Cât te uiți pe maidan au crescut codrii de plastic
(Pre)cum știm cu toți,
la miezulnopții,
deasupra ne coboară
îngerul păzitor,
și ne bagă mâna între circumvoluțiunii
(pentru el nu există oase)
să ne scuture un pic praful
depus de la atâtea disfuncții,
apoi își face deștele pâlnii
și aspiră...
Șuvoiul de praf lumesc
i se ridică în venele diafane,
unde pentru o clipă
umanitatea încearcă
să-i explice nimicnicia...
Cu capul proaspăt curățat,
recondiționat,
sfințit, acest om privește
senin câutând lumina,
transparența materiei,
dar tot ce mai poate vedea
este culoarea tot mai stridentă
a polimerizării în haos...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Sorin Oancea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre îngeri
- poezii despre păduri
- poezii despre mâini
- poezii despre existență
- poezii despre curățenie
- poezii despre culori
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.