Rondul de noapte
O umbră de vis mă-nțeapă cu doruri
Un val furios se îneacă la mal,
Pe stele de foc, în noapte cad storuri
Și parcă se sting într-un somn infernal.
Cobor în răgaz mă prind de secunde
Sunt liber să beau din odihnă nectar,
Un fir de nisip aleargă niciunde
Pe limba de ceas amuțită-n sertar.
Când ochii închid las gândul să plece
Departe de somn, prin varii destine,
Sunt zeu, sunt călău, sunt judele rece
Ce-alungă-n neant tot răul din bine.
Aș vrea să adorm dar nu pot trimite
Dureri sau plăceri la groapa utării,
Mă-ncarc cu iubiri din suflet pornite
Și zbor către cer cu ruga iertării.
Urcând plin de zel pe trepte de vreme
În timpul rămas dintre cer și pământ,
Lanterne din verb lumină-n dileme;
Iubirea se-așează pe file-n cuvânt.
poezie de Ștefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre verb
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre secunde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.