Iarna
Iarna, în lumina albastră a aragazului
stăm in bucătărie
vorbim discuții până spre dimineață...
Focul albastru pâlpâie la cele patru ochiuri
și noi stăm față-n față, cu pahare aburite în mâini
și ne-apucă, așa, ne cuprinde un farmec...
vorbim în semiîntuneric
nu ne privim în ochi
ne spunem ce n-am fi visat să ne spunem vreodată...
Privim focul albastru cu vinișoare roșcate
simțim căldura,
ne apucăm câteodată de mână
și-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile bârfe sau
firește, cu situația.
Geamurile înghețate până sus
câteodată le mai deschidem
când se face prea cald
și aerul negru de-afară se umple de aburi
Toate luminile sunt stinse la blocul de vizavi
toți dorm.
La lumina albastră a aragazului
bucătăria noastră micuță se face și mai mică
ne-mbracă strâns, iar noi vorbim discuții
și suntem unul singur
cu adevărat noi suntem unul singur.
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Votează! | Copiază!
Cartea "Solenoid. Ed. cartonata" de Mircea Cărtărescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre albastru
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre păr roșcat
- poezii despre negru
- poezii despre iarnă
- poezii despre gheață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.