Trăsnește peste oraș
înfricoșând lumea și așa speriată
pe trotuarele încinse într-un brâu
fierbinte de bitum
în timp ce apa se încălzește sus
tunetele se abat asupra blocurilor
care stau în poziție de drepți
admițând că trebuie să reziste
copacii sleiți de puteri făceau
plecăciuni sub biciul vântului
câteva crengi au abandonat lupta
și s-au ghemuit la sol boțind frunze
fulgerele se plimbă pe cerul
supărat și se descarcă undeva
lumea nu ține să vadă pe cine
a nenorocit trăsnetele dezlănțuite
ploaia bate cochet pe la geamuri
așteaptă să-i deschidă cineva
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre sperieturi
- poezii despre ploaie
- poezii despre plimbare
- poezii despre oraș
- poezii despre frunze
- poezii despre crengi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.