Salvare
Neverosimile tăceri
umplu spațiul dintre stele
amplificând enigme
nepământene liniști
transpuse în necunoscute
completează cu goluri
universul imuabil
la cheremul timpului
pierdut în spațiu
și a spațiului uitat de timp
în dimensiuni haotice
ale unui infinit indefinibil
și toate aste de peste ere
nu se mai știe câte
nici peste câte epoci
va să fie a doua
venire mesianică
urmată de altă geneză
pe trasee incognoscibile
ca să salveze existența.
poezie de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre salvare
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre infinit
- poezii despre existență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.