Amiază

Această-amiază – razele soarelui sclipesc indecise
Printre norii grăbiţi, c-un fel de stinghereală posacă.
Contururi diforme atinse de stranii descântece, ca-n joacă,
Asemeni unor vagi fantasme, colindă prin vise,

Umbre tremurătoare-n oglinzile apelor prelinse.
Agitându-se-încolo şi încoace copacii, protestând parcă,
Dansează după melodia aceea bizară şi buimacă
A vântului de nord jelindu-şi cu toate fluierele odraslele ucise.

Profetul – frunze moarte se rotesc confuze-n jur,
Fugind ca de-o necunoscută pestilenţă.
Un vultur sus, în înaltul cerului, singur,
Planează-n vânt c-o calmă indolenţă,
Ca un zeu care din înălţimea Olimpului de velur
Priveşte lumea noastră ştearsă cu indiferenţă.

poezie de Eugene O'Neill, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!