Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Coșmar

Mă trezesc în toiul nopții, iar patul meu e marea.
Din adânc peștii mă strigă să-mi dezvăluie ceva.
Fantomaticele valuri marea palidă le-mprăștie,
roșii ochi pe ceru-aprins mă privesc înțepeniți.
Și ei strigă și gravează cerul în venin părelnic
ce cade ca printr-o ploaie în marea fără păvază.
Mă feresc de el, dar mă înec în apa mării viciată
și mă scufund,
și mă evapor,
și sunt una cu otrava.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Marea mea flambată-n spume

Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase,
O iubire fără nume,
Te cuprinde până-n oase!

Se îneacă în genune,
În culori orgolioase,
Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!

Marea mea flambată-n soare,
Strigă valuri zgomotoase,
O dorință ce nu moare,
Printre unde de mătase!

Marea mea flambată-n spume
Și în valuri furtunoase!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgiana Ciubotaru Pîntea

Graiuri albastre

Cerul tace când marea vorbește
Despre tăcerea ce-l însoțește...
Marea tace, iar cerul grăiește
În glas de îngeri valul-l iubește!...
Cerul în mare se contopește,
Marea în cer se oglindește,
Se-nalță marea spre infinit
Coboară cerul în raiul sfârșit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgiana Ciubotaru Pîntea

Graiuri albastre

Cerul tace când marea vorbește
Despre tăcerea ce-l însoțește...
Marea tace, iar cerul grăiește
În glas de îngeri valul-l iubește!...

Cerul în mare se contopește,
Marea în cer se oglindește,
Se-nalță marea spre infinit
Coboară cerul în raiul sfârșit...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Flori albastre acopar marea
Si ii dau a ei culoare.
Soarele, ce straluceste,
Se-oglindeste printre valuri.

Nisipul alb, ce scanteiaza,
Se saruta lung cu marea.
Pescarusi inoata-n valuri,
Par ca-si cauta cararea.

Norii trec incet pe apa,
Si se scalda-n unda lina.
Vantul pare ca se joaca
Si pe plaja, el suspina.

poezie de (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela BaciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Octavian Goga

Marea Moartă

Spun corăbierii că în Marea Moartă
Văduvă-i de viață apa, din vechime,
Nici un strop de suflet undele nu poartă.
Și pe Marea Moartă nu vâslește nime.

Ceriul Palestinei, spun corăbierii,
Baldachin de ceață flutură pe maluri,
Neștiind nisipul rostul primăverii,
Doarme apa mută în tăcute valuri.

Ocolind-o pururi paseri călătoare,
N-o ating în cale pribegiri nomade,
Peste Marea Moartă dac-a prins zboare,
Sugrumat de neguri, albatrosul cade.

Cântec nu răsună, nu s-aud nici șoapte,
Țintirim de apă-i unda ei sălcie,
Să fi plîns vreodată, ori strige-n noapte,
Despre Marea Moartă nimenea nu știe.

Ce poveste tristă spun corăbierii,
Nici n-aș crede, poate, vorbele acestea,
Dar, cu biata minte-n patima durerii,
gândesc la tine și-nțeleg povestea...

poezie celebră de
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Poezii" de Octavian Goga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.
Ion Pillat

Glasul sirenei din nou

Mă strigă valul mării și dorul tău leagă:
Am sânul de femeie și trupul de delfin.
Trirema-naintează și ape noi dezleagă,
Iar cornul lunii palid se-apleacă în declin.

Mă strigă valul mării și Echo trist răspunde,
Și scoicile sonore din zări în zări se frâng...
Aruncă-ți iar, străine, cântarea ta pe unde,
Sa nu aud talazul și apele ce plâng.

Mai cântă, ca sirena sa fie iar femeie!
Căci iată se înalță cu murmur milenar
Lung marea să-și recheme puternic a ei zeie...
O, tu, ce stai pe proră, ridică glasul iar!

poezie clasică de din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 15.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Albatroși străvezii trag marea cu hamuri nevăzute, marea se ridică tăcut, apoi cade în cascade de lumină, regretându-și peștii, stâncile, țărmul, valul prin care a desenat veșnicia timpului ei, așa cum eu, trag cortina secundelor, regretându-le trecerea, afundându- într-un somn adânc, din care doar amintirea de-a fi trezește constant.

în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Luna ne dă un sfat

Am ajuns ca să te cunosc
Pătrund în taine fermecate
Lumină a noptii din adânc
Ascunzi iubirile pe înserate

Când la mare bate vântul
Valuri ce se spag în spume
Gândul meu își ia avântul
Reflectând la acelasi nume

Îmbrăcată în rochie de voal
Părul în coadă am împletit
Vreau să mă scufund în val
Pregătită sufletește de pețit

De atâta iubire si așteptare
Cerul este rosu înfierbântat
Marea varsă lacrimi cu sare
Lumina Lunii ne dă un sfat

Iubim tăcuți nisipul desculți
Scurtăm cu privirea zarea
Ajungem curgând în munți
Iubirea vântul briza si marea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Luna ne dă un sfat

Am ajuns ca să te cunosc
Pătrund în taine fermecate
Lumină a nopti din adânc
Ascunzi iubirile pe însetate

Când la mare bate vântul
Valuri ce se spag în spume
Gândul meu isi ia avântul
Reflectând la acelasi nume

Îmbrăcată în rochie de voal
Părul în coadă am împletit
Vreau să mă scufund în val
Pregătită sufletește de pețit

De atâta iubire si așteptare
Cerul este rosu înfierbântat
Marea varsă lacrimi cu sare
Lumina Lunei ne dă un sfat

Iubim tăcuți nisipul desculți
Scurtăm cu privirea zarea
Ajungem curgând în munți
Iubirea vântul briza si marea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Uragan

Somn la amiază. Jaluzelele ferestrelor
scârțâie și zdrăngănesc... Lasă-le în voia lor.
Ușa se izbește ca și cum ar intra cineva:
lasă-l intre. Pe-acoperiș bate vântul, ta-ta-ta-ta:
lasă-l bată. A mai făcut-o – tot așa.
Obloanele ies din balamale: deschide ușa.
Printre coroanele copacilor la cer privește-întâi:
ceva întunecat se dezvăluie ca o gaură-n călcâi.
Uită-te-n josul țărmului la vechea ta barcă:
marea învălurită din albastră devine albă parcă,
se ridică praf în spatele recifului submarin,
răsucindu-se-n snop, asemeni frunzelor de pin.
Lasă-l se răsuceasc㠖 cine se teme?
Furtună dinspre nord-est: o știm, va trece fără probleme...

Și-asta se-întâmplă atunci când o auzi: sus și departe –
când cerul de apă nu se mai desparte,
păsările mării strigă, sus și departe, frunze țipătoare;
crengile se lovesc de streșini, vrând parcă zboare;
stropi de ploaie cad pe pământ ca niște pietre...

și marea devine albă și vântul se-învârte ca o roată-într-un scripete.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Selected Poems Paperback" de Robinson Jeffers este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.

Opac

Impunător, se suprapun colaje necuvântătoare
Din puntea vieții mi se scurg lacrimile amărâte
Impostori, intruși în casă, sărută
Îmi caut mintea dispărută
Pietros, sărată mare
Orizont lucind lumină
O vitrină scârțâie în zgomot
Scârțâie și podul
Desprindere deplină
Câtă nesăbuință, voi gândaci
Ascunși sub mobilă
Companioni, atrași
De strigătul din scoică
Strigă marea departe
Strigă marea în scoică
Parcă alintă
In ecou imaculat
O muscă tristă bâzâie în tihnă
Cântecul.. amorul meu scindat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prima temă

De unde știu în cât timp îngheață toată marea?
Se dau următoarele premise:
^Știu că marea e într-o continuă mișcare, se învolbură și se înspumează.
Cum schimbi filtru la un acvariu și observi că, după o noapte,
Bulele mici, care tăceau la marginea sticlei,
Se întind pe toată gura acvariului și devin mari, se înghit una pe alta,
Doar ca să explodeze. Și se pierd, dar se pierd curat
Culoarea apei nu se schimbă, doar se intenifică.
Peștii se rotesc, se izbesc de laturi.
Și cel mai frumos se vede cu lumina stinsă.
Îți dai seama cum e marea, dacă-i faci așa ceva?
Dar cine ar avea timp construiască un filtru atât de mare?
De la Zidul chinezesc până în Taj Mahal
Din vârf de munte, până-n câmpie.
Știu că marea albește toate scoicile, săruturi de sare
Așa încât, dacă nimeresc pe mal, aduse de valuri
Și le ridică vreun copil în palma lui
Să nu le poată privi fără gust, fără gustul sărat.
Sarea mării spune totul. Doar ai timp duci scoica la ureche și să închizi ochii.
^Mai știu că marea are flux și reflux, te duce și te-ntoarce...
Dar în dansul ăsta al ei, o dată la ceva timp, te cuprinde și nu e sigură dacă te întoarcă.
Și stă așa pe loc și se gândește, în timp ce tu te îneci puțin...
Guști din sare ca să ai ce povesti
Dacă cineva te va pune la ureche... știi.
Ochii, deși îți sunt închiși, simți cum se aprind în culoare și cum irisul se adâncește
Ca -ți amintească de întunericul din vintrele mării.
Tu nu te zbați ca peștii, știi că-ți lipsesc branhiile...
Doar stai așa, ți se lipească algele de piele, să le prinzi între buze.
Și când crezi că a uitat de tine, privind spre soare,
Marea te salvează și te aduce înapoi, cu o putere de tun.
Îți scoate apa din plămâni și te lasă respiri un timp, doar ca să te culeagă de pe mal la apus.
De unde știu în cât timp îngheață marea?
Asta nu e o întrebare bună, domnule, vezi tu... conține o concluzie falsă.
Știm amândoi că e așa. Dar tu pui întrebări de felul ăsta doar ca să mă enervezi, să mă vezi cum agit.
Gheața asta i-ar pune timpului margini.
Dar timpul nu are margini cum are un acvariu,
Timpul e în mare.
Iar marea... marea...
Ce mai vorbim...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carl Sandburg

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Chicago Poems: Unabridged Paperback" de Carl Sandburg este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.
Petre Prioteasa

Marea și mintea

Marea este agitată,
Mintea este tulburată,
Marea se mai liniștește,
Mintea la multe gândește.

Marea caută odihnă,
Mintea nu mai are tihnă:
Patimă, patos, ardoare,
E mereu iscoditoare.

Marea are pasiune
Mintea are rațiune,
Nimfa mării e femeia,
Gândirea minții-i ideea.

Marea-adoarme fiii noștri,
Somnul minții naște monștri,
Și nu marea e-întrebarea,
Ci mintea, iscoditoarea.

Marea are taine multe
Cine știe s-o asculte?
Mintea păstrează mistere,
E mereu de-altă părere.

Marea o poți evita,
Mintea e mereu a ta,
Închide în ea secrete,
Are dorințe, regrete.

Marea este țărmurită,
Mintea este nesfârșită,
Marea o pierzi și-o găsești,
Mintea n-o mai dobândești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 1 noiembrie 2018.
Distribuie

Să ai marea...

Să ai marea la picioare,
Să calci valul liniștit
Și vrăjit, pe țărmul zilei
Să privești spre răsărit.

Să ai marea la picioare,
Într-o vară de poveste,
Bucuria marea-a mării
Doar în sufletul tău este!

Să ai marea zbuciumată,
Valul te biciue
Și s-asculți, ca niciodată,
Dorul cum se tânguie!

Să ai marea la picioare,
Dragostea-n esența sa
Și tu însuți fii mare,
De iubire, undeva...

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Marea în furtună

Gândurile mele
călătoresc pe valuri
și aud cum strigă marea
în brațele furtunii.
Încerc mângâi vântul
cu privirile,
cu vorbe de dragoste,
cu sufletul bun,
dar furtuna nu se oprește.
Îmi trăiesc singurătatea,
devorată de zgomote,
că pot atinge abisul
cu degetele.
Răsare Luna
și aduce refluxul,
ce împinge spre mal
neliniștea mea.
Pe nisipul fierbinte,
urme de mare
căutând pacea...

poezie de din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2015)
Adăugat de ianySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am merg la mare,
privesc în zare, văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Carl Sandburg

Marea cea tânără

Marea nu are tihnă niciodată.
Ea bate-n țărmuri
Fără contenire, ca o inimă tânără
La vânătoare.

Marea vorbește,
Dar numai inimile năvalnice
Îi înțeleg spusele:
Este fața
Unei mame aprige vorbind.

Marea este tânără.
Fiecare furtună îndepărtează negurile
Și-i limpezește vârsta de cearcăne.
O aud râzând, nepăsătoare.

Iubesc marea,
Acei oamenii care o cutreieră
Și care știu că or moară
Învăluiți în sarea ei.

Lăsați-i vină pe cei tineri
spune marea.

Lăsați-i să-mi sărute fața
Și să mă asculte.
Sunt ultima lume
Și eu vă spun
De unde vin furtunile și stelele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
E.E. Cummings

Marea este minunată

venind din mâinile Domnului
care a adus-o aici
pentru a dormi deasupra lumii
marea este minunată

pământul se smochinește
luna se năruie
stelele se desfac una câte una
în ninsoare de pulberi

dar marea
nu se schimbă
iar ea evadează din palmele noastre
și revine în palmele noastre

și este-însoțită de somn...

de dragoste, de frângerea

sufletului
tău
pe
buzele mele.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Cioara și marea

A încercat ignore marea,
Dar aceasta era mai mare decât moartea, la fel cum era mai mare decât viața.

A încercat vorbească mării,
Dar creierul i s-a blocat, iar ochii i-au tremurat ca în fața unei flăcări.

A încercat să-și apropie marea, să și-o facă simpatică,
Dar aceasta a ignorat-o – așa cum te ignoră un lucru neînsuflețit.

A încercat urască marea,
Dar s-a simțit ca un răhățel uscat de iepure pe o stâncă bătută de vânt.

A încercat apoi fie măcar în aceeași lume cu marea,
Dar plămânii nu-i erau îndeajuns de adânci,

Iar sângele ei zglobiu nu a avea nici o relevanț㠖
Asemenea unui strop de apă căzut pe o sobă fierbinte.

În cele din urmă,
A întors spatele mării și a părăsit-o.

O ființă crucificată devine imobilă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Iron Giant Paperback" de Ted Hughes este disponibilă pentru comandă online la 28.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!