M-ai ucis lent...
Mi se părea că te cunosc,
Dar rănile mă tot opreau
Să te cuprind, și e firesc,
Jaruri in inimă m-ardeau...
De ce m-ai condamnat să sper,
Oare-ai uitat cât te iubeam?
În suflet ninge și e ger
Și-n casă lumânări nu am...
Cerneala s-a uscat pe foi
Căci am tot scris gânduri amare,
Am pozele în care noi
Ne-mbrățișam și prea mult doare...
Nu îți mai cer de-acum nimic,
Căci am tot primit NIMIC și TOT;
Să nu îmi ceri să-mi fii amic,
Eu pentru tine nu mai pot...
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cătălina Melinte. [Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre prietenie
- poezii despre ninsoare
- poezii despre lumânări
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre ger
- poezii despre fotografie
- poezii despre cunoaștere