Ceastă seară
Ceastă seară-i seară mare,
O, Domnul
Tocmai seara de Crăciun,
S-a născut și Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ
Mititel înfășăcel,
În scutec de bumbăcel,
Fașă de mătase albă,
Leagăn de mătase dalbă.
Dar în leagăn cine șade?
Fiul sfânt, el adormit
Iar Maica Sfântă Maria
Poale sfinte răsucite
Ea din poale l-a luat,
Sus la plai l-a ridicat,
Când a fost la vârf de plai
Puse jos și odihni
Și din grai așa grăi:
"Uite maică jos la țară
Nici nu ninge, nici nu plouă
Nici nu-i dalbă de pământ,
Dar nici ninge, dar nici plouă
Dar nici dalbă de pământ
Nici nu vin cum au venit
Vin ca porcii-ngrămădind,
Cu Dumnezeu s-au întâlnit
În sulițe l-au luat,
Sus la plai l-au ridicat
Și-n paloșe l-au tăiat
O, Domnul
Pentru mândra de colindă
De la noi de la vreo doi
O, Domnului
Domn de-al meu
Mai vârtos
De la Hristos
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară
- poezii despre alb
- poezii despre somn
- poezii despre sat
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre odihnă
Citate similare
Domnuleț și domn din cer
Mare-i seara de-astă seara
Domnuleț și Domn din cer
Și nu-i seara de-astă seara
Ci e seara lui Crăciun,
Lui Crăciun celui bătrân
Când s-a născut Fiul sfânt,
Fiul sfânt pe-acest pământ.
Fiul plânge, stare n-are,
Pe brațele mamei sale.
Noi umblăm și colindăm
Cestor fețe le-nchinăm.
Ne-nchinăm cu sănătate
Tot de bine s-aveți parte
Hristos să vă dea de toate,
Viață lungă, sănătate.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre sănătate, poezii despre plâns, poezii despre naștere, poezii despre mamă sau poezii despre creștinism
Lumina din Infinit
cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit
pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar
cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia
pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința
fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit
doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi
căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor
numai El a îndrăznit
să susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața
n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca să susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină
doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis
Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească
și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare
altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus
nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său
doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut
din pământ și din lumină
și din apă și din vis
să trăiască fără vină
omul chiar în Paradis
Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ
El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce
El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat
Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
să trăiască îndurarea
glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea
mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre Iisus Hristos, poezii despre rai, poezii despre mântuire, poezii despre iertare sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Toată legea creștinească
Toată legea creștinească
Astăzi să se veselească
Că stea mare s-a ivit
Sus la sfântul răsărit
Și străluce cu tărie
Vestind mare bucurie,
Că veșnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său
Să se nască-n Viflaem
Precum prorociri avem
Și să facă o mântuire
De la veșnica perire
Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Și cu celălalți cu toții,
Următori ai lumii, nepoții
Legea sfânt-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus și miazănoapte
Era întuneric foarte
Și-n părțile luminate
Precum și la miazănoapte
Că s-a născut pe pământ
Astăzi Mesia cel sfânt.
Ei au alergat să vadă
De ce e atâta rază
Și l-au aflat înfășat
Pruncul în iesle culcat,
Iar Fecioara lăudată
Lângă el sta suparată
Căci în Viflaem oraș
Nu și-o căpătat sălaș.
Și-a născut pe fiul sfânt
În iesle, jos pe pământ.
Irod, marele-mpărat
Auzind s-a supărat,
Din vorba celor trei crai
S-a făcut un mare vai
El toți pruncii i-a tăiat
Câți imprejur au aflat.
Găndită cu tiranie
Fiind mare la mânie
Gândită fară folos
Să taie și pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat,
Tatăl sfânt l-a apărat
Căci un înger i-a trimis
De-a spus lui Iosif in vis
De-a lui Irod cuget rău
Spre fiul lui Dumnezeu
Si-a zis către Maria
De s-a dus în Iudeia.
Până la Egipt s-aud dus
Cu dulcele prunc Isus.
Și-a scăpat de moarte grea
Pe care Irod făcea.
Noi dorim ca să vă fie
La mulți ani cu bucurie
La mulți ani s-aveți noroc
De nașterea lui Hristos.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși, poezii despre întuneric sau poezii despre îngeri
Toată ceata
Toată ceata creștinească
Astăzi să se veselească
C-o stea mare s-a ivit
Sus, la mândrul răsărit.
Și strălucea cu tărie
Vestind marea bucurie.
Că veșnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său
Să se nască-n Viflaem
Precum prorocit avem
Și sa-i facă mântuire
De la veșnica pieire.
Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Și cu-a Lui celui cel sfânt
Următori a lui nepoți.
Mântuirea se vestește
Precum steaua strălucește,
Sus la sfântul răsărit
Sfânta lege s-a ivit.
Legea sfântă-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus și miazănoapte
Era întunerec foarte
Iar la răsărit lumina
Sfânta lege, rădăcina,
Sădită de Dumnezeu
Prin cel iubit fiul său.
Astăzi Mesia cel sfânt
S-a născut jos, pe pământ
Și asta ne-a dovedit
Trei crai de la răsărit.
Aur, smirnă și tămâie
S-au adus cu bucurie
Și cu smirnă s-a-nchinat
Cerescului împărat.
Păstorii țin mărturie
C-au văzut ce va să fie
Și-aleargă ca să vază
Ce s-arată atâta rază.
Și-l aflară înfășat,
Pruncu-n iesle îi culcat,
Iar Maica sa preacurată
Lângă El stă supărată
Căci în Viflaem oraș
Nu și-a căpătat sălaș
Și-a născut pe fiul sfânt
În iesle, jos, pe pământ
Irod marele-mpărat
Foarte rău s-a supărat
De vorba celor trei crai,
S-a făcut un mare vai.
Dar și Iuda cel viclean
S-a făcut mare dușman
Vrând pe Hristos, fiul sfânt
Să-l piardă de pe pământ.
Pe toți pruncii i-a tăiat
Ce împrejur a aflat,
Dar Tatăl sfânt minunat
Pe Hristos l-a apărat
Căci un înger a trimis
De-a spus lui Iosif în vis
De-a lui Irod cuget rău
Spre Fiul lui Dumnezeu.
Și de-acum prin vecie
Mila Domnului să fie
Tuturor de-o bucurie
Și de-o mare veselie
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre legi sau poezii despre visare
Maria
Maria se preumbla,
Vreun locaș a-și căpăta.
Jos, în sus și iară-n jos,
Căci bătea vânt friguros.
Si-avea veștmânt de-argint
Căci va naște Fiul sfânt.
Bună seara lui Crăciun,
Zise Maria celui bun.
Lasă-mă-n palatul tău
Ca să nasc pe Dumnezeu.
Dar Crăciun astfel grăia:
"Palatul meu nu-ți voi da.
Du-te-n grajdul cailor
Sau în ieslea boilor,
Căci aice n-ai ce face,
Nu te las să naști în pace".
Maria atunci plecă
Ieși-n cale și-alergă
Și-un grajd mare află.
Intră, intră suspinând
Durerile-o cuprindeau
Să mai meargă nu puteau.
Pusa-i jos și odihni,
Caii-ncep a tropăi
Și iepele-a râncheza
"Stați pe loc nu tropăiți
Cu rânchezu' conteniți
Căci durerea mi-o măriți"
Însă caii n-au încetat
Și Maria s-a sculat
Și astfel le-a cuvântat:
"Fir-ați voi cai blestemați
Să n-aveți nici gând a sta
Ori de cât îndestula".
Zicând Maria ieși
Din grajd și-n cale porni.
Și merse până află
O peșteră și intră
Și în iesle s-a băgat
Pe fân moale s-a culcat,
Ea în ieslea boilor,
Boilor săracilor.
Boii-ncep a rumega
Și Maria suspina:
"Stați pe loc nu rumegați,
Liniștea mi-o tulburați"
Zicând Maria lăcrimând
Către ei duios plângând,
Boii-ndată încetă
Și grăbiți o ajută.
"Fir-ați voi boi fericiți
Și de oameni mult iubiți,
De mine, de Dumnezeu,
Și de sfântul Fiul meu".
Când fu pe la miez de noapte
Trecu durerile toate
Și s-a născut Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ.
Și cum dânsul s-a născut
Ieslea-n rai s-a prefăcut,
Și peștera în palat
De un mare împărat.
Mii de flăcări îmi ardeau,
Și-alte mii se aprindeau,
Mii și mii de luminele
Străluceau ca niște stele.
Iar prin iesle flori creștea
Fânu-n flori se prefăcea,
Maria se-nveselea,
Pruncu-n brațe-și cuprindea,
Foarte mult s-a bucurat
Cum că lumea s-a scăpat.
Astăzi s-a născut Hristos
Să ne fie cu folos
Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului să fie,
De această bucurie
Și o nouă veselie.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre speologie, poezii despre palate, poezii despre durere, poezii despre boi sau poezii despre Crăciun
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
nici Einstein, nici Poptămaș,
nici strămoș și nici urmaș,
nu-i nici ciornă, dar nici act,
nici prea plin, nici vid compact,
nici faun, nici eunuc,
nici cloșcă, nici ou de cuc,
nici pesmet, nici cozonac,
nici înger, nici pui de drac,
nici Midas, dar nici sărac,
nici fasole, nici arac,
nu-i corabie, nici port,
nu trăiește, nici nu-i mort,
doar există, dar nu-i viu,
nici expert, nici ageamiu,
nu se-nalță, nici nu pică,
nu învinge, nici c-abdică,
rămânând ce-a fost: nimică.
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre moarte, poezii despre marină sau poezii despre existență
Isus și Tatăl Sfânt
Nimeni n-a fost pe pământ
Despre Tatăl să suțină
Că vrea omu-n cerul sfânt
Și-l vrea pururi o lumină
Nimeni altu n-a descris
Viața sfântă și iubirea
Ca Mesia cel promis
Să ofere mântuirea
Și nimeni nu a mai fost
Pe Dumnezeu să-l arate
Viață dându-i scop și rost
Inimii încătușate
Nimenea de pe pământ
Pe Tatăl nu l-a descris
Ca al Vieții viu Cuvânt
Ce ne duce-n Paradis
Nici chiar Moise n-a putut
Pe Dumnezeu să-l arate
Cum Hristosl a făcut
Cu privirile curate
Moise a fost rob credincios
Dar Hristos e Fiul Sfânt
Al Tatălui Glorios
Ce dă viață pe pământ
De aceea El menirea
A avut-o să-l arate
Pe Tatăl ce e Iubirea
Sensul vieții adevărate
El pe Tatăl l-a descris
Ca având toată puterea
Să ne ofere-n Paradis
Dragostea și înfierea
Numai Mesia Hristos
L-a descris pe Tatăl Sfânt
Dumnezeu Sfânt Glorios
Ce iubește omul frânt
Că iubește și dă viață
Omului cel păcătos
Și spre Sine îl înalță
Și-l îmbracă așa frumos
Însă-i cere ascultare
Și supunere mereu
Să-i ofere-n veci iertare
Tatăl Sfânt și Dumnezeu
Mesia cel Scump Isus
Ne-a spus că Tatăl e milă
Și ne vrea în ceruri sus
Ființa noastră cea fragilă
Domnul Isus ne-a-nvățat
Tatăl Sfânt că ne iubește
Și vrea omul sfânt curat
Viața ce nu-și risipește
Ci se-ncrede-n Dumnezeu
Căcutând doar sfințenia
Ca să fie-un fiu al Său
Moștenind împărăția
Tatăl este milă sfântă
Dar și-un foc mistuitor
Ce vrea omu care-i cântă
Curat și biruitor
Ce vrea omul prin credință
Să trăiască aici frumos
Prin Cuvânt și-n biruiță
Ascultând doar de Hristos
Căci Hristos e îndurarea
Jertfa Sfântă din Calvar
Ce ne oferă-n veci iertarea
Și viața sfântă-n dar
08 martie 2019 mănștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie
Fără Bacovia
Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam și oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.
Lângă chioșcul desuet,
Somnoros și zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.
Nici nu ninge, nici nu plouă.
În camera rece și goală,
Lampa își scurge lumina,
Ștearsă și îngălbenită,
Ca o lună amorțită
Printre nori mototolită.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Plouă, ninge în lighean,
Ceru-i cât un ocean,
Din care și eu și tu,
Ne sorbim iluziile,
Ne-adapăm confuziile.
Nici nu plouă, nici nu ninge...
Știi ceva? Dincolo de iluzie,
Trăim o certă concluzie:
Ție nu îți place Moina!
Dar nici mie nu-mi surâde.
Ia, să termin cu oftatul,
Cu plumbul și claustratul!
I le las lui Bacovia
Să-și construiască Lacustra,
Să-i plângă materia,
Să-i crească depresia.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (februarie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre studenție sau poezii despre prezent
Fără Bacovia
Nici nu ninge, nici nu plouă.
Iarna asta plângăcioasă,
Tot geme la mine-n casă.
Plouă azi pe un uluc,
Mâine ninge în văzduh.
Crengi uscate bat în geam,
Picuri grei cad în lighean.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Mă uit pe geam și oftez,
Când văd parcul insolit,
Pudrat de chiciură,
Nins ca dintr-o ciutură.
Lângă chioșcul desuet,
Somnoros și zgribulit,
Un student la actorie,
În căutare de simbrie,
Îl declamă plictisit pe Hamlet.
Nici nu ninge, nici nu plouă.
În camera rece și goală,
Lampa își scurge lumina,
Ștearsă și îngălbenită,
Ca o lună amorțită
Printre nori mototolită.
Nici nu ninge, nici nu plouă,
Moina-i gata pe din două.
Plouă, ninge în lighean,
Ceru-i cât un ocean,
Din care și eu și tu,
Ne sorbim iluziile,
Ne-adapăm confuziile.
Nici nu plouă, nici nu ninge...
Știi ceva? Dincolo de iluzie,
Trăim o certă concluzie:
Ție nu îți place Moina!
Dar nici mie nu-mi surâde.
Ia, să termin cu oftatul,
Cu plumbul și claustratul!
I le las lui Bacovia
Să-și construiască Lacustra,
Să-i plângă materia,
Să-i crească depresia.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (februarie 2012, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colo sus și mai în sus
Colo sus și mai în sus
O, Domnului
Sus la poarta raiului,
Suntu-ți, Doamne, mese-ntinse,
Mese-ntinse și subscrise.
Dar la masă cine șade?
Șade Domnul Dumnezeu
Cu preasfântul Fiul Său
Și cu Mihail, Gavrilă
Și cu Ioane, sfinte Ioane
Și cu sfinte Niculaie
Chinuit și gârbovit
C-așa intră Iuda-n rai.
Sus la poarta Raiului,
Scaunul județului,
Șuștariul botezului.
Ei în iad când le-au băgat
Și raiul s-a-ntunecat
Și iadul s-a luminat.
Sus lumina raiului,
Scaunul județului
Șuștariul botezului.
Ei în rai când l-au băgat
Și iadul s-a-ntunecat
Și raiul s-a luminat.
Noi umblăm și colindăm
La bun gazdă să închinăm,
Închinăm de sănătate
De Crăciun să-și aibă parte
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre botez sau poezii despre Mihail
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre vestimentație, poezii despre umor, poezii despre răsfăț sau poezii despre râs
N-a fost nimeni și nu este
Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
Să-mi așeze bucuria
În inimă prin credință
N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa să-mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă să m-așeze
N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
Să suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos
Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel
Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit
N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie
El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea
De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune
Pe cel care prin credință
Vrea să fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat
Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt
Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
Să trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință
Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare
Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora
A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost
Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș să îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa să-l biruim
Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui să fim
Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit
Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat
În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim
Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos
Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca să umblăm
Să ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm
Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt
poezie de Ioan Daniel Bălan (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre oi, poezii despre învățătură sau poezii despre vorbire
Ce e omul pe pământ
Ce e omul pe pământ?
O frunză purtată în vânt,
poate un simplu cuvânt
care n-are nici început, și nici sfârșit.
Poate e o stea care,
Când vine noaptea,
Ea pe cer răsare
Și când vin zorile moare?
Omul, cine e el?
O ființă plină de mister,
Care zice că se teme
De bunul Dumnezeu.
Dar face cum vrea el,
Și bine, și rău!
Căci așa a fost și va fi mereu,
Omul se socoate el singur pe pământ Dumnezeu
poezie de Vladimir Potlog (30 aprilie 2007)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vânt, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre frunze, poezii despre cuvinte sau poezii despre bine și rău
Oltenii lui Tudor
Vine-un chiot dinspre munte,
Vine freamăt din păduri
Tudor domnul vine-n frunte,
Cu mulțimea de panduri!
Iar din Jiu, din apă sfântă,
Iese cântec vitejesc,
Și cu glas de surle cântă
Tot poporul românesc.
Las să-i sune surle-n țară,
Să-și adune-olteni destui,
Țara s-o vedem noi iară
Veselă pe urma lui
Mândra patrie română
Nu sub braț de oameni slabi,
Ci voinică și stăpână
Cum a fost sub Basarabi.
Zboară corbi pe sus, băiete,
Cârduri negre se-nvârtesc,
Și se zbat de-atâta sete
Și de foame se izbesc:
N-au s-aștepte-oltenii rugă
Să le dea de hrană-n văi
Oh, ciocoi, te-ajung în fugă
Toți răzbunătorii tăi!
Cine vrea părtaș să fie
Dreptului pe-acest pământ
După Tudorin să vie!
Că-i trimis de Domnul sfânt
Să ne scape-acum odată
De ciocoi, căci Dumnezeu
Însuși s-a pornit să-i bată,
Cum ne bat și ei mereu.
Ridicați, români, Dreptății
Steag cu sfântul George-acum
Sfintei Legi și libertății
Faceți-i odată drum!
Cine nu-i cu voi, să știe
Că izbit va fi de voi,
De cei strașnici în mânie
Și din leagăn de eroi.
Domnul Tudor să trăiască!
Sus cu toții, pui de lei,
Pentru țara Românească,
Pentru drepturile ei!
A-mbrăcat cămașa morții
Domnul Tudor, ca Hristos,
Dar schimba-va pasul sorții,
Va trânti dranii jos!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre muzică, poezii despre Țara Românească, poezii despre zbor sau poezii despre văi
Mandolinate
Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea din apus.
De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!
Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.
Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus
Dar ceasul cel
Fatal veni
Ea râse, el
Îngălbeni:
S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El spre apus
II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!
III
Eu știu cât sânt
De efemer
Un fulg în vânt
Dar până pier,
Vreau să te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar să zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț
Tu numai cum
Știi să zâmbești!
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre schimbare sau poezii despre nebunie
Lumina Vieții
Eu sunt Lumina lumii
Cine dar azi mă urmează
Va avea lumina vieții
Și ființa în veci trează
În noapte el nicidecum
El însuși nu va umbla
Ci al vieții sfinte drum
În veci el îl va avea
Fariseii plini de necredință
Domnului atunci i-au spus
Tu vorbești de-a Ta Ființă
Deci te lauzi o Isus
Și deci a Ta mărturie
Nu este adevărată
Prea puțin de ea se știe
Nouă nu ne este dată
Dacă Eu mărturisesc
Atunci Domnul le-a răspuns
E doar pentru că primesc
Pe cel cu duhul supus
Mărturia Mea-i adevărată
Căci Eu știu de unde am venit
Eu ascult de Sfântul Tată
Cum El dar a hotărât
Unde este Tatăl Tău
Iudeii l-au întrebat
Nici pe Mine nici pe Tatăl Meu
Nu ne știți cu adevărat
Dacă nu credeți că Eu sânt
Veți muri-n păcatele voastre
Căci al vieții Sfânt Cuvânt
Nu îl vreți din sfere albastre
Cine din voi mă poate dovedi
Că am și Eu vreun păcat
Și nimeni nu se oferi
Să-l acuze atunci îndat"
Dacă Adevărul Eu vi-l spun
Voi de ce nu credeți dar
Nu sunteți pe-al vieții drum
Și n-aveți parte de har
Cine e din Dumnezeu
Pe Dumnezeu îl ascultă
Că-mbracă poporul Său
În iubire tot mai multă
Adevărat adevărat vă spun
Cuvântu cine-l păzește
Are al vieții sfinte drum
Și viața își sfințește
El în veac nu va muri
Căci păși-va-n veșnicie
Domnul îl va răsplăti
C-a primit lumina vie
Și Isus Hristos Mesia
Le-a vorbit de Dumnezeu
Să primească veșnicia
Să fie poporul Său
Dar iudeii n-au crezut
Domnul Sfânt ce le spunea
Și-n păcate s-au pierdut
Refuzând atunci credința
Domnul a adus lumina
Ochii ei îns-au închis
Să nu captete cununa
Să nu intre-n paradis
Domnul a adus Cuvântul
Dând atâtor mântuirea
C-a vroit să vadă omul
Că trăiește-n veci iubirea
Glorie Lui Dumnezeu
Slavă-i fie Lui Mesia
Căci El este Fiul Său
Și ne oferă veșnicia
26-09-2019 Cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre adevăr
Semnele zborului
Luminișul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.
O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.
Luminișul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri
Imposibila vară...
Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.
Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.
Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.
E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.
poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre iarnă, poezii despre anotimpuri, poezii despre uitare, poezii despre sărut sau poezii despre primăvară
Cine îl vede pe copil cum crește? Nimeni! Numai cei care vin din altă parte spun: "Vai, ce-ai crescut!" Dar nici mama, nici tata nu l-au văzut când creștea. El a devenit, în timp. Și în fiecare clipă a fost ceea ce urma să fie.
citat celebru din Antoine de Saint-Exupery
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre creștere
- citate despre timp
- citate de Antoine de Saint-Exupery despre timp
- citate despre tată
- citate despre mamă
- citate despre devenire
- citate de Antoine de Saint-Exupery despre devenire
- citate despre copilărie
- citate de Antoine de Saint-Exupery despre copilărie
Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)
Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.
E atâta forfotă în Cer,
La fel și pe pământ,
Creștinii cu toți de Crăciun
Așteaptă Pruncul Sfânt.
Magii de la răsărit
Călăuziți de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creștinii o sfințesc.
În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu și toți cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.
Și Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creștini pioși,
Spre marea mântuire.
Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinstește
Crăciunul și colindul.
cântec, versuri de Valeria Mahok (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători