Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă
Revărsarea lină a ninsorii
este o continuă alunecare a visului.
Urc pe fiecare fulg care coboară
până la prima ninsoare a copilăriei...
Acolo mi-am regăsit săniuța...
ruginise...
Ulița cu garduri de lemn
era neumblată.
Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă.
M-am grăbit să întâmpin soarele,
răscolind bolțile nalte ale cerului
în căutarea copilăriei.
Aer e timpul nevăzut ce bate în turnul
de cărbune al artistului.
N-am uitat cât de mult m-a durut
un refren abandonat, în stare de funcționare.
Cheltuim energie pentru a îndura
anumite situații, considerând că
suntem puternici, când cea mai potrivita
alegere pe care o putem face este
să lăsăm porțile soarelui deschise.
Singurătatea lovește ca frunza,
frunza cade și acoperă pașii nimănui.
Anotimpurile sunt dependente de
îndrăgostiți tăcuți.
Singuratico, în loc de inimă
îți bate întunericul Universului în piept...
Dar gândurile?
Gândurile tale în ce stele au urcat?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii (6 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Oprița
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ninsoare
- poezii despre copilărie
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre săniuș
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.