Nostalgie de toamnă
"Și dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte ca să nu spun mai mult pe voi toți."
(II Corinteni 2: 5)
În parcu-n care socluri părăsite
Așteaptă împlinirea în statui,
Întinde toamna brațe dezgolite
Să prindă frunze alergând hai-hui.
Iar florile de vară își îngroapă
Trecute curcubee-n val de vânt,
Terasele adună la agapă
Atei, ciocnind pahare pentr-un sfânt.
Amestec de lumină și-ntuneric,
Aleile, cernite ca un psalt,
Unesc coroane într-un dom himeric
S-aline gândul doritor de-nalt.
Din ramuri pică lacrimi mari de ceară,
Pe socluri mai adoarme un apus,
Tot așteptând o nouă primăvară
Să crească-n ele crucea lui Iisus.
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre sculptură
- poezii despre lumină
- poezii despre frunze
- poezii despre cruce
- poezii despre creștinism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.