Descompunere
Vitraliile bisericilor se sparg
când urletele claxoanelor
se trântesc de marginea drumului
peste care se apleacă oamenii
Trosnesc capacele canalelor
țâșnind gheizere în putrefacție
iar sufletele se descompun:
în chip profan, haotic, demonic
O tricicletă se oprește
Tăcerea adoarme pe străzi
Oamenii se întorc spre casele albastre
și dispar din peisajul sfâșiat.
poezie de Emanuel Iavorenciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Emanuel Iavorenciuc. [Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre peisaje
- poezii despre creștinism
- poezii despre biserică
- poezii despre albastru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.