Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Să mergem și noi spre Apus

Ne duserăm, ne-ntorserăm, făcurăm și cotitura
Întocmai cum face brusc și iepurele săritura
Când este gata ogarul să pună laba pe el,
Să-l apuce de opinci și... să-l scarmine nițel.
Nu mă bag în treaba asta că nu e de nasul meu.
Dacă spun că este bine și pe urmă iese rău!...
Dacă spun că este rău și pe urmă iese bine!...
Să spun că e bine rău, n-a zis nimeni pân' la mine,
Așa că mă dau deoparte și fac tot pe spectatorul.
De altfel, n-aș mai avea cum să pot face pe actorul
Și nici chiar pe figurantul, când piesa a fost jucată
În întregime-n culise, iar cortina ridicată
Spre a se vedea finalul... Antonescu în cătușe,
Aliaților de ieri dându-li-se brânci pe ușe,
În timp ce spre lumina rampei pășește Mihai întâi
Ce-ar fi dat o lovitură de maestru-n bătălii
Se vorbește în surdină de niște forțe oculte
Pe care regele a fost obligat să le asculte
Pentru că erau știute aliaților fidele.
Nu-i clar, dar nu peste mult vom vedea ce e cu ele
Și care din aliați a avut rol decisiv
În acest act curajos, calculat și incisiv.

Serios, sincer vorbind, eram înfrânți, bătuți măr,
Iar soarta noastră depindea de un singur fir de păr.
Așa că în perspectiva penultimei ofensive,
România nu avea prea multe alternative.
Ori lupta până la unul, ori depunea armele,
Ori făcea întoarcerea apucând pe urmele
Aliaților de ieri, ce pierdeau și-acest război
Înghesuiți din trei părți, și cu noi și fără noi.
Sigur că cea de pe urmă este cea mai curajoasă
În același timp, firește, și cea mai avantajoasă.
Ne scutea de multe pierderi, de distrugeri, umilințe,
Recunoașteri de greșeli și tardivele căințe.
În plus la ospățul păcii o să fim poftiți și noi,
Deși cu greu am fost salvați de la groapa de gunoi.
Așa că încolonarea și hai fuga după Fritzi,
Iar noi când o luăm la fugă nu mai putem fi opriți.

Pornim din nou către sud, fără forme de paradă...
O ținem întins la drum, când coloană, când grămadă,
Îndeamnă-îndeamnă, murguleț
Până-n vale la Bistreț...
Ajungând la târgul spart, cotim drumul la Plenița
Cu un busuioc vrăjit să descânte țaica Mița
Nu e nici aici nimic și pornim în depărtare,
Ținând valea Dunării în strașnică observare.
Ne oprim puțin la Gruia să prindem niște vapoare
Dar noi eșuând pe mal ele plutesc sfidătoare
Strecurându-se dibaci, profitând de-a nopții umbră,
Însă soarta ce le-așteaptă nu poate fi decât sumbră.
Pornim iar și mergem, mergem pân' la Turnu-Severin,
Un oraș ce-a suferit bombardamente din plin,
Un oraș făcut grămadă, făcut zob, întors pe dos...
Cât or vrea americanii pentru gestul lor frumos...
Pătrundem în defileu fără nici-o-mpotrivire
Peisajul ne desfată și cel mai mult la privire,
Pentru faptul că-nainte se află trupe viteze
Care nu știm cu ce preț, reușesc să-nainteze.
Trecem și prin Caransebeș, lăsăm Lugojul în urmă
Mărșăluim zi și noapte, căci cu noi nu e de glumă.
O tăiem drept spre Arad, Mureș, Curtici, frontieră...
Pe care o depășim fără nici-o manieră.

Înaintând curajoși, străbatem pusta maghiară
Când pe drumuri, când pe câmp, până-ntr-o zi către seară.
Vrând să intrăm într-un sat, suntem primiți rău cu foc.
Ne mirăm, ne enervăm, însă stăm cuminți pe loc.
Nu fusesem înștiințați c-am avea dușman în față.
Pentru asta primeam ordin și nelipsita povață
Să facem o cercetare, să luăm un dispozitiv
Și să atacăm în forță, scurt, rapid, operativ.
Dar noi mergem ca la nuntă, degajat, cu nepăsare,
Dezbatem mii de probleme, flecărim în gura mare
Și-acum iată, inamic, ivit pe nepusă masă.
Dar se poate să nu fie, să ni se facă vreo farsă...
Însă, cu gloanțe și branduri ar fi una nesărată,
Iar riposta să apară măsură neapărată.
Deocamdată ne abținem și raportăm înapoi,
Prin superiori firește, cerând instrucțiuni noi.
Sosește chiar generalul înconjurat de colonei
Precum și-un consilier, mult mai important ca ei.
Consultară lung o hartă, cercetară documente,
Discutară cele mai proaspete evenimente
Și traseră concluzia că aici e o greșeală
Și că oponenții noștri sunt amici care se-nșeală.
Deciseră prin urmare să reluam marșul prudent,
Însă cei din depărtare ne răspunseră strident
Cu rafale și baraj, cum scrie la ostășie,
Ne repliem iar în grabă, că și despre asta scrie.
Se ține un nou consiliu, hotărârea nu-ntârzie
E destul de chibzuită și plină de fantezie.
Se desfășoară un drapel și purtat cât mai vizibil
Ca semn de recunoaștere, neconvenit, dar posibil.
Gestul nu e concludent, semnul nu-i convingător,
Cei din partea cealălaltă o țin într-una pe-a lor
Iar consiliu, iar propuneri, iar păreri și presupuneri,
Se recurge la culoarea nevinovatei supuneri.
Un cearșaf pus în prăjină se fâlfâie insistent,
Însă nici de data asta nu suntem tratați atent.
Mijloacele pașnice nerezolvând incidentul
Se lasă armelor puterea sa-și spună decisiv cuvântul;
Se dă ordinul ca satul să fie luat cu asalt,
Atacat de front, de flancuri, e luat dintr-un singur salt.
Iar în el găsim amici care erau foarte siguri
Că după îmbrăcăminte nu puteam fi decât... unguri.
Se închide incidentul, compătimim pe-ngropați
Felicităm pe cei răniți, încurajăm pe cei scăpați.

După un scurt popas aici pornim iarăși tăvălug
Până la un sat pe Tisa ce se cheamă Tisa-Ug
Ne-nvârtim pe ici, pe acolo până când ni se fixează
Printr-un curier sosit într-o zi după amiază
Poziție defensivă pe digul de-ncorsetare.
În zorii zilei a doua începe o bombardare
Ce n-am văzut tot războiul ca viteză și cadență,
Că rămânerea sub ea era gravă imprudență...
Mai ales că simultan tirul de mitraliere
Amplifică haosul și forță o repliere
Fiecare pe cont propriu și din inițiativă,
Știind din experiență că va urma o ofensivă.
Personal nu apucasem să intru-n dispozitiv
Cu brandurile mele, să ripostez pozitiv,
Că pușcașii om cu om părăsesc satul grăbiți
Luând-o razna peste câmp, fără să fie zdrobiți
Și nici măcar să-s-arate cineva în urma lor,
Din zăvoi apar mereu și dispar tot cu mult zor.
Stăteam la un colț de stradă și priveam neliniștit
Această retragere într-un timp nepotrivit.
Și dintr-un motiv banal, explicabil în prezent,
Fără să știu ce-aș putea să fac în acest moment,
Mai ales că ofițerii, nu dădeau semne de viață
Și probabil încercau să mai facă cumva față
Acestui moment penibil, de-acum fără rezolvare.
Dau ordin la cărucioare să fie gata de plecare,
Dar conducătorii sunt gata și pornesc zorind căluții,
Pentru ostași nu există probleme fără soluții.
Apare și căpitanul, părând calm și zâmbitor,
Îmi face semn de urmare, s-aruncă-ntr-un cărucior
Și pornește înapoi, făcându-mi semn să mă grăbesc.

Mă mai răsucesc odată cu soldații să vorbesc,
Însă, culmea ironiei, în mijlocul grupului
Căzu un proiectil de brand asemenea uliului
Într-un stol de porumbei. Explodă asurzitor,
Mă doboară la pământ ca retezat de topor,
Împrăștie pe ceilalți și făcu liniște perfectă
Lăsându-mă amețit, în singurătate completă.
Dintr-u-ntâi mi se păru că am piciorul amputat
Pentru că nu-l mai simțeam... apoi că e fracturat,
După durerea ce creștea, dar când încet m-am răsucit
Izbutind să mă îndrept și să-l iau la pipăit,
Constatai că e întreg, dar că nu mai pot să-l mișc.
Mă desfac, încep masajul și foarte greu mă ridic,
Fac niște pași schilodiți, am noroc c-un bețișor
Și pornesc șontâc la drum, din ce în ce mai ușor
Căci mergând mă înfierbânt și m-apropii de confrați
Ce fuseseră opriți de ofițeri supărați.
Uitasem de inamic, dar nici el nu mi-avea grija.
Trimisese proiectilul și mă atinsese schija...
Mai departe mă privește că el a vrut să-mi dea fișa,
Să mă scape de război, dar nu merge chiar așa,
Pentru că chiar colonelul, mânuind un băț asudă
Încercând să stăvilească o retragere absurdă.
Dar e depășit de strategie, când pe dreapta, când pe stânga,
Oamenii fiind deciși să nu-și stăpânească fuga
Și dispar în cimitir și în boschetul vecin,
Deși nu sunt urmăriți sau bombardați cel puțin...
Deoarece inamicul observând retragerea,
Să facă economie încetează tragerea.
Dar, știu oamenii ce știu, simt sau presimt ei ceva
Pentru că chiar colonelul dădu un ordin așa
"Șoseaua asfaltată, regruparea la Arad"...
Apoi sări în mașină și dispăru după gard.

O tai drept prin niște vii, răzbind la artileriști
Care stăteau ca la Moși privind peste porumbiști,
Ca să vadă comedia ce se juca trist în vale
Când trei martori oculari bucuroși îmi ies în cale
Și mă ia la întrebări; Cine ești?...
De unde ești?...
Pe la noi ce rătăcești?...
Și la voi ce vești, povești?...
Le relatez întâmplarea și-mi exprim nedumerirea
Că stau așa impasibili și nu își grăbesc pornirea
Spre Arad, cum se vorbește, făcându-i să se-nveselească
Pentru că de-azi dimineață ei sunt gata să pornească
Însă înspre Budapesta și nicidecum înapoi
Posibil și mai departe, mereu înspre locuri noi.

Solicit să mi s-arate un post de prim ajutor,
Sunt îndelung cercetat și oblojit la picior.
N-am nimic, o lovitură la genunchi de un corp tare...
Un bandaj cu o compresă, iar pentru o evitare
A inflamării prea mult, să se repete mai des,
Să stau câtva la odihnă și piciorul mi s-a dres.
Rămân trei zile în sat și-apoi plec la unitate,
Pe care tot întrebând o găsesc cu greutate.

Aici fierbere, scandal, căpitanul o să fie
Trimis la Curtea Marțială, însă nimenea nu știe
Cauza, pentru ce faptă, încă nu a transpirat...
Însă un om ca acesta trebuie ajutat.
Îl găsesc cu ușurință și nu pare supărat
Că i se impută fuga, dacă nu-i adevărat.
Relatarea mea contează, e luată-n considerare,
Incidentul e închis... era cazul de clasare.
Nu folosea nimănui să se zgârme în trecut,
Așa că din chibzuință toată lumea a tăcut.
Forțat de alții să cedeze în cu totul altă parte
Inamicul ne deschide un larg drum spre mai departe.
Frontul se mișcă-nainte, toți umplându-se de faimă
Noi suntem lăsați în urmă, ca cei ce-am tras mare spaimă.
Mergând în ariergardă primim multe informații
Și nu mai suntem nicicum puși în prea grele situații.

poezie de din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Votează! | Copiază!

Distribuie
calendar22 aprilie 1913 - s-a născut Gheorghe Ionescu în satul Sălcii, comuna Goești, în Țara Românească
Nu este introdusă data decesului pentru Gheorghe Ionescu. [Caut pe Google] [Adaug data decesului]

 

Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.


Comentariu

Numele (obligatoriu)

Adresa de e-mail (nu e publicată, este important să fie scrisă corect)

Dacă ai cont în Forum, este valabil și pentru comentarii sau alte facilități. Autentificare »

Comentariul trebuie să aibă un ton civilizat și să se refere la subiectul citatului, altfel va fi șters. Pentru mai multe informații despre criteriile pe care trebuie să le respecte comentariile, citiți Regulamentul.

Pentru a discuta despre alte lucruri decât cele care respectă tematica acestei pagini, se poate deschide un subiect în Forum.

Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce în România nu se pot construi șosele la nivelul secolului XXI? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Discuții similare în Forum

Mai multe în Forum »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!