Iarna

Iarna, în lumina albastră a aragazului
stăm in bucătărie
vorbim discuţii până spre dimineaţă...
Focul albastru pâlpâie la cele patru ochiuri
şi noi stăm faţă-n faţă, cu pahare aburite în mâini
şi ne-apucă, aşa, ne cuprinde un farmec...
vorbim în semiîntuneric
nu ne privim în ochi
ne spunem ce n-am fi visat să ne spunem vreodată...
Privim focul albastru cu vinişoare roşcate
simţim căldura,
ne apucăm câteodată de mână
şi-ncepem iar cu autoanaliza sau cu micile bârfe sau
fireşte, cu situaţia.
Geamurile îngheţate până sus
câteodată le mai deschidem
când se face prea cald
şi aerul negru de-afară se umple de aburi
Toate luminile sunt stinse la blocul de vizavi
toţi dorm.

La lumina albastră a aragazului
bucătăria noastră micuţă se face şi mai mică
ne-mbracă strâns, iar noi vorbim discuţii
şi suntem unul singur
cu adevărat noi suntem unul singur.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbim

Stăm pe verandă şi ne amuzăm.
Vorbim despre tine şi prietenii tăi.
Zâmbim, ne e bine, e cald, nu simţim.
Şi foame ne e, de ce să mâncăm?
Mai bine vorbim...

Ţi-s dragă, spui tu? Nu te cred.
Mai spune-mi odată, şi încă.
De ce nu m-atingi? De ce ai face-o?
Hai să dormim, că e noapte, sau nu,
Mai bine vorbim...

Zâmbeşti pentru mine şi mie îmi place.
Şi-ţi spun să mă laşi, lasă-mă.
Dar tu nu mă crezi şi faci bine.
Tăcem şi privim, prea-i tăcere,
Mai bine vorbim...

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru infinit

Tu eşti iubirea mea albastră!
Marea mea albastră!
Visul meu albastru!
În dimineaţa albastră!
În noaptea tot albastră!
Lumina din fereastra albastră!
Steaua mea albastră!
Pătrunzi în tot albastru!
În gândul meu albastru!
În versul meu albastru!
În viaţa mea albastră!
În moartea mea albastră!
Noi suntem albastrul,
Într-un... cer albastru!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vorbim despre albastru

Să vorbim despre albastru...
Sunt zvonuri că această culoare are aripi...
Am fost în fiecare culoare
Dar aici mă simt cel mai bine.
Am trăit fiecare ochire albastră
Şi m-am dus de la tine...
Ca rândunelele, să vorbim despre albastru...
E zare, e mare, e depărtare.
E ultima suflare spre-nălţare.
Aş mai vorbi despre albastru
Spre infinit... culoarea mea pentru cruţare...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E poate adevărat că nu existăm cu adevărat până când nu ne vede cineva existând, nu vorbim cu adevărat până când nu înţelege cineva ceea ce spunem, în esenţă, nu suntem pe de-a-ntregul vii până când nu suntem iubiţi.

Alain de Botton în Eseuri de îndrăgostit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E adevărat că nu existăm până nu ne vede cineva, nu vorbim cu adevărat până când cineva nu înţelege ce spunem, în esenţă, nu suntem vii până când nu suntem iubiţi.

citat din Alain de Botton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu împărţit la doi

NOI suntem un singur cuvânt.
Eu nu te vreau pentru că eşti altfel,
Ci pentru că mă iubesc
Şi te iubesc
Şi te iubeşti
Şi mă iubeşti.
Vorbesc degeaba.
NOI ne iubim pe NOI,
Adică iubim acelaşi om,
Dar nu alt om,
Ci pe NOI.
Vorbesc degeaba.
Tu ai toate defectele femeilor
Pe care nu le iubesc.
Eu am toate defectele bărbaţilor
Care nu te iubesc.
La calităţi stăm şi mai bine:
Pentru ele cred că te iubesc pe tine,
Pentru ele crezi că mă iubeşti pe mine.
Credem degeaba.
NOI ne iubim doar pe NOI,
Chiar dacă vorbim şi gândim altfel.
Gândim degeaba.
Trece timpul şi nu suntem împreună?
Ce este timpul?
Vine moartea şi nu apucăm să trăim
Amândoi?
Ce este moartea?
Câţi suntem NOI?
Iubito, unu împărţit la doi,
Nu face nici unu, nici doi,
Ci două jumătăţi,
Ca NOI
Făcut bucăţi.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (18 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou în albastru

femeia de albastru
de ochi albaştri
de inimă albastră
se îmbracă albastru
are o coroană de myosotis albastră
umblă călare pe un animal marin albastru
se ascunde după o uşă albastră
citeşte din cărţi albastre
se împrieteneşte cu personaje albastre
sub cupola şi pereţii propriei chilii în albastru
tot ce gândeşte e albastru
tot ce atinge devine albastru
nu se lasă modelată decât
de mâinile tale albastre
îi bate un vânt albastru
un suflet albastru sălăşluieşte în ea
în trupul ei minion şi albastru
seduce cu lumina ei albastră
pirogravează o inimă albastră
pe care ţi-o lipeşte îngrijit cu o pastă albastră
îţi zâmbeşte albastru
face cale-ntoarsă albastră
în paginile aceleiaşi vieţi albastre

deschide fereastra albastră
tot ce se întâmplă a timp şi anotimp
e acest albastru al unei unice dimineţi albastre

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa vorbim

sa vorbim

sa aruncam
unul spre altul
cuvintele
cuvinte cu aripi
ca niste pasari albe
sa vorbim cu inima
cu privirea
cu gandul
lasa-ma sa ma ascund in
intunericul privirii tale
sa ma pierd in
ascunzisurile glasului tau
strigandu-ma pe nume
iar si iar

sa vorbim...

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă, noi avem nevoie de o fiinţă ca să ne jertfim pentru ea, nu o idee, ci o fiinţă vie. Şi de aici putem porni, abia de aici încolo omul căruia îi vorbim ne va înţelege. Atunci când vorbim despre creştinism, trebuie să vorbim în primul rând despre Fiinţa creştină, să vorbim despre Hristos. Apostolii vorbeau despre Hristos, dar noi vorbim despre reguli morale, reguli pe care ei le ştiu şi aşa foarte bine.

citat din Savatie Baştovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Se-aprind rând pe rând felinare de seară,
Şi-amurgul mai plânge lumini delicat,
Şi ţiuie-a greieri ca ultima oară,
Romanţă de taină şi gând nechemat.

Doar eu şi amurgul, acum faţă-n faţă,
La sfat, ochi în ochi, amândoi ne vorbim,
Ne spunem de toate, de moarte şi viaţă,
De bune şi rele şi-ndrăznim să zâmbim.

Mă-nvălui cu el şi se-nvăluie-n mine,
Ne ţinem de cald unu-ntr-altul băgaţi,
Că-n noaptea ce vine nu-i chip de mai bine,
Iar timpul ne-ngăduie şi ne face uitaţi.

Şi-aşteptăm ca in zori s-auzim simfonia,
Ce mierla o cântă doar pentru noi,
Şi-n umbrele nopţii să simtim bucuria,
Efemeră simţirea, efemeri amândoi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina sau Intuneric?

'Când omul crede că urmează lumina, se trezeşte alergând spre întuneric.'

În râuri de lumină
Prelinse dintre nori
Citesc slovă dinină
Când simt păcatu-n pori,

În lumea citadină
Cuvintele-s comori
Ce taie şi dezbină
Neghina dintre flori

Şi caut o pricină
Minciunilor din zori
Dezamăgiri şi vină
Când noi ne credem sori

De ură lumea-i plină
Noi desenăm culori
Ispita să ne ţină
Fără judecători

Vorbim noi de lumină
Dar suntem prea uşori
Că seara va să vină
Fugim iar trădători

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucării

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...
O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.

Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.
Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem: „Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave”.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii dintre noi vrem să trăim într-o lume fără obligaţii, poate faţă şi de noi înşine. De aceea câteodată suntem dincolo de noi şi rareori ne privim. Evităm să ne confruntam cu el, acela, eul nostru! Suntem laşi, nu avem curaj.

Viorel Muha (ianuarie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spunem nimic şi totuşi vorbim. Nici măcar nu ne întoarcem capetele unul spre celălalt, dar ne privim ţintă. Nu ne atingem nici mâinile, dar ne mângâiem. Îţi simt respiraţia în ureche, deşi ai scos capul pe geam. Tot aerul de afară respiră prin tine şi mă piaptănă.

citat din Chris Simion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magie la cabană

Focul arde liniştit în sobă
În cabană suntem doar noi doi
Inima îmi bate ca o tobă
Stăm întinşi pe paturile moi.

Noaptea parcă vine prea grăbită,
Iar ninsoarea tocmai s-a oprit
Văd pe cer o stea, nedesluşită,
Prin fereastra ce s-a aburit.

Camera e plină de magie
Nu vorbim, dar te ating pe mână
Te sărut apoi cu duioşie,
Eşti frumoasă ca o zână bună.

Tu te ghemuieşti la pieptul meu
Ne iubim ca doi îndrăgostiţi
Nu ne vede decât Dumnezeu,
Şi-adormim aşa, înlănţuiţi.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privim şi vorbim

Privim şi vorbim despre păsări,
culori exprimate pe cer,
despre iubirile pierdute
regăsite-n anotimpuri,
despre câmpii ruginite-n tăcere,
tăcere neclintită în flori
asediate de fluturi.

Privim şi vorbim despre cai,
caii pământului
în obsedante galopuri,
despre păduri şi ape,
despre tot ce mă-nconjoară.

Dar dincolo de munţii de sticlă
ne rămân amintirile

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază de vară

Am obosit
Şi-acum stăm lungiti pe căpiţele de fân copt.
Bolta cerului a devenit prea vastă
Şi-acoperă şi hărţi pe care nu le vedem,
Privim prelung,
De
Pe o coastă, pârâul de frunzişuri negre care curge-n fundul văii.
Poşta mică pe şoseaua albă,
Bate-n prafu-n loc.
Dar ajunge până sus şi dincolo de noi,
Material ca o salbă,
Cu zurgălăii

În fund,
Depărtarea cu nori albi se-mbină,
În aerul molatec încălzit
Fierb mărunte ochiuri de lumină.
Lângă noi spre stânga, sau spre dreapta,
Şi fără orânduială mai departe,
S-au risipit afară din livezi.
Copacii cu coroane prea puternice,
—
Subt ei e iarba verde şi dulce ca răzoarele —

Şi cât vezi,
Toată valea
E acum în mod firesc o carte,
În care-nfierbântat citeşte soarele.
Rar de tot.
Trec pe lângă noi devale.
Pe poteca din fâneţe ţepoase,
Ţărani cu chip sărac
Şi talpa piciorului crăpată
Ca o coajă aspră de copac.
Privim aiurea,
Tot mai tăcuţi.
Răscolitor pătrunde-n noi miros de fragi trecuţi
Şi-aşa cum stai culcată,
Rupând între dinţi un fir de iarbă,
Ţi se văd sănii albi strânşi între coate.
Lumina prinde tot mai mult să fiarbă
Ca un motan şi-ascute acele un mărăcine
Şi nu pricep
De ce te arde soarele mai mult pe ţine.

poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un aşa zis proces de TREZIRE care ne arată trei moduri de a fi, fiecare are caracteristicile proprii şi cu o anumită tipologie de rezultate. Vorbim despre trecerea de la statutul de victimă la statutul de om de acţiune şi la statutul de lider. Trei roluri pe care le jucăm în viaţa de zi cu zi. Ideea este că suntem cam toate, în funcţie de context. Câteodată suntem victimă în mai mare măsură, alteori suntem om de acţiune în mai mare măsură. Acest lucru depinde foarte mult de modul de viaţă şi de rezultatele pe care le-am avut în trecut, depinde de mediul care ne înconjoară, de oamenii care ne sunt aproape, de mentorii pe care ni i-am ales şi de modul cum ne privim noi pe noi. Din experienţă pot spune că peste 90% dintre oameni sunt în statutul de victimă, foarte puţini oameni sunt de acţiune şi sunt şi mai puţini oameni care sunt lideri în momentul acesta. Gândeşte-te la statutul pe care îl ai în acest moment. Dacă eşti victimă, om de acţiune sau lider.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de Crăciun

Afară e întuneric, ninge şi e ceaţă.
Şi gerul, pe unde trece, totul îngeaţă,
Dar noi stăm în casă şi bunelul colide ne învaţă.
Inimele ne sunt pline de speranţă.

Privim cum arde focul în sobă,
În depărtare se aude cum bate o tobă,
Poate vin colidători şi la noi să ne colinde,
Bunica o candilă la icoane aprinde.

O gutuie stă pe fereastră
Ca o lună într-o noapte albastră,
Mirosul ei pe toţi ne îmbată.
Iată, se aud colindătorii pe la poartă.

Un câine să aude cum latră,
Se duc colindătorii de la a noastră poartă,
Noi ne uităm cum pe cer se arată
Steaua cea de toţi aşteptată.

poezie de Vladimir Potlog (22 decembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul mulţimii stăm noi doi, fericiţi că suntem împreună, vorbim puţin, poate niciun cuvânt...

citat celebru din Walt Whitman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!