Secunda aceea
strânge secunda aceea căzută din rai
pe nebăgare de seamă
strânge-o în pumn
sau lipește-o de niște cuvinte robuste
altfel mistuită de jar devine scrum și tăciune
scânteie cu autograf
lăsată-n atingere din febra adâncului
a răscolit fără voie
liniștea legănată de mătasea fluturilor
priviri oprite la margini de ochi
tăceri înghețate-n cuvinte
lumină obturată cu tristeți
fantome-n cămăși pictate frumos
o veșnicie sângerând dureros
în jocul de raze cernut pe gând.
irișii neliniștiți ciobesc nemărginirea
speriați de roșu naufragiu.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre secunde
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre pictură
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.