Dor și dor
Cine poate?... Cine oare?
S-alunge dorul când doare?
Că-l aștept ca pe-o minune,
Sufletul să mi-l aline.
Dorul, dorul, călătorul,
M-a acoperit cu norul,
De tristețe și de jale
De mă duce-ncetla vale.
Doru' mi de-a mea măicuță,
Și de tine... Of!... Tăicuță,
Că te văd doar în icoane
De când ne-ai lăsat orfane.
Doru' mi de tine frate
De nepoți și de nepoate,
Dar sunteți așa departe
Și sunt singură de moarte.
Doru' mi să fiu iubită
Și să mă simt ocrotită,
Dar pe tâmple am ninsoare
Și-s prinsă într-o vâltoare.
Dorule, tu ești ca vântul:
Răscolești mereu pământul,
Dar de n-ai fi tu pe lume
Ar avea Iubirea nume?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre protecție
- poezii despre nori
- poezii despre ninsoare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Lia: Bună ziua, domnule președinte.
Doru: Îmi poți spune Dragoste, domnișoară; e numele meu. Ia loc, domnișoară, te rog... Știi cum mă strigă unii colegi, domnișoară? "Ia vino, măi, Dragoste, încoace!" spun ei... Îți dai seama, domnișoară, ce plăcut poate fi să chemi dragostea la tine, iar ea, ascultătoare, să mai și vină, să se supună?
Lia: Desigur.
Doru: Măcar cu numele ăsta al meu să mai am parte de dragoste, că altfel, nici gând... Dar nici cu celălalt nume nu mi-e deloc rușine. E cam aceeași situație: Doru. "Ia vino, Dorule, până la mine..." îmi spun prietenii. Și dorul vine până la ei... Ăsta da, uneori mai vine și pe la mine, că mi-e dor, cel mai mult, în primul rând, de anii tinereții; au fugit degeaba, pe lângă mine; ce i-aș mai întoarce înapoi...
Lia: Cum adică, domnule; nu sunteți deloc bătrân...
Doru: Nici ca voi nu mai sunt... Dar destul cu problemele mele, să nu te mai bat la cap cu ele, deși dumneata ești psiholog și psihiatru; probabil îți place să asculți oamenii și problemele lor, domnișoară.
Lia: Desigur, domnule.
Doru: Oricum, acum nu despre asta este vorba aici.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre iubire
- citate despre dor
- citate despre vinovăție
- citate despre tinerețe
- citate despre timp
- citate despre rușine
- citate despre psihologie
- citate despre psihiatrie
- citate despre prietenie
Dorul de casă...
Oraș frumos, București,
Capitala țării ești.
Dar în fiecare zi, tu
Bucăți, îmi faci sufletu'.
Și când seara se lasă,
Îmi e dor de casă.
Nu prea am bănuit eu,
Cât o să-mi fie de greu.
Aici, nu ești ca acasă,
Când stai cu ai tăi la masă.
Dar singură mă consolez
În viață, ceva să realizez.
De părinți, mi se face dor
Și atunci simt că mor.
Asta se întâmplă cam mereu,
În rest, sunt bine eu...
Galați, de tine nu am uitat,
Te port în suflet, necondiționat.
Niciodată nu mă lasă
Dorul, de-a mea casă.
Pentru mulți, nu însemni nimic,
Te văd doar un oraș mic.
Eu de aici, departe am plecat,
Totul în urmă, am lăsat.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (20 ianuarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țări, poezii despre viață, poezii despre uitare, poezii despre seară, poezii despre oraș, poezii despre moarte sau poezii despre frumusețe
Dorule
Suflă vântul,
iarba tace,
dorul mândrei,
nu-mi dă pace.
Suflă vântul,
iarba țipă,
dorul mândrei
mă risipă.
Dorule,
de ce mă chinui,
când pe tine,
eu te mângâi?
Dorule,
de ce n-ai milă,
și mă macini
și ți-e silă?
Dorule,
amăgitor,
nu mă judeca
ușor;
judecă-mă
puțin mai greu,
că te vede
Dumnezeu!
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre religie, poezii despre pace, poezii despre mândrie sau poezii despre Dumnezeu
Doru: Când ar trebui să aibă loc lansarea?
Lucian: Pe 27, dom' profesor.
Doru: Cu "Pacifis", nava ta, proiectul tău de diplomă; interesant! Aș vrea s-o văd și eu, dacă se poate...
Lucian: N-ați văzut-o încă, dom' profesor?
Doru: Nu, până acum nu, accesul în zonă era foarte restrictiv... Nu i se permitea oricui să ajungă în apropierea vehiculului spațial.
Lucian: Dacă vreți, aș putea să vă duc eu într-o zi, s-o vedeți.
Doru: Eu aș vrea, dacă ești dispus.
Lucian: Când doriți, dom' profesor.
Doru: Nici o grijă, eu n-am s-o zgârii, cum făceai tu cu mașina mea... Bine, mai vorbim noi... Acum întoarce-te în sală și spune-i profesorului tău de cultură civică s-o anunțe pe domnișoara să intre... Vezi cum dai tu numai peste foștii tăi profesori?! Dar pe Sever nu l-ai supărat niciodată, cu nimic, doar pe mine... De ce oare? Din cauza numelor?
Lucian: Nu chiar, dom' profesor, deși, se poate și din cauza asta. Dar, oricum, tot v-am simpatizat mereu. Încă foarte mult!
Doru: Știam... Luci, nu-ți face griji inutile. Nu vom lua măsuri aspre împotriva ta, așa că liniștește-te!
Lucian: Mulțumesc, dom' profesor.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre profesori, citate despre educație, citate despre dorințe, citate despre vorbire, citate despre transporturi, citate despre supărare, citate despre mulțumire sau citate despre cultură
Fără iubire...
Fără iubire mă simt rătăcită,
Mă simt ca o frunză bătută de vânt
Ce-și caută odihnă, fiind istovită
Și se-ntreabă mereu: Cine sunt?
Fără iubire mă doare uitarea
Și nopțile-s lung oftat pe pământ,
Mă fac că nu simt și chem resemnarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?
Fără iubire secat îmi e dorul,
Te văd din chemări de mormânt...
Dar tu ești departe, mai sus decât norul
Și-atunci mă întreb: Cine sunt?
Fără iubire e grea împăcarea,
Încerc să o caut pe aripi de gând
Dar timpu-i trecut, mă arde uitarea
Și-atunci iar mă-ntreb: Cine sunt?
Iubirea se află în toate,
În tot ce e viu pe pământ
Acum c-am aflat ce e iubirea,
Pot spune că știu cine sunt!
poezie de Elena Bulancea (2016)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre odihnă, poezii despre gânduri sau poezii despre frunze
Final
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Chiar dacă-n suflet port doar ninsoare
Și-n inimă sloiuri de vânătă gheață
Dar merge-nainte banala mea viață.
Știu: profețesc doar iluzii și vise
De-oricine dorite de nimeni atinse.
Iubirea e țelul spre care țintim
Dar cel mai adesea în ură sfârșim.
Cad stele din ceruri, comete se sting,
Tristeți și depresii într-una mă ning.
Urzit-am iluzii, fără vreun rost
Începuse bine s-a sfârșit prost.
Când unul iubește și altul mimează
Iubirea... în suflet nimic nu vibrează.
Și asta se simte din vorbe, din fapte
Și false sunt, astăzi, suavele-ți șoapte.
... Și dorul de tine, nu mă mai doare
Ninsoare-i pe tâmple în suflet ninsoare;
În ochi port tristețe și-o umedă ceață
Și inima-i toată o vânătă gheață...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre visare, poezii despre superlative, poezii despre stele, poezii despre prostie sau poezii despre prezent
O lacrimă ce încă doare...
Eu am plecat de lângă tine iar,
Dar sufletul meu n-a plecat.
E doar al tău și este în zadar,
Sa mint mereu că te-am uitat.
În nopțile târzii când dorul doare
Și când prin ciob de gând te caut,
Lacrima arde-n ochi cu disperare,
Iar dorul plânge-n cânt de flaut!
Îți scriu pe cer că încă te iubesc,
Cum floarea iubește grădinarul.
Și c-aș dori sa te reîntâlnesc,
Cu tine doar, eu aș uita amarul.
Pe unde ești? Și pe ce valuri?...
Te poartă viața asta blestemată,
Aș vrea să știu de-ai găsit maluri,
Eu nu sper să le pot găsi vreodată!
Iubirea ni s-a stins anost,
În acea tristă zi a despărțirii
Și nu-i mai găsesc adăpost,
Inimii arse-n patima iubirii!
poezie de Dorina Omota (6 aprilie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre minciună, poezii despre inimă sau poezii despre flori
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre mamă sau poezii despre lumină
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.
Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!
Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...
Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stinge-mi dorul de tine
Aprinde-mi inima,
Stinge-mi dorul de tine,
Prea mult, am bătut la porți străine
Și te-am dat uitării, suflete.
Stinge-mi dorul de tine,
Nu mă lăsa captivă printre ruine,
Alerg spre tine,
Dar nu-mi găsesc oprire.
Sunt ziduri ce se-nalță,
Mi-am construit fortăreață,
Alerg spre vise,
Adesea, bat la uși închise.
Stinge-mi dorul de tine,
Când simt că mă-nconjoară,
Nu construi prăpăstii între noi,
Când încerc să mă apropii iară.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii
Când dorul de tine...
Când dorul de tine mă doare, întind o mână spre un vis,
Dar numai vântul îmi răspunde, să te ting nu mi-e permis,
Eu te alint, atunci, cu gândul, ești numai dor, ești stigăt mut,
S-a stins în taină soarele meu și nu mai luminează ca la-nceput.
Când dorul de tine mă arde iar sufletul îmi este pârjolit,
Te caut printre stele căzătoare, să readuc la viață ce-am iubit,
Dar ce e stea ca steaua piere, se stinge pirdută în depărtata zare,
Eu o privesc neputincioasă, cu ochii plini de lacrimi și inima mă doare.
Când dorul de tine mă strigă ca un ecou de gals sfâșietor,
Eu mă arunc în valuri să te caut și nu mi-e teamă c-am să mor,
Pe brațul tău m-aș odihni și nu m-aș sătura, în veșnicie, să te privesc,
Nici infinitul nu mi-ar fi de-ajuns, de-ar trebui să-ți spun cât te iubesc.
Când dorul de tine mă poartă, de mână, prin amintirile vii,
Eu vreau să cred, c-ai fost plecat pentru o vreme și-ai să revii
Și iarăși vom trăi clipe de fericire, în casa noastră, pe-acest pământ,
Dar înțeleg, târziu, că nu se mai poate și-adorm plângând, cu tine-n gând.
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele căzătoare
Tu ești, Doamne...
M-am slujit de stele-ntotdeauna
Când am vrut la Tine să ajung
M-a vegheat din înălțime luna
Luminându-mi noaptea drumul lung.
Toate, Doamne, toate-s ale Tale
Tu le-ai pus acolo sus în cer
Ele doar mă însoțesc pe cale
Dar la semnul Tău se sting și pier.
Din Lumina Ta, în ele, Tată
Ai lăsat să picure un pic
Și mă rog dar, Doamne, niciodată
Nu vor fi mai mult decât nimic.
Sunt frumoase, le-ai creat anume
Pentru mine să le văd ca sunt
Dar și ele-s, Doamne, tot din lume
Și-s și ele, Doamne, din pământ.
Pot să moară orișicând și ele
Dar Lumina sufletului meu
Nu e nici din lună, nici din stele
Ci e de la Tine, Dumnezeu.
Sigur ca dorința-mi încolțește
Când le văd și când în cer Te știu
Dorul meu când înspre Tine crește
Ele-mi stau de martori că ești viu.
Toate-s de folos și-s toate bune
De m-ajută, Doamne să mai cresc
Lumea asta toată-i o minune
Și mai mult prin lume Te iubesc.
Ai lăsat un semn în fiecare
Și în toate strălucești la fel
Muntele veghează lângă mare
Tot pământu-i, Doamne, un Betel.
Loc de taină și odihnă sfântă,
Locul unde singur îmi vorbești
Stele, îngeri, lună, ceruri cântă
Tu ești Doamne veșnic Cel ce ești!...
poezie de Adriana Cristea (19 octombrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre creștere, poezii despre înălțime, poezii despre vorbire sau poezii despre tată
Orgoliu, bunătate, ură... Doar tu alegi a lor măsură...
Când viața e apăsătoare,
Iar gândurile devin sumbre,
Adună razele de soare,
Și uită de-ale nopții umbre.
Aruncă-n hăuri falsitatea,
Și nu păstra pe lângă tine,
Pe cel la care bunătatea,
E masca-n care-i merge bine.
Și nici pe cel ce-n lingușeală,
Îți încălzește vanitatea,
Dar pe la spate te înșeală,
Ca să-ți ucidă demnitatea.
Când plânsul norilor de haos,
Îți sângerează-n lacrimi grele,
Prin ce-a fost bun fă un repaos,
Și-mbracă-ți sufletul cu stele.
Orgoliul dacă-l ții departe,
Când doru'-și caută o cale,
De dragoste vei avea parte
Pe toate drumurile tale.
Dar dacă faci cu ura casă
Și răzbunarea-ti tună-n suflet,
Cu Domnul nu vei sta la masă,
Și n-ai să știi ce e un zâmbet!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre orgoliu, poezii despre bunătate, poezii despre zâmbet sau poezii despre plâns
Adânca privire
Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veșnic m-aș împovăra,
Când, noapte-zi, pereții mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absența ta ca ștreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviințează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalți orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Și ochii tăi, aici, în fruntea mea.
Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine și te doare
Să-i simți în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.
Așa simt eu acum când ești departe
Și nu mai știu e noapte sau e zi,
Te țin aici pe viață și pe moarte,
Te văd că mă și tem că vei orbi.
Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aștept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.
Nici nu mai știu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aș părăsi cumva, dar nu mai pot.
Zăpezi și flori trăiesc împreunate,
Miracol și coșmar, la fel, așa,
Cuțitul alții mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.
Și poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie și asalt,
Ci să-ți modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.
Profeții însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum și tu mă sorbi,
Și ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca niște orbi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre zăpadă, poezii despre sprâncene sau poezii despre picioare
Cine ești tu?
Te simt în urma mea și-acum
Te-ntreb mereu: cine ești tu?
Dar nu-mi răspunzi, ești prea tăcut.
Cine ești tu?
Poate-ai rămas blocat în lume
Și-acum mă vezi ca pe-un părinte
Cine esti tu, de-mi strici destinul?
Spune, ce ești?
Doar în biserici scap de tine
M-astepți când ies pe sfânta poartă
Cine ești tu de nu vrei crucea
Zi-mi, cine ești?
De te-a trimis cel din adâncuri
Să mă conduci în fața Lui
Cine e El să-mi poruncească?
Cine ești tu?
poezie de Alin Ojog (21 noiembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre cruce, poezii despre creștinism sau poezii despre biserică
Să zbor din nou spre soare
Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.
poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre deșert
Ai să regreți
Îmi este dorul atât de aprig și te aștept ca o nebună,
În cioburi a sărit fereastra, de al meu dor... nu de furtună.
Vor trece poate multe zile, sau ani... sau cine poate ști?
Și eu te-aștept ca-ntotdeauna... mereu te-aștept, dar tu nu vii!
De ce să vii? cine sunt eu, și cine am fost pentru tine?
Am fost femeia ce și-a dat încrederea și inima ei, ție.
Dar ce contează pentru tine? femei sunt peste tot,
Aș vrea să am puterea să te smulg,... din suflet să te scot.
Vor trece anii tot în grabă, așa cum în grabă sunt toate
Te-or năpădi dintr-un trecut, amintiri nenumărate
Ai să regreți că n-ai știut să-mi prețuiești iubirea
Ai să regreți dar ce folos, rămâi cu amintirea!
Femeile te-au părăsit, și toate te-au uitat
Tu ai rămas însingurat, cu sufletul secat
Să nu-ndrăznești să te întorci la mine înco-dată
Eu inima mi-am ferecat, și poarta e-ncuiată!
poezie de Elena Bulancea (2017)
Adăugat de AÈunel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre amintiri, poezii despre încredere sau poezii despre zile
Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.
Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.
Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult să te iubesc.
Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?
Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.
Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.
M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, să fie sărutată.
Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre dorințe sau poezii despre apă
Despre dor
Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
A fost, este și va fi
mereu dorul inimii.
Dorul de mamă, de tată,
nu va pieri niciodată.
Dorul de frate, de soră
e prezent în orice oră.
Dorul de fata iubită
niciodată nu se uită.
Cu tot răul ce e-n lume în lume,
dorul de viață rămâne.
Au fost, sunt și vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore
Te-aștept să vii...
Te-am întâlnit și înflorea iubirea,
Petale roz pe-o ramură de vis
Da... în sfârșit venise fericirea,
Eram cu tine-n dulce Paradis.
Clipa durerii a fugit ca arsă,
Iar despărtirea nu se mai hlizea.
Și începuse iarăși să miroasă a,
A flori și sărutări pe strada mea.
Și am jurat pe maci de vară,
Că voi păstra visul și dragostea,
Dar de-oi simți că sunt povară,
Mă voi topi precum fulgii de nea.
Și voi pleca tiptil că să nu știi,
Ce mult mă doare 'nstrăinarea,
Dar tot la mine-n tu suflet vei fi,
Am să-ți aștept mereu chemarea.
Nici nu mai știu, mi e dor de tine,
Sau de un vis pierdut în zare,
Dar știu că nu mi-e deloc bine
Și că mi-e greu și că mă doare.
Te-aștept să vii la ceasul inserării
Și te aștept în dimineața rece,
Iar în amurg simt haosul durerii,
Iar tu nu vii... pustiul mă petrece...
autor
Dorina Omota
poezie de Dorina Omota (25 iulie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre rai sau poezii despre fericire