Cum ar fi dacă
cea mai frumoasă zi e atunci cînd îmi pun dimineața zălog
la picioarele tale
iată drumul mătăsii începe de aici
doar atât îmi amintesc din trecut să mă ierți
acum caut cea mai scurtă cale între pământ și cer
nu e cinstit să mă încred doar în ape
tu nu vezi ce mică sunt strânsă în cercuri
ca pasărea prinsă în propriul ei zbor
spune-mi dacă eu aș fi femeia ta
m-ai lăsa la cina cea de taină
aș îndrăzni eu să rezem scara de trupul tău
entități
se nasc vieți disperate prinse în șuruburi de cruci
pe marginea drumului cresc oameni transformați în iepuri
aleargă dezorientați
pietrele au gustul acela de nerostit
precum omul care și-a lăsat vorba într-o peșteră
și melcul saliva pe iarbă
departe un lan de grâu își seceră singur spicele
recolta miroase a metal încins
sunt înaltă când dorm
sub pernă țin cărămizi
dimineața mă dau cu ruj
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre recoltă, poezii despre superlative sau poezii despre speologie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.