Românul are şapte vieţi

Avem atâtea vieţi în plus,
Dar cu necazuri şi nevoi,
Şase-n tranziţie s-au dus
Şi ne-a rămas cea de apoi.

epigramă de Lucian Mănăilescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă către Dumnezeu

Ai milă Doamne, de noi!
Fă să cadă ceva ploi!
Să mai scăpăm de nevoi,
Că e vai şi-amar de noi.

Pământul ăsta l-am udat
Cu multe lacrimi amare.
Întotdeauna el ne-a dat
Bogăţie în hambare.

Arde pământul sub noi.
Necazuri avem şuvoi.
Grânele pe câmp s-au ars,
Fără pâine am rămas.

Când copiii cer mâncare,
Pe noi sufletul ne doare.
Doamne, îţi cerem ajutor
Pentru bătrânii care mor.

La Tine, Doamne, ne-nchinăm
Până din viaţă plecăm.
Pământul de-l răcoreşti,
Rugămintea ne-mplineşti.

Până-n pământ ne plecăm
Şi din suflet te rugăm:
Doamne, nu ne părăsi!
Până murim te vom sluji.

rugăciune de Dumitru Delcă (iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remaniere

După lungi deliberări
În Guvern, cu zarvă mare,
S-au făcut multe schimbări
... Şi-asta-i singura schimbare.

epigramă de Lucian Mănăilescu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica preţurilor

Mărirea lor teribilă
Ne-a dus la inaniţie.
Soluţie posibilă:
O taxă pe... tranziţie!

epigramă de Cornelia Cociş-Inovan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaştere şi tranziţie

Recunoscuţi de-acum prin vers,
Avem poeţi, dar şi eroi,
Mulţi ne cunosc şi după mers...
Căci mergem numai înapoi.

epigramă de Vasile Larco din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şaizeci de ani împreună

Vreme multă a trecut,
cu cer senin, dar şi cu ploi.
Noi de mână ne-am ţinut,.
Întotdeauna am fost doi.
La bucurii şi la nevoi,
am rămas tot împreună.
Am îndurat furtuni şi ploi,
nu ne-am dat drumul la mână.
Soţi şi prieteni am fost.
Ea icoana mea de suflet.
Cerul ne-a fost adăpost,
ne-a unit acelaşi cuget.
Şaizeci de ani împreună
am trecut necazuri multe.
Dar ţinându-ne de mână,
cale ne-am făcut prin munte.
Ale vieţii vitregii
n-au putut să ne despartă.
Am rămas printre cei vii
până Dumnezeu ne iartă.
Când o fi şi-o fi să fie
inima să nu mai bată,
Cineva o să ne scrie
doliul ce se pune-n poartă.
Noi tot nu ne-om despărţi.
Amândoi vom merge sus.
Pe Dumnezeu vom sluji
şi pe fiul său ISUS.

poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şomerii, Mândria Ţării

Mergând din lichidare-n lichidare,
Românii totuşi s-au acomodat.
Câţiva muncesc, inconştient, se pare,
Dar ceilalţi au ajuns... bărbaţi de stat.

epigramă de Lucian Mănăilescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avataruri turistice

Călătorind spre-al vieţii paradis,
A fost cam peste tot în lumea asta:
La Londra, la Viena, la Paris...
Şi peste tot l-a dus (de nas) nevasta!

epigramă de Lucian Mănăilescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o singură viaţă şi totuşi multe alte vieţi... viaţa pe care o trăim, cea pe care ne-o dorim, cea dăruită, cea impusă, cea legată de viaţa altor vieţi... mama ei de viaţă... am stat la taifas împreună şi am hotarât să aleg cate puţin din fiecare, doar ca să nu plece prea curand...

Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sinceritate

Ai declarat, în public, ieri,
Că ai treizeci de primăveri;
Dar ai adăugat, cuminte:
De toamne nu-mi aduc aminte!

epigramă de Lucian Mănăilescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna tranziţie

Azi emit o ordonanţă,
Mâine-o schimbă, iute foc.
Prin hârtii avem prestanţă
Însă-n fond… cam stăm pe loc.

epigramă de Gabriela Medan din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Defectul unei blonde

Această prea frumoas fată,
Cu buze dulci, mă-nnebuneşte!
O, şi ce gură minunată!
Dar are şi-un defect: vorbeşte!...

epigramă de Lucian Mănăilescu din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate

Eternitatea ne-a găsit
Pe bancă pe amândoi
Iubirea nu ne-a părăsit
Acea statuie printre eroi

Si oboseala m-a cuprins
Sprijin capul usor răvăşit
Vânjos tu esti acelasi ins
Acel caracter nestingerit

Avem timp dar n-avem glas
Si ochii ne privesc in gol
Am sta o vesnicie la taifas
Am bea cafea de-ar fi un hol

Voi ne-aţi uitat dar vă iubim
Când treceţi pe la noi veniti
Noi suntem goi dar tot trăim
Si fără suflete tot vă iubim

Suflete noastre au plecat
Si ne privesc acolo sus
Când pe bancă ne-am azezat
Ne-au îmbrăţişat s-au dus

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul a fost acela care ne-a ridicat din pat, dedicarea a fost cea care ne-a pus în mişcare şi disciplina a fost aceea care ne-a dus până la destinaţie.

citat din Zig Ziglar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate se duc

Vara s-a dus, nu am chimir,
Banii s-au dus, nu am un cent,
Soacra s-a dus la cimitir,
Şi eu sunt dus, dar rezistent.

epigramă de Petru Miloş
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-ţi ochii

Ridică-ţi ochii şi priveşte
că-n tot ce este-n jurul tău
te copleşeşte bunătatea
şi dragostea lui Dumnezeu.
Şi totuşi tu, pe El lumina,
şi viaţa ta pe veşnicii,
pe El ce-ţi poate da iertarea,
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?
Când se cutremură pământul
când guri de moarte se deschid
când plăgi şi lipsuri şi necazuri
atâtea mii de vieţi ucid:
— acestea toate ţie-ţi strigă
să-ntorci din căile pustii,
Pe-Acel ce poate să te scape
tu nu-L asculţi
— de ce nu vii?

Atâtea tainice-adevăruri
răsar din locul lor ascuns,
şi la-ntrebări înfiorate
îţi dau cu-adevărat răspuns
— dar când puterea Lui cea tare
ţi-ncearc-a vieţii temelii,
tu nu-nţelegi ce-ţi spune oare
sau te prefaci,
— de ce nu vii?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărelele s-au odihnit puţin, apoi şi-au şoptit nu ştiu ce, au scos un strigăt vesel şi s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărţit o clipă din stol, au atins uşor streaşină casei, apoi s-au pierdut iarăşi în mulţimea celorlalte. Puişorii copilaşului îşi luau rămas bun de la el şi de la cuibul lor de humă. Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălţă şi porni încet să lunece spre asfinţit.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puişorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem clipe în viaţă pe care prea târziu putem reuşi să le înţelegem şi descifra, regretul fiind apoi nostalgic-amar că s-au dus şi-n cele care vin nu le vom mai reîntâlni.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem acum un sfert de milion de specii fosile, dar situaţia nu s-a schimbat prea mult... Avem chiar mai puţine exemple de tranziţie evolutivă decât am avut în timpul lui Darwin.

citat din David M. Raup
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodafe

de la Isus încoace n-a mai existat
blajin şi drept ci numai vinovat
indiferent de fu bogat sau sărăntoc
indiferent dacă avu sau nu noroc

sau dacă fu un rege sau un sclav
dacă era perfect sau om bolnav
în lumea celor drepţi - femei, bărbaţi
s-au dus cu toţii apriori vinovaţi

părinţii lor s-au dus, părinţii tăi
că nişte heruvimi - părinţii mei
eu mai rămân să mai adun nevoi
păcate grele pentru ceasul de apoi

ci voi să fiu la veşnicie condamnat
ci voi să ispăşesc fiind nevinovat
Golgota răstignitului Hristos
în lumea altor drepţi, aice jos...

poezie de Iurie Osoianu (7 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început avem nevoi reale. Apoi, obişnuinţa confortului ne duce şi mai departe făcându-ne să ne dorim şi mai mult chiar dacă, în mod real, nu avem nevoie de aşa ceva. Mai apoi, ne dorim să urcăm pe scara socială pentru confirmare şi pentru iluzia pe care ne-o oferă banii, irosindu-ne anii cei mai frumoşi ai tinereţii şi sănătatea... pentru ca mai apoi, la bătrâneţe, să ne dorim să cumpărăm cu bani ceea ce am irosit odinioară.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!