Tatăl către fiu
Vremurile-au scos la lumină tot ce-i mai rău.
Am întreținut în zadar prostești speranțe,
Iar acum, când îl privești de sus pe tatăl tău,
Vezi, desigur, un om banal în orice circumstanțe.
Deși nu mă suspectezi de inteligență
Și te indispun glumele mele, ia seama,
Amintește-ți când ești prea plin de exigență:
Eu am fost cel care ți-a ales mama!
În ciuda tuturor gafelor pe care le-am făcut
Și-n ciuda tuturor păcatelor care nu m-au evitat,
A cusururilor pe care le voi fi avut,
Acest fapt rămâne limpede și-adevărat
Și-n apărarea mea mereu va sta.
Nu uita, te implor, ia bine seama,
Orice-ai gândi pieziș sau judeca:
Eu am fost cel care ți-a ales mama!
Chicotește pe-nfundate-n spatele meu
Privind pălăria, cravata sau bieții mei saboți.
Pe judecata mea să nu dai niciun leu.
Zâmbește când îmi asculți părerile, cât poți.
Spune, dacă-ți place, că-s absurd și-un pic nebun.
Dar, în pofida tuturor greșelile mele, ia seama,
Ține minte toată viața ta ce-ți spun:
Eu am fost cel care ți-a ales mama!
De când ești pe lume ani și decenii, zile și luni
Ai avut parte de veghea ei, continuă și-ntreagă;
De-o mână blândă alungându-ți ai grijilor tăuni,
Iar iubirea ei te-a-nsoțit în lumea largă.
În fiecare zi și-n fiecare noapte
Un înger te-a adorat, ți-ai dat bine seama.
Deci, amintește-ți că măcar o dată am avut dreptate:
Eu am fost cel care ți-a ales mama!
poezie de Edgar A.Guest, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre îngeri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre umor
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
- poezii despre mamă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.