Privire mestecată cu verde

azi noapte s-a dezbrăcat de stele lună echinocţiul
a hăulit cu litere mari nemarginirea sufletului vid plin între
a mimat fericirea cu luna plină de care-mi prindeam dinţii colţii gingiile
funebru complicat brăzdat
fumam înecat spre frunze inspirînd verde
aş fi ars să le aflu durerea uscăciunii
martori
a venit azi noapte dezbrăcat la mine spre mine
viciat de lipsa simetriei
mă privea cu sens
ţi-am făcut o favoare
nu mai trebuie să mă dezbraci tu
mi-am dat jos cocoaşa mângâierile graba sărutului
mi-am dat jos toate marginile
ţi-am lăsat urme să mă gaseşti
aş fi ars copacul ce mi-a dat labirint înspre rotundul orice
cocoaşa lui strălucea a nimic rotund la goliciunea lui sarcastică
în ochii mei străluceau stele

poezie de Ioana Camelia Sîrbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!