Peste noapte (2)
se trezise în toiul întunericului
nu știa dacă de afară venea cald... frig...
sau de la sine?!
pasăre uitată împrăștia fără milă memorii afective
cineva se pregătea să confunde golul
cu acea contopire în infinitate
o doamnă în vârstă se aplecase să adune o mână... un picior
un suflet în formă de cireș odrăslind în creștet început de zăpezi
îi ținea hangul țâncul de la 7
în somn mimica ei se schimonosise
probabil din cauza sinuzitei cronice acutizate
se consolase ea într-un prag de ziuă
ca-ntr-un prag de moarte
legată la ceafă pusese
într-o parte ardeii mici-pricăjiți
în alta specimele mai de soi ca și cum
ar fi despărțit grâul de neghină, caprele de oi
o coropoșniță traversase aria prin centrul destinului
și ea!
se lăsase acaparată de chinurile facerii
insecta uriașă o înnodase ireversibil înapoi:
îmbătrânise!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vârstă
- poezii despre uitare
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
- poezii despre picioare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.