Intuiţie corectă

Acum o sută de ani sorbeam aromtris dobrogean fabricat de mine
cu vechimea imprimată în efecte. Aveam peste... două sute de ani!
Posedam un singur pahar adânc, din cristal
muindu-ţi buzele în lichidul vâscos, castaniu
îl binecuvântai fără să-l bei,
era tare, aspru şi îţi muşcai pielea până la sânge
Răvăşit lingeam pereţii clipei ascunse
privindu-te în ochi
şi culmea... erai mulţumită!
Din nou cuprindeai cupa cu degete subţiri
umezind-o cu buzele înstelate
după care mă puneai s-acopăr urmele trecerii tale fierbinţi.
Încurcam arsura sărutului cu licoarea catifelată
ce îmi amintea aroma dudelor prea coapte
iar totul se destrăma în urzitul miilor de fibre multicolore.
Prin tine universul se destăinuie
se destramă
se curbează leneş şi se dă peste cap într-o spirală malformată
şi planşa creierului se roteşte neîncetat
arătându-mi unde se formează gândurile unei libertăţi anihilate.
Neauzit, doar în memorie urui ceva
ceva care mă-înspăimânta...
lava fierbinte ţâşnea fără oprelişti golind măruntaiele pământului
alcătuind un peisaj selenar, sterp şi pustiu
unde teoria aplicată
e numai calambur nefiresc
şi globulele plutesc încărcate cu inteligenţa emoţiei
intuită în explozii sentimentale
asemeni unor bucle criptate, spintecate.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!