Coșmar
Mă trezesc în toiul nopții, iar patul meu e marea.
Din adânc peștii mă strigă să-mi dezvăluie ceva.
Fantomaticele valuri marea palidă le-mprăștie,
roșii ochi pe ceru-aprins mă privesc înțepeniți.
Și ei strigă și gravează cerul în venin părelnic
ce cade ca printr-o ploaie în marea fără păvază.
Mă feresc de el, dar mă înec în apa mării viciată
și mă scufund,
și mă evapor,
și sunt una cu otrava.
poezie de Clara Baiguera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Clara Baiguera. [Vezi și următoarele:
- poezii despre roșu
- poezii despre ploaie
- poezii despre pești
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre grafică
- poezii despre coșmaruri
- poezii despre arte plastice
- poezii despre apă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.