Agonia
Sunt filozofi ce munții-au măsurat
Și-au sondat mări și regi și-mpărății,
Au mers și-n cer, fântâni au căutat,
Dar două lucruri vaste ar mai fi
Acum neapărat de cercetat;
Dar câți o fac? Iubire și Păcat.
Să meargă cel ce-i păcătos, oftând,
Pe Muntele Măslinilor îndat'
Să vadă-un om căznit, în păr având
Și pe tot trupul sânge închegat.
Păcatu-i acel viciu zdrobitor,
Care prin vene-i iute curgător.
Iar cei ce de Iubire n-au habar,
Să-i guste mustul ce pe cruce-a curs
De-o lance scos; și-apoi să spună clar
Dacă așa un gust i-a mai sedus.
Iubirea e în sucul cel divin,
La Domnu-i sânge; pentru mine-i vin.
poezie de George Herbert, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre sânge
- poezii despre seducție
- poezii despre păr
- poezii despre măslini
- poezii despre must
- poezii despre munți
- poezii despre monarhie
- poezii despre filozofie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.