M-am săturat de oameni ieftini! Cu buzunare doldora în care au fost aruncate încrederi oarbe, imagini croite cu grijă, impecabil, viclean şi subtil. M-am săturat de succes furat într-o doară, de simplitate închipuită şi de lăcomie. Te rog, lasă-mă să le spun! Mi-e greaţă de mocirlă sufletească, ascunsă sub haine scumpe, mândrie ştirbă şi mâini în care alţii, sărmanii, îşi pun visurile la bătaie. Răbdarea mi-e sufocată de linguşeli, smerenie falsă, suprasaturaţie îndesată în fărâme cât o gămălie de ac. Fărâme de nimic efemer. Te rog, lasă-mă să le amintesc cât înseamnă iluzia asta a perfecţiunii pentru un om nedemn de-atâta măreţie. Fără statui, fără principii etalate în văzul tuturor. Noi când ne facem mari? Când avem loc, în lumea asta haină, plină de ispită şi frumos. Când vrea Dumnezeu. Lasă-mă să fiu furioasă chiar dacă nu-i de nici un folos. Oricum mâine o să-mi pară rău de ei şi de noi, ascunşi adânc, cu discreţie, în fiecare. Dacă accept tot înseamnă că-mi pasă sau le semăn. Aşa-i? Mâine îmi pun mâinile în şold şi mă duc la mine în suflet să fac dreptate!

Andreea Palasescu (19 decembrie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!