Nostalgie de toamnă

"Şi dacă m-a întristat cineva, nu pe mine m-a întristat, ci în parte – ca să nu spun mai mult – pe voi toţi."
(II Corinteni 2: 5)

În parcu-n care socluri părăsite
Aşteaptă împlinirea în statui,
Întinde toamna braţe dezgolite
Să prindă frunze alergând hai-hui.

Iar florile de vară îşi îngroapă
Trecute curcubee-n val de vânt,
Terasele adună la agapă
Atei, ciocnind pahare pentr-un sfânt.

Amestec de lumină şi-ntuneric,
Aleile, cernite ca un psalt,
Unesc coroane într-un dom himeric
S-aline gândul doritor de-nalt.

Din ramuri pică lacrimi mari de ceară,
Pe socluri mai adoarme un apus,
Tot aşteptând o nouă primăvară
Să crească-n ele crucea lui Iisus.

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E toamnă

"Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat."
(Psalmul 101: 12)

Au ruginit copacii, dragii mei
Şi în arama lor e un apus,
Precum trecute vieţile de zei
Uitaţi în umbra crucii lui Iisus.

Din ramuri aripi galbene se rup
Şi spre pământ îşi poartă zborul trist,
Albinele ascund lumina-n stup
Să crească-n ceară lacrimi pentru Hrist.

În frunzele pierdute mor pe rând
Frumoase nenăscute primăveri,
Iar îngerii se-nşiruie plângând
În aşteptarea altei Învieri.

Şi sunetul de clopot e-arămiu,
Chemând la slujbă sufletu-mi boem;
E toamnă, dragii mei şi nu mai ştiu
Dacă-s iertat de biblicul blestem...

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începuturi

sculptori ai vremii
au ostenit să cioplească
în piatră statui fără cap
le-au pus pe socluri cu mult mai înalte
decât poate iarba să crească
a venit unul şi-a zis aşa într-o doară
munţii mei par mici comparativ cu alţii
şi au căzut socluri cu tot cu statui

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu

putem fi doar prieteni de
parte, atunci
să ne baricadăm în aproape
să luptăm cu iubirea! de
la egal la egală şi de
la egal întristat întristat întristat
la egală nefericită -
atunci, parte
din raţia de
supravieţuire tensionată o vom
împărţi, poate
cu unele re-muşcări încă vii
bine înfometate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre statui

Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă şi vise
Prin fruct de gutui.

Din munţii semeţi
Idei şi statui,
Prin apă şi foc
Trupul cerului.

Dincolo de noi
Prin dălţi de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.

Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de vânt

(Mamei)

De când te-ai dus în veşnicie
Am devenit mai întristat.
Îmi vine-n ospeţie vântul
Şi-mi şterge chipul lăcrimat.

A înflorit durerea-n mine
Şi am crescut ca un nebun,
Care bea-nsingurarea lumii
Şi plânge-n plopii din cătun.

Cu frunzele se ia la ceartă,
Nu are leac — s-a lămurit
Şi-n orice an când moare toamna
E necăjit că n-a murit!

De când te-ai dus sunt disperare,
Cântec de vânt, apus de zi...
Ninge în mine cu uitare
Şi nu ştiu dacă vei veni.

poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vinul în păcat

De demonul iubirii-nlănţuit,
Mă las de bunăvoie răstignit
În braţele bacantelor, că vreau
Păcatul din pahare să îl beau

Cu vinul care este şi mi-a fost
O scuză chiar şi-atunci când fără rost,
Perfid amic îmi luam, plin de curaj,
Pe diavolul cel şchiop al lui Lesage,

Dând multe-acoperişuri la o parte,
S-adun între coperţile de carte
Femei descoperite numai mie,
Părtaşe la o altă nebunie.

Şi-acum îmi este vinu-apropiat
Şi-mi umple-adâncul sufletului beat
De dragostea trupească ce m-a dus
Departe, mai departe... de Iisus!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau aripi...

Vreau aripi pentr-un zbor ceresc,
Dar nu din cin călugăresc,
Vreau aripi, cu un gând şerpesc:
Un fruct oprit să mai găsesc!

Îmi cere trupul tineresc
O altă Evă să doresc;
Şi-o nouă toamnă de privesc,
Visez doar frunze ce pălesc!

În frunze care cad, doresc,
Destinul meu să-l împlinesc:
Un nesătul de verb crăiesc,
Din care mari dorinţe cresc!

Mă-nalţ dar iar mă prăbuşesc,
Cu bietu-mi suflet pământesc,
Când Rai şi Iad se împletesc,
În ce-am iubit şi ce iubesc...

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu mai şti de mine, primăvară!

Tu nu mai ştii de mine. Flori de ceară
Îmi înfloresc pe braţe-n zi de doliu,
Mă-mbracă dimineţi în alb linţoliu
Şi în poeme e atâta seară!

Un vers îşi scoate rima la vânzare,
Se spânzură metafora de stele
Şi plânge prozodia printre ele,
Iar virgula se-aruncă-adânc în mare.

Un punct debusolat îşi vinde locul
Pe-o lacrimă din ploile celeste,
În mine-atâta gol de tine este,
Că şi-a făcut seppuku şi norocul.

Tu nu mai ştii de mine, primăvară!
Te-au confiscat poveştile absconse,
Dar eu te voi chema-n poeme, să se
Ascundă soarele în mine iară.

Şi dacă nu m-auzi, te-ncarci de vină
Tu, anotimp, cu tiară de lumină!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăraţii critici sunt nişte socluri pe care au păşit şi mai păşesc în văzul lumii nenumărate statui.

Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veşnicie

Statui rămase-n neuitare
cu ochii rezemaţi pe cer
citesc poeme milenare
aduse de un dor stingher.
Din ritmurile lor celeste,
cu rime faste pe contur,
adună magică poveste
în ochii din granitul dur.

Se rupe vraja nevăzută
din rima unui vers rănit,
un geniu urcă în volută
pe brâul magic din zenit.
Lumină sacră se adună
pe chipul său netulburat,
ajung statuile-mpreună
să ţină de pe socluri sfat.

Din amintirile umbrite
setează visuri de amor,
cu neuitate dulci ispite
dintr-un trecut amăgitor.
O lună plină se ridică
lângă pădurea de stejar,
statuile-n rotonda mică
din poezii îşi fac altar.

poezie de Corneliu Neagu din revista Logos & Agape, ediţia din 13.04.2020. ISSN 2601-1719, ISSN-L 2601-1719) (13 aprilie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

La ceas de noapte bufniţe se-adună
Şi cântă de pe cornul şui de Lună,
Strigoii la ferestre-şi poartă chinul,
Descântă cotoroanţele pelinul,

Paharele-s cădelniţe umplute
Cu smirnă din iubirile trecute,
În lumânări mai pâlpâie speranţe
Şi naşii-n faţa crucii dau restanţe,

Legaţi cu verighete de lumină
Mănâncă mirii dragostea la cină;
În glas de cucuvele-ascuns, mormântul
Aşteaptă să le-nghită jurământul.

Iar spinii din coroana nemuririi
Însângerează tainic trandafirii,
Mesenii se îmbată la nuntire
Iisus, uitat, se-ntoarce în Psaltire.

poezie de Pavel Lică din Lupta cu strigoii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângea şi Crucea însângerată

PLÂNGEA ŞI CRUCEA ÎNSÂNGERATĂ

De noaptea când pe Golgota, Crucea-Şi ducea Iisus,
Toată omenirea ştie că s-au cutremurat
Pământul şi Cerul, de -Fiu ce-a fost sacrificat
Cu voia Celui de Sus.

Dar Iisus îndura chinurile în tăcere,
Cu sângele să spele păcatul necredinţei;
Pe om să-l lumineze cu flacăra căinţei,
Prin a Sa Înviere.

De mila Lui lăcrima Crucea însângerată,
Când spinii rugului Îi răneau fruntea divină,
Iar El chema pe Dumnezeu, în Duh Sfânt să vină,
Să-i curme crudă soartă.

Doar strigăt din rugăciunea Maicii se auzea
Peste întreaga suflare de la Pământ la cer,
Că numai Tatăl ştia de-al Învierii mister,
Când Iisus Hristos murea.

Dar în miez de noapte, Lumină din Cer coboară
La Mormântul Sfânt, pentru suflarea omenească;
Iar prin minune, credinţa sfântă să renască
Pe lacrimă de ceară.

Suflate păcătoase din Iad le-a eliberat
Iisus, când cu moartea trupească a plătit tribut;
Că Dumnezeu şi Tatăl pe om l-a iubit mai mult,
Iar pe Hristos L-a-nviat!

14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
Din vol."La poarta Divinităţii"
Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Poezie ortodoxă (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în mine stă să se nască
o lume trăită de voi
sub stinsa stea
pierduţii noştri
în marea împărăţie a dorului
pe socluri dorm
din tuş cioplite
nume şi degete
le văd pe toate
şi le simt ferecate
în cerul vopsit
ce ne înghite pe toţi
din veacul în care
în mine se naşte ecmnezic
o altă faţetă a lumii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului vor fi casnicii lui. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi. Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.

replică din Sfânta Evanghelie după Matei, Chemarea apostolilor şi trimiterea lor la propovăduire. - 10:34-40 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă doare, Doamne...

Ce mă doare, Doamne, stau şi mă frământ
Ce mă doare, Doamne, dacă plâng de moarte
Nu sunt frunză, Doamne, să mă culc pe vânt
Să mă culc pe vântul care-o să mă poarte...
Ce mă doare, Doamne, ce durere rea
S-a ascuns în suflet şi nu vrea să iasă,
Uită-Te la mine, poate vei vedea
Care deznădejde m-a făcut mireasă...

Pune-ţi mână, Doamne, nu mă părăsi
Pune-Ţi mână, Doamne, totu-i cu putinţă
Fă-mă să răscumpăr fiecare zi
Ce m-a ars cu lacrimi şi cu suferinţă...

Ce mă doare, Doamne, Domnul meu cel sfânt,
Ce dureri de taină s-au ascuns în mine...
Nu sunt frunză, Doamne, să plutesc pe vânt,
Mână Ta-i aceea care azi mă ţine

Vindeca-mă, Doamne, gândul, plânsul meu
Nu lăsă pământul plânsul să mi-l poarte
Pune-Ţi mâna, Doamne, Tu eşti Dumnezeu
Tu eşti Dumnezeul ce m-a scos din moarte!...

poezie de Adriana Cristea (7 septembrie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scântei de primăvară

"Nu te teme, fiica Sionului! Iată,
Împăratul tău vine, şezând pe mânzul
asinei!"
(Ioan 12: 15)

La tâmple, florile de-argint
Deschid corole-n Sfânta Carte;
Din profeţii răsare-alint
De înviere după moarte.

Cu ochii stinşi, bătrânii-aduc
Lumini de la-nceput de lume;
Sărmanul, sufletul, năuc,
Pe cruci îşi caută un nume.

Uitaţi de fii, uitaţi de ani,
Doar îngerii le sunt aproape;
Aleargă-n amintiri cârlani,
Cu primăveri să se adape.

Şi-n lumânări ard stele vii,
Ce varsă lacrimi mari de ceară;
Asinii poartă de Florii
Iertarea lumii-a mia oară!

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi, pentru că, din nou, e primăvară...

Din teamă şi obsesii ne-nţelese,
M-ai zămislit în zi de sărbătoare,
Când dintre spini rămas-au neculese,
Doar păpădii şi flori nemuritoare.

Pe ţărmul mării se scriau poeme,
Cu liniştea din nopţile de vară.
Era târziu şi parcă prea devreme,
Să m-alăptez cu scâncet de vioară.

Un val albastru-şi pregătea sărutul,
Agonizând într-o idilă falsă
Şi dureros şi tandru, începutul
Încarcera toţi fluturii în plasă.

Era şi nu era un rai pe-aproape
Şi Dumnezeu îşi oblojea o rană.
Doar visul mamei mai plutea pe ape
Şi-o rugăciune a bunicii-n strană.

Şi luna m-a ferit de-arşiţa nopţii
Şi mi-a fost scutec de-nceput de viaţă.
Dar am simţit venin pe gura sorţii
Şi l-am băut, din sân, spre dimineaţă.

Şi astăzi, printre false curcubeie
Mai simt amaru-n fagurii de ceară,
Când mă aplec cu trupu-mi de femeie,
Să mă învie-o nouă primăvară...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bulgăre de ceară...

Ai veşti despre iubirea mea dintâi?
Am întrebat sfioasă într-o seară...
Mi-am pus la tâmplă palma căpătâi
Şi-n inimă... un bulgăre de ceară...

Şi m-a durut atât când am aflat
Că a plecat tăcut să înfrunte soarta,
Că după ani şi ani nu m-a iertat
C-am ferecat şi inima... şi poarta...

O nouă viaţă tristă şi-a clădit
Şi-n paralel am mers pe-o altă cale
Dar azi cu rouă ochii i-am clătit
Şi mi-a cântat vioara cânt de jale

E prea târziu şi toamna a venit
Iar viaţa mea înspre apus coboară
Şi-am să trăiesc... cât este de trăit
Purtând în piept... un bulgăre de ceară...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spargeţi vechile statui fiindcă de pe urma voastră nu vor rămâne decât socluri.

aforism celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Jenny
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog de toamnă

- Mă simt călătorind... - un val...
Un val mustind sub ploi de frunze,
Într-un decor autumnal...
Am gloss tomnatic iar, pe buze.

- Sunt vals de ploi de frunze reci,
Zălog brumatelor săruturi...
Încununată-n gânduri, treci,
Peste aceleaşi începuturi...

Pe gâtul alb de catifea,
Dantele dulci chihlimbării...
Un voal rămas, iubita mea,
Ca semn al nopţilor târzii.

Te-ai îmbrăcat în fructe coapte...
Musteşti de vis şi necuprins...
Te caut! Pentru înc-o noapte,
Cu ramuri, iată, te-am atins!

Gondola nopţilor cu lună...
Catapeteasmă sângerie,
În tine toamna se adună...
Şi toamna-i parcă mai pustie!

- Rămân a nimănui deodată!
Mi-e cerul pustiit de ploi,
Dar toamna-i mult mai minunată
Atunci când suntem amândoi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!