Unui umorist prolific

E-n har sărac, o spun deschis,
Dar în relaţii cum e tare,
Eu cred că n-ar fi de mirare
Să publice şi ce n-a scris.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile unui donjuan

Apare soţul - un taifun
Dar eu sării pe geam şi du-te!
Era, prieteni, cum vă spun,
Prin una mie nouă sute!

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică, lui Constant Petrescu

Replică

În Rai, pe cât am auzit,
Nu e uşor să fii primit;
Căci locurile-n rezervaţii
Se dau şi-acolo pe... relaţii!

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum sa pot....

Sunt momente in care as vrea cu ardoare sa trec peste
Scriind aceste randuri sperand sa nu-mi mai pesse
Luptand ca sa-mi gasesc un nou inceput in viata
Sa-mi spun bine-ai venit, cand o sa fiu de fata

Si cred,e complicat sa cred ca voi fi tare
Dar eu nu am uitat cum este sa lupt...si doare
Eu n-o sa ma mai caut decat in alinare...
Si-o sa lovesc cu forta acolo unde doare

Dar cum sa pot eu sa ranesc pe cineva?
Cand toate-aceste lucruri nu sunt in firea mea
Si cum sa pot eu sa spun ca va urasc?
Cand mie mult imi place sa spun c-o sa iubesc

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Petrache, pentru volumul "Dincolo de aparenţe"

Nu-s pornit pe exigenţe
Dar de te gândeşti un pic,
Dincolo de aparenţe
Cred că nu mai e nimic!

epigramă de Constant Petrescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui debutant

Dorind să intre în Parnas
Îşi procurase un Pegas,
Dar judecând după cum scrie,
Iar trebui o herghelie.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred în scris

Cred în scris – în nimic altceva; numai în scris.
Un om poate trăi ca un vierme, dar scrie ca un zeu.

A fost o vreme când secretul era cunoscut, dar a fost uitat;
lumea este alcătuită din fragmente dezintegrate,
un haos incoerent şi întunecat, susţinut doar de scris.

poezie de Imre Kertész, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să pun doru-n cuvinte

Cum să pun doru-n cuvinte,
Dacă totu-n jur mă minte?
Cum să spun dorului dor,
Dac-a fost prea călător?!

Cum să spun: dor de iubire,
De-ai dat bici în fericire?!
Cum să spun: mi-e dor de viaţă...
Dacă n-a fost decât piaţă?!

Cum să spun: mi-e dor de tine,
Dacă n-ai fost lângă mine?
Cum să spun că doru-i bun,
Când sădeai numai venin?!

Cum să spun: amor curat,
Pe când tu erai plecat?!.
Cum să spun: dor împlinit,
Când iubirea n-a rodit?!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn epigramistului George Zarafu

Vino, meştere Zarafu,
În grădina mea cu flori.
Uite-i gata epitaful...
N-a rămas decât să mori!

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie la dans epigramistului G. Zarafu

Vino, meştere Zarafu,
În grădina cea cu flori,
Uite,-i gata epitafu'...
N-a rămas decât să mori.

epigramă de Constant Petrescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să pui cuvinte-n vers...

Să pui cuvinte-n vers şi versu-n poezie
E-n primul rând un har; ş-apoi, o datorie.
Respectă-ţi însă harul, că l-ai primit cu rost,
Înşiră doar esenţa, nu scrie mult şi prost!

Apleacă-te, poete, asupra de cuvânt,
Ascultă-l cu răbdare, respectă-l că e sfânt.
Nu aşeza alături şi ură, şi dreptate,
Niciunul nu mai are aceeaşi greutate.

Cuvantu-acesta simplu îşi are rostul lui,
Nu stă supus orbeşte, oriunde şi oricui.
El poate fi pământul pe care să păşeşti
Sau poate fi durerea ce vrei să-mpărtăşeşti.

De-ar fi trăit acum, când am păşit şi-n cer,
Cam câte Iliade ne-ar mai fi scris Homer?
Ori bunul Eminescu de mai trăia o vreme,
Aveam istorii scrise în stihuri şi poeme.

Azi mulţi ne vrem poeţi cu har şi fără har,
Ne punem timpu'-n vers, dar versu' e-n zadar.
Nimic nu se mai leagă, puţin are-nţeles,
Şi carte după carte... o facem mult prea des.

Atâtea versuri curg, sau şiruri de cuvinte
Şi nu găseşti prin ele un strop de-nvăţăminte.
Sau cum spunea poetul: prea multe-s cu tipic,
Nu sună nici din coadă... şi nici nu spun nimic!

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A avea şi a putea

Două gânduri ce le are
Le-ar fi scris, dar nu e-n stare,
Iar pe-acelea ce e-n stare
Scrie-le-ar dar nu le are!

epigramă de Grigore Perov din Râsul lumii la români (2010), traducere de A. Orheianu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Eugen Barbu, autorul romanului "Incognito"

Deşi maestru-i foarte tare -
Nici eu nu sunt un oarecare;
Aş zice chiar că, într-un fel,
Sunt mai incognito ca el!

epigramă de Constant Petrescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consultaţie

Vine Iţic la Avramy,
Medic bun, recunoscut,
Îi spune că în dragostea cu Samy
E ceva necunoscut.

Prima dată este bine
Şi se simte minunat.
Dar a doua oară... în fine
Iese tare transpirat.

Medicul l-a consultat
Şi pe faţă şi pe dos,
Dar nimic n-a constatat
Ca să-i fie de folos.

Zise Avramy:
- Iţic dragă,
Îţi spun eu că n-ai nimic.
Poate Samy ca să vină
S-o consult pe ea un pic?

Vine Samy, se dezbracă,
O consultă şi pe faţă şi pe dos.
Chiar şi-n locul acela care
Crede Avram că-i de folos.

Stă Avram să se gândească,
Că n-a constatat nimic.
Cum lui Samy să-i vorbească.
Este încurcat un pic.

- Samy, când e-n dragoste cu tine,
Iţic mi s-a confesat
Prima dată-i foarte bine.
A doua iese tare transpirat.

Zise cu vorba-i uşoară
Şi cu râs de domnişoară:
- Iarna, este prima oară.
Iar cealaltă-n plină vară!

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărac dar român

Păi a fi român e o meserie tare faină
eu mi-am dat pe ea chiar ultima haină

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (22 mai 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui scriitor prolific

Atâtea cărţi a scris, cu har,
În viaţa asta pământească,
De n-a avut nici timp măcar
Să le citească!

epitaf epigramatic de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris toată viaţa, am scris ceea ce am gândit, nu am scris invers niciodată. Şi cu toate riscurile. Între a scrie ceea ce cred şi a tăcea, am ales întotdeauna prima variantă. Pentru că se ştia că eu spun adevărul şi numai adevărul, că nu simulez. Era un lucru greu totuşi.

Nicolae Carandino în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate avocat pledant

Cum scrie mult, dar fără sens,
Cu circumstanţe-atenuante
Să-i acordăm, toţi în consens
Şi derogare de la poante.

epigramă de Constant Petrescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Nu înţeleg; până acum, în ceilalţi ani n-ai reacţionat astfel, de ziua mamei tale.
Lucian: Nu?! Aşa crezi tu?! Ţi-am mai spus, Lia, cât de puţin mă cunoşti; aproape deloc, chiar...
Lia: Adică...?!
Lucian: Ce-ai vrea să-ţi spun? Da, tot aşa m-am comportat de fiecare dată, în fiecare an, de ziua ei... Doar că, desigur, nu de faţă cu voi...
Lia: N-am observat.
Lucian: Nu mă mir...
Lia: Dar nu înţeleg, de ce te chinui?
Lucian: Ţi-am spus, i-am zis unele cuvinte care nu-mi dau pace, chiar dacă ea m-a iertat, ba chiar m-a asigurat că n-a fost supărată deloc, că n-a luat seama la câteva cuvinte rostite în acele momente tensionate. Dar ştii bine cum sunt eu, cum mă comport în asemenea momente, adică, exact cum n-ar trebui, prosteşte, iar cuvintele rămân, nu pot fi şterse; de aceea, ar trebui să ne gândim mai mult înainte de a le rosti.
Lia: Ce puteai să-i fi spus, atât de grav? Cred că exagerezi!
Lucian: Exagerez?! Nu, deloc... Cum aş putea să exagerez? Atunci, da, într-adevăr am exagerat, însă nu şi acum.
Lia: Dacă-mi povesteşti, poate te vei simţi mai bine după aceea.
Lucian: Nu cred, dar dacă eşti dispusă să mă asculţi...
Lia: Te ascult, Luci.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce am scris...

Am scris atat de mult despre pesimism
Incat nu credeam vreodata ca am sa ma mai schimb
Am fost prea negru-atunci in suflet eu
Credeam ca o sa fiu asa mereu

Dar afla ca stiu sa iubesc, si eu
Poate pre mult sa prea putin, nu stiu
Un lucru-i cert in inima-mi acum
Eu te iubesc, dar nu stiu cum sa-ti spun

Am sa cred in zambetul tau mereu
Si-am sa-l privesc atunci cand mi-este greu
Am sa te stiu mereu la mine-n suflet
Pe tine, chipul, si acel zambet

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Excepţie

Doar un actor cred că e-n stare,
Altminteri ar fi om nebun
S-afirme-n public, sus şi tare,
Că " gustul" palmelor e bun.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!