ştie el!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezvăluire

Efortul tău e consistent,
Şi te implici cu mult temei,
Căci eşti un tip perseverent.
Rămâne doar să ştii ce vrei!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropo de proverbe

O spun verde, româneşte,
Că e rost de dumirit:
Omul locul îl sfinţeşte
De-i la locul potrivit!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aplicaţie

Părinţii săi i-au dat povaţă
Să râdă mult, că bine e,
Şi sfatul lor l-aplică-n viaţă,
Că râde-ntruna, din orice.

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt supărat

Sunt supărat pe vânt... că te mângâie
Şi te-nfăşoară-n clipe de amor,
Că vrea la tine-n braţe să se suie
Şi să te culce-n iarbă, pe răzor.

Sunt supărat pe soare-n dimineaţă,
Că te sărută mult prea insistent,
Că sânii ţi-i alintă şi-i răsfaţă
Şi că-i flămând de tine... permanent.

Sunt supărat pe ploaia ce te strânge
Şi spală trupul tău dumnezeiesc,
Că-i bucuroasă, deşi veşnic plânge
Şi îţi şopteşte-ntr-una''Te iubesc''

Sunt supărat pe clipa de iubire,
Că şi-a făcut cuibar în coapsa ta
Şi că te poartă spre desăvârşire,
Plăcere dăruindu-ţi... dintr-o stea.

Sunt supărat, că nu îmi eşti mireasă,
Că nu te am la mine-n aşternut,
Şi vremea nu-i, ca să te iau acasă,
Dar te aştept... la margini de-nceput.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorică

Te-ntrebi adesea cu mult foc,
Când iţi croiesti prin viaţă rost:
Pentru-a avea un biet noroc,
Chiar merită să fii un prost?!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Eu cred c-a brevetat conceptul
Şi-i dă şi-un rost:
O face-ntruna pe desteptul,
Că doar... nu-i prost!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt supărat

Cândva mi-ai spus râzând
Împreună până la sfârşit
Apari în vis singur alergând
Fisura dintre noi s-a săvârşit

Cum închid ochii te visez
Apari în roza ce mi ai dăruit
Un păr cărunt fluturi în vânt
În zori tot visul meu s-a năruit

Uneori mă iei cu tine şi zbori
Visul rămâne locul cel iubit
Mi-arăţi ţinutul tău din nori
Şi să visez e lucrul cel dorit

Un frâu ce ne ţinea uniţi
S-a destrămat tu ai plecat
Prin norii pufoşi alergi înoţi
Te privesc si nu sunt supărat

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talent

Cum e-un tip fără pereche,
Cu multă dezinvoltură,
Tot ce-i intră pe-o ureche
Scoate-imediat pe gură!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl nostru

nu e rău fără bine şi nimic fără tot
şi nici zile senine fără - of, nu mai pot
nu e alb fără negru nici zăpezi fără ploi
şi nici haos integru şi nici voi fără noi

nu există iubire fără chinuri şi dor
nici nu poţi nemurire semăna pe ogor
tot ce trece se trece din deşert în abis
ca căldura în rece şi ca somnul din vis

nu se poate opri nici o clipă pe loc
şi nici omul feri între ape şi foc
tot ce vine de sus se aşterne pe jos
şi la câte s-au spus şi la câte s-au scos

stai de strajă mereu între spaţiu şi timp
când la soarele tău când la propriul nimb
şi mai stai aşteptând resemnări de destin
între propriul gând şi azurul senin

că vor trece în zbor miriade de ani
prin galactici ce mor şi ne lasă orfani
Universul din tine în rafale de jet
cu viteză luminii se va stinge încet

va rămâne doar vid şi nimic în nimic
nici solid nici lichid şi nici mare nici mic
vei rămâne doar tu şi cu tine doar eu
între da şi-ntre nu - Tatăl tău, Tatăl meu...

poezie de Iurie Osoianu (14 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţii anunţă că vine iar criza

Cred că ei nu au habar
De ce spun, şi-s supărat!
Cum să vină criza iar,
Când ea nici nu a plecat?!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simulantul

Tipul său de handicap
E bizar, aşa socot:
Când il vezi legat la cap,
Negreşit il doare-n cot!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajos

E clar că nu se teme Nae
Şi-i curajos, bată-l norocul,
Cu toate că-i un om de paie
Se joacă ne-ncetat cu focul!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui ateu aflat intr-un moment de mare cumpănă

L-ai luat pe El mereu de gât,
Crezând că eşti un pui de zmeu.
Acum nu pot să-ţi spun decât
Să te ajute... Dumnezeu!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc pentru vioară şi orchestră

În loc de creier jar parc-aş avea
cuvintele se-aprind pe limbă
cenuşa devorând stea după stea
în gândul meu tăcerea-şi plimbă

Cuvintele se-aprind pe limbă
miroase gura a foc şi pară
un rug atâta am în partea stângă
şi altu-i trupul tău vioară

Miroase gura-a foc şi pară
cenuşa devorând stea după stea
în pieptul meu arde a doua oară
în loc de creier jar parc-aş avea

Cuvintele se-aprind pe limbă
şi cântecul în foc mi-l schimbă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 ianuarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om fericit

E-un om de-a dreptul fericit,
Cum sunt puţini în lumea asta,
Fi'ndcă iubeşte şi-i iubit
Şi n-a aflat încă nevasta!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Zici "Noapte bună"? Nu, iubita mea!
De ne-ar surâde-n veci, stea lângă stea,
E tot duşmană noaptea, ce desparte,
În loc să lege dulce pân' la moarte...
Ah, de-am rămâne veşnic împreună,
Atunce numai fi-va noapte bună!

Cum va fi bună noaptea fără tine,
Oricât aş şti că dorul tău fierbinte
Îi dă avânt spre zorile senine?
Când nu va trece nimănui prin minte,
Când rostul nu va trebui s-o spună –
Atunce numai fi-va noapte bună!

Ah! Pentru inimile-alăturate,
Ce-şi simt bătăile îngemănate,
Din asfinţit în zori tot împreună,
Precât ar fi adânci şi nesfârşite,
Atât mai dulci sunt nopţile iubite!
De-aceea când mă laşi tot în furtună,
Nu mai şopti durerii "Noapte bună!"

poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că totul se va sfârşi

Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Şi va bate înfricoşată,
Poate un nor greu se va ridica din pământ
Şi nici păsări nu vor mai fi în rătăcire pe mare,
Poate nici amintirea mării,
Poate nici urma vântului pe zăpadă, alergând,
Poate nici pustiul. Aminteşte-ţi de mine,
Acum în clipa aceasta când totul e viu
Şi la depărtare stau hotarele morţii.
O dungă de abur: fruntea mea
Şi ochii tăi de o adâncime nemaivăzută,
Ca ţipătul. Respir încet,
Toracele se ridică, coboară: oxigen şi azot,
Alveole, bioxid de carbon, spumă,
Aer şi spumă. Exist. Ziua trece prin mine,
Noaptea trece prin mine, ca un val împins de maree,
Tu, după ce am făcut dragoste, acum dormi.
Poate că totul se va sfârşi,
Poate o stea neagră va sta în locul inimii mele
Şi va bate înfricoşată.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţie

Privind, învaţă,
Iţind noi drumuri;
Să arzi în viaţă,
Dar fără fumuri!

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patimile după Cioran

Unde-i dragostea ce rupe
pânza nopţii şi-i dă foc
trec şi stelele-n minijupe
să-şi găsească-n mine loc

Pânza nopţii arde-n foc
mângâiere cu mângâiere
iese parc-o melodie rock
Doamne chiar de sub piele

Mângâiere cu mângâiere
trec şi stelele-n minijupe
numai dragostea îmi cere
care-i dragostea ce rupe

Pânza nopţii şi-i dă foc
sfâşiind tot cerul pe loc

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!