Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Descompunere

Vitraliile bisericilor se sparg
când urletele claxoanelor
se trântesc de marginea drumului
peste care se apleacă oamenii

Trosnesc capacele canalelor
țâșnind gheizere în putrefacție
iar sufletele se descompun:
în chip profan, haotic, demonic

O tricicletă se oprește
Tăcerea adoarme pe străzi
Oamenii se întorc spre casele albastre
și dispar din peisajul sfâșiat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Dr. Meredith Grey: După cum am mai spus, au loc și dispariții. Durerile pier. Sângele se oprește să mai curgă, iar oamenii, oamenii dispar și ei. Mai am multe de spus, mult mai multe, dar... am dispărut.

replică din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cătălina Marincaș

Roboți

iarna când toate câmpiile sunt albe
lupii sunt mai sălbatici ca niciodată
urletele lor despică noaptea în două
o jumătate blândă și omenească
alta demonică și aspră

copacii se sparg în bucăți de sticlă
planeta sângerează în o mie de locuri
oamenii își smulg pielea
carnea roșie înflorește ca o lalea în aprilie
în ochi li se adună stele din alte galaxii
picioarele caută sprijin înspre adâncurile pământului
brațele se agață de stâlpii de telegraf
orașele dispar în beznă

inimile rămân fumegând
ca niște bucăți de cărbuni
înspre care întind mâna
roboții să se încălzească.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

pe asfaltul încins
capacele canalelor
sar în ochii trecătorilor
la fiecare pas
de atâta lumină și soare

gogyohka de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Părăsindu-l pe Wang Wei

Tot amânând, fără tragere de inimă, am așteptat
Zi după zi acest moment, acum trebuie să plec.
Cât de plăcute ar putea fi florile de pe marginea drumului
Dacă ele nu mi-ar șopti la revedere, vechiul meu prieten.
Stăpânii acestei lumi sunt aspri cu noi,
Iar oamenii de afaceri nu sunt asemeni nouă.
întorc acasă, nu mai spun nici un cuvânt.
Voi închide poarta de la bătrâna grădină.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunze decadente

Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Toamna.

Atât de frumoase, atât de uscate...
Atât de concrete, de mohorâte, de singure,
Bântuiți toamna cu zgomote incerte.
Frunze care nu suportă iminența,
Frunze rebele, frunze imorale, frunze ipocrite,
Frunze abandonate,
Semănați prea mult cu oamenii,
Toamna.

Frunze nătângi, frunze vremelnice, frunze nebune,
Vă împreunați, vă despărțiți,
Vă agățați cu disperare de un frunziș,
De o acuarelă, de un fior,
De gardul bisericii,
De crengi, de înalta societate,
De o epocă desuetă,
Care nu vrea să vă mai vadă!

Vă îmbătrâniți unele pe altele,
Vă ofiliți unele pe altele,
Vă înmormântați unele pe altele
În noroaiele de la marginea orașului,
De la marginea societății,
În mocirla ternă a culorilor politice,
În bălăriile ideologiilor nedeslușite
De la periferia istoriei,
În groapa comună de pe marginea drumului.
Vă zvârcoliți în pustiul vântului
Care oricum aduce cu înfiorare iarna,
Vă hăituiți într-un haos din ce în ce mai concret,
În goana nebună spre o voluptate efemeră.

Frunze frumoase, frunze decadente,
Semănați tot mai mult cu oamenii,
Dintr-un peisaj impresionist, mult prea întârziat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna se apleacă peste tăcerea neagră

Luna se apleacă peste tăcerea neagră,
Făcând-o să se deschidă-n flori sălbatice de sunet
Pe care numai lucrurile verzi le pot auzi.
Un vânticel se ridică deasupra unei livezi,
Înfricoșătoare e litania ei mută devenind sunet.
Un fir din lumina unei stele a căzut în acest copac
Și se mlădie printre frunze, șoptindu-le să tacă....
Stând printre aceste lucruri, Iubito,
Simțim cuvintele pe care inimile noastre nu le găsesc.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E sărbătoarea noastră, dragi copii

Ne apropiem cu repezi pași de sărbători
Mămicile pun cozonacii la cuptor,
Ninge pe străzi cu fulgi atât de mari și jucăuși
Câte-o pisică miaună afară pe la uși;
Iar oamenii ce-i întâlnesc pe drum zâmbesc
Iar alții mulți prin case brădulețul pregătesc
Cu globulețe și cu luminițe ce se văd din drum
Ce ne vestește sărbătoarea de Crăciun;
Albastre, roșii, galbene și chiar portocalii
Se-aprind, se sting și iar se-aprind pentru copii.
Încă puțin, iar noi, copiii, vom pleca să colindăm
Și-n casele cu porțile deschise să intrăm
Cu vestea bună că Mesia S-a născut
Unicul Fiu al Tatălui etern făr-de-nceput.
Ce poate fi mai minunat decât să fii copil
Cu obrajii-mbujorați, cu suflet fără pată, chip senin?
Aceasta este sărbătoarea noastră, dragi copii
Răsune dar colindul nostru, plin de bucurii
Și după cum al îngerilor cor în noapte a cântat
Cântăm și noi Pruncului sfânt în iesle înfășat
Și tot la fel cum daruri de la magi El a primit
Chiar și pe noi daruri frumoase ne așteaptă negreșit.
Căci pentru noi această sărbătoare de Crăciun
Nu-i moșul după cum adesea mulți ne spun
Ci-i bucuria de a ști că un micuț Copil
Născut în iesle ne va duce-n țara cu lumini!

poezie pentru copii de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când oamenii ajung pe vârful unui deal

Când oamenii ajung pe vârful unui deal
Dumnezeu se apleacă spre ei,
Le scurtează limbile și le prelungește brațele.
Cei mai puțin puternici au o viziune a morții lor,
Înainte de a fi lună plină
Noile batalioane se vor ridica,
Batalioanele albastre.
Nu va fi încă lună plină
Când copiii schimbării vor cădea
În fruntea noilor batalioane,
Batalioanele albastre.

Smintelile și virtuțile vor fi strivite-n picioare.
O biserică și un tâlhar vor cădea împreună.
O sabie va veni-n ajutorul celor orbi
Îndrumată de Dumnezeu, fulgerând pentru a face semn,
Legănând un crez ca pe o cădelniță
În fruntea noilor batalioane,
Batalioanele albastre.
Unelte ale impulsului naturii în marș,
Oameni născuți din nedreptăți, oameni născuți din adevăr,
Oameni ai noilor batalioane,
Batalioanele albastre.

Zăngănitul săbiilor este înțelepciunea Ta,
Cei răniți fac gesturile pe care le făcea Fiul Tău;
Picioarele cailor înnebuniți sunt o parte din toate acestea –
Oh, cealaltă parte-i mâna unei mame pe fruntea unui tânăr.
Apoi, iute, șarjând printr-o umbră
Oamenii noilor batalioane,
Batalioanele albastre –
Dumnezeu îi duce sus, Dumnezeu îi duce departe,
Dumnezeu îi duce departe, Dumnezeu îi duce sus –
Aceste noi batalioane,
Batalioanele albastre.

*Unii critici sunt de părere că poemul, unul dintre cele cele mai criptice poeme ale lui Crane,
a fost influențat de războiul greco-turc din 1897, când el, ca reporter acolo, se afla în liniile grecești.
Uniforma infanteriei elene avea culoarea albastră.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Red Badge of Courage & Other Stories" de Stephen Crane este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.99- 7.99 lei.

Spre tine urc

Se lasă înserarea peste grinduri
Rostogolindu-și umbrele-n amurg,
Ruinele trosnesc în vechiul burg
Când ard mocnit durerile pe ruguri.

Doar șoapte line spre cetate curg
Și răvășesc tăcerea din adâncuri.
Se spulberă cenușile de gânduri
În valuri și în tropote de murg.

Pe țărm când calci pe urme de vestale,
Tu rătăcești cătând spre viitor;
Privirile ți se opresc, domoale,

Și mă privești, neostenit, cu dor
Când zăbovind în clipa umbrei tale
Spre tine urc și uit să mai cobor.

sonet de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tablou hibernal

iarna stăpânește
prin toate cotloanele orașului,
ale nervilor
și ale oaselor

viforul mai smulge câte un geamăt
marilor singuratici

serbările iernii poartă anatema iluziilor,
un viscol mai spulberă zăpada unor vise
uitate pe țiglele acoperișurilor,
ascult dorințele unor plopi muribunzi
care se zvârcolesc pe marginea drumului,
o lună albă mă pândește sadic
cândîntorc să-mi văd urmele
jalnice lăsate prin viață

și nu știu cine șuieră mai tare,
vântul, câinii,
oamenii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cei înțelepți sesizează apropierea

Motto
"Zeii percep evenimentele viitoare, oamenii ceea ce se întâmplă acum,
iar cei întelepți percep apropierea evenimentelor."
(Philostraus, Viața lui Apollonius din Tyana, VIII, 7)

Oamenii știu doar ceea ce se-întâmplă acum.
Zeii știu evenimentele care aparțin viitorului,
fiind singurii în posesia deplină-a tuturor luminilor.
Privind spre evenimentele viitoare, cei înțelepți
le sesizează apropierea. Auzul lor este, uneori,

în timpul studiilor aprofundate,
tulburat. Vârtejul mistic
al evenimentelor care se-apropie îi atinge,
iar ei îl tratează cu atentă reverență. În vremea asta
afară, pe străzi, oamenii nu aud, nu simt nimic.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lenin

Tocmai acum, când în regiunile atinse de foamete oamenii se mănâncă între ei și mii de cadavre zac la marginea drumului, noi trebuie să confiscăm bunurile bisericii cu energia cea mai sălbatică și mai necruțătoare, și să strivim orice încercare de rezistență.

citat din (1918)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihail Sadoveanu

Din zări, din cuibul furtunii, într-o dimineață au început a se ridica nouri negri. Veneau cu grăbire, treceau, iar veneau îmbulziți; și deodată lumina depărtărilor pieri. Începu să picure în pulberea fierbinte a drumului, În sat la Buciumeni, oamenii ieșeau afară din case, priveau văzduhul spre munte și cereau ploaie făcându-și cruce: «Dă, doamne!». Picușurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din nou, mai mărunte și mai dese, apoi se opriră iar, ca după o osteneală. Pe urmă o lumină cenușie se întinse peste toate, nourii coborâră spre pământ, și adevărata ploaie porni ca un șuvoi grăbit.

în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -47.50- 42.99 lei.
Elisabeth Kubler-Ross

Oamenii sunt precum vitraliile: scânteietori și strălucitori atâta timp cât soarele îi luminează din afară, iar după lăsarea întunericului, le poți admira frumusețea doar dacă au o lumină aparte în ei înșiși.

citat clasic din
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "On Death and Dying Hardcover" de Elisabeth Kubler-Ross este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -102.99- 62.99 lei.
Rodica Constantinescu

Iubesc tăcerea

Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.

Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.

Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.

Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.

Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luna pogorâse pe rochia ta

Luna pogorâse pe rochia ta,
Luceafărul ți se clătina pe creștet.
Cine a sfâșiat luna, cine?
Cine a stins luceafărul, cine?

Când treceai, daliile zâmbeau,
Când treceai, casele își deschideau porțile.
Ieri fremătau încă pădurile,
Casele și-au tras peste ochi obloanele grele.

poezie celebră de (1940)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 10.99 lei.

Templul parfumurilor

Cine ar fi putut modela această minunăție?
Muntele deschide poarta spre peștera largă și goală.
Budiști evlavioși se nevoiesc să pătrundă înăuntru,
alții o scrutează necontenit.

Stropii, picurând, formează un pârâiaș,
iar pescarii de pe jonci își apleacă frunțile.
Oamenii de la oraș se bulucesc și ei
spre aceste păduri, spre aceste izvoare.

Ingenios, într-adevăr, Bătrânul din Ceruri!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Balzac

Oamenii care suferă peste puteri tac. Tăcerea aceasta este singurul mijloc de a învinge al oamenilor atacați: tăcerea face să slăbească atacurile orbești ale invidioșilor, hărțuielile sălbatice ale dușmanilor; tăcerea aduce o biruință zdrobitoare și totală. Ce poate fi atât de complet ca tăcerea? Ea este absolută și, ca atare, nu este ea o formă de manifestare a infinitului?

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Viorel Muha

Fără nume

mă ascund în umbre sfâșiate
oamenii se plimbă pe străzi pustii
fiecare cu el
zilele se numără singure
florile sunt numai ochi uscați
casele se înrămează
în tablouri bătute-n cuie
fără pereți

poezie de (octombrie 2013)
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moș Trifu

Trăiau odată-într-o căsuță,
Un om bătrân cu baba lui.
Trăiau sărmani, pe o străduță,
Lângă pustiul câmpului.

Pe lângă casa lor treceau,
Din când în când spre gară
Oamenii și îi vedeau,
Trebăluind pe-afară.

Când vremea se-împrimăvăra,
Moșul mergea în câmp să are.
Acasă, baba rămânea
Să facă de mâncare.

Tot așa trecut-au anii,
Până într-o zi,
Când le muriră cârlanii
Și ajutorul lor pieri.

Câmpu-a rămas nearat.
A rămas și fără babă.
Puterile l-au lăsat,
Adio de-acuma treabă.

În drumul lor spre gară,
Drumeții îl mai salutau.
Moșul sta pe prispă-afară,
Gândurile-l năpădeau.

Fiindcă nu putea de fel,
Casa, n-o mai îngrijise.
S-a dărâmat peste el
Și într-o zi, murise.

Cei care l-au cunoscut,
De moș Trifu-își amintesc.
Deși vreme a trecut,
Ei mereu îl pomenesc.

În amintirea bătrânului
O cruce au ridicat
La marginea drumului,
Lângă câmpul nearat.

poezie de (15 mai 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook