Sub bolţi de vis

Plutesc uşoare
miresme dulci
de flori rozalbe...
Bănuţi de soare,
sub bolţi de vis,
atârnă-n salbe.

Catolic templu
umil şi trist
exală cânturi...
Pe zid contemplu
icoane vechi...
Şi-n albe-avânturi

pribeagu-mi gând
se-nalţă lin
pe note grave
şi-ascult plângând
infiripări
de rugi suave.

Prelungi drapele
cu sfinţi ciudaţi
par vii cascade
pustii vântrele
pe mări de-argint
când noaptea cade.

Pornesc cu vântul
acorduri grele
de bronz pribeag
şi pe mormântul
atâtor trupuri
dansează vag.

Cu-aripi sfioase
imagini dragi
planează-n taină:
visări duioase,
iluzii mii
te-mbracă-n haina

multicoloră
de umbre moi
şi fermecate
o auroră
pe zări pustii
de mări pictate.

poezie clasică de I.M. Raşcu din Nelinişti (1927)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!