Dor și dor
Cine poate?... Cine oare?
S-alunge dorul când doare?
Că-l aștept ca pe-o minune,
Sufletul să mi-l aline.
Dorul, dorul, călătorul,
M-a acoperit cu norul,
De tristețe și de jale
De mă duce-ncetla vale.
Doru' mi de-a mea măicuță,
Și de tine... Of!... Tăicuță,
Că te văd doar în icoane
De când ne-ai lăsat orfane.
Doru' mi de tine frate
De nepoți și de nepoate,
Dar sunteți așa departe
Și sunt singură de moarte.
Doru' mi să fiu iubită
Și să mă simt ocrotită,
Dar pe tâmple am ninsoare
Și-s prinsă într-o vâltoare.
Dorule, tu ești ca vântul:
Răscolești mereu pământul,
Dar de n-ai fi tu pe lume
Ar avea Iubirea nume?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre protecție
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.