Rondul de noapte
O umbră de vis mă-nțeapă cu doruri
Un val furios se îneacă la mal,
Pe stele de foc, în noapte cad storuri
Și parcă se sting într-un somn infernal.
Cobor în răgaz mă prind de secunde
Sunt liber să beau din odihnă nectar,
Un fir de nisip aleargă niciunde
Pe limba de ceas amuțită-n sertar.
Când ochii închid las gândul să plece
Departe de somn, prin varii destine,
Sunt zeu, sunt călău, sunt judele rece
Ce-alungă-n neant tot răul din bine.
Aș vrea să adorm dar nu pot trimite
Dureri sau plăceri la groapa utării,
Mă-ncarc cu iubiri din suflet pornite
Și zbor către cer cu ruga iertării.
Urcând plin de zel pe trepte de vreme
În timpul rămas dintre cer și pământ,
Lanterne din verb lumină-n dileme;
Iubirea se-așează pe file-n cuvânt.
poezie de Ștefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre verb
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre secunde
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Vis sau realitate?
Mă plimb încet, pe pasarelă
Gânditor, în densa beznă,
Cobor pe trepte, mă-ndrept spre casă
Liniștea din jur mă apasă.
Mă lovește-un junghi, nu e de bine
Aleargă coșmare furioase după mine,
Dar îmi revin, mă calmez
Și încep să reflectez.
Ajung acasă, sunt liniștit,
Am ajuns într-un sfârșit,
Beau din ceai, și mă gândesc
Să adorm, sau să mă trezesc?
poezie de Edmond Ioan Siladie (6 martie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfârșit, poezii despre realitate, poezii despre promisiuni, poezii despre plimbare, poezii despre furie, poezii despre ceai sau poezii despre acasă
Gânduri de Crăciun
Cad din cer atât de singuri
Fulgii peste-al meu Crăciun,
Se așează peste muguri
De tăceri care îngân
E doar liniște, Crăciunul,
Ce-a intrat în casa mea,
El cu mine fac tot unul,
Adunat cu vremea sa.
Cad din cer stele de noapte,
Nu prea multe doua, trei,
Sunt răzlețe și sunt toate
Ale mele și-au văpăi.
Cad așa, însingurate,
Întind mâna să le prind,
Sunt prea sus și sunt departe,
Cad arzând și-apoi se sting.
Caut prin casă și cotloane
Poate mai e cineva,
E-o lumină ce nu doarme,
A trimis-o luna mea.
Cad din cer atât de singuri
Fulgii care m-au albit,
Câte toamne, câte geruri,
Doamne, singur-am trecut.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre Crăciun, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre muguri
Un singur cuvânt
Am obosit de așteptări
trădându-mi timpul
tăcerile,
sunt tot mai multe
și primăveri fără număr
au trecut
aștern cuvinte
pe hârtie,
dorul tău îl prind în vers
e iarnă iar,
cad fulgi de stele
sub cerul mereu
albastru
nu pot desface
drumurile tale,
mai cred în clipa din noi
ești acolo...
la capătul de cer
din inima mea.
Te închid într-un
singur cuvânt
format din două jumătăți.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre versuri, poezii despre trecut, poezii despre primăvară, poezii despre poezie sau poezii despre numere
Prometeu
Vultur din geneza lumii
Lasa-mi-l pe Prometeu,
Te stârnesc din cer nebunii
Care sângerează-n eu.
Nu mai suge stropi de viață
Zdrobind inimi de atom,
Stinge fulgerul și-nghiață
Vrajba dintre cer și om.
Și te-ntoarnă și îl lasă
Prins pe stânca din înalt,
Ia-ți și moartea cea cu coasă,
Îți ajunge! Gata! Halt!
Astăzi voi fi un Heracle
Săgetându-te în zbor,
Vreau o lume fără racle,
Printre noi să îl cobor.
Am să-ncerc descătușarea
Sufletului sfâșiat,
Am să-i schimb înfățișarea
Într-un zâmbet mâniat,
Ce ne-aduce foc în gânduri
Ca pe zei să-i fugărim,
Să-i aliniem pe rânduri,
Sau să îi călugărim.
Iar cu el și jar în sânge
Să țâșnim ca un izvor,
Să băgăm răul ce strânge
După uși fără zăvor.
poezie de Ștefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zâmbet, poezii despre vulturi, poezii despre viață, poezii despre sânge, poezii despre stânci sau poezii despre schimbare
Glossa zborului spre stele...
Zbor spre cerul plin de stele,
Candelă pe drum de noapte,
Toate-n lume-s efemere,
Toate-s dor, dureri sau șoapte.
Trec quasari prin lumea mare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Suntem stele căzătoare
Și ne zbatem în noroi.
Zbor spre cerul plin de stele,
Pe pământul răsturnat,
Din fereastră, din oglindă,
Ca un vis m-am înălțat.
Viața-i zbor! Aripi de fluturi,
Trec cu îngerii o șoaptă,
Către alte începuturi,
Parcă ne-nțeleși deodată.
Candelă pe drum de noapte...
Fulger lanț pentru furtună.
Drumul nostrutrist, prin noapte,
Gânduri și secunde-adună.
Ca-ntr-o cofă,-n plânsul meu,
Strâng speranțe, strâng suspine...
Drumul, cât mi-ar fi de greu,
Las un zâmbet pentru tine.
Toate-n lume-s efemere...
Pe petalele de crini,
Dorm iar gândurile mele.
Sunt boboci de trandafiri.
Liliac pe cer cu stele,
Rădăcină de vulcan.
Pe cărarea vieții mele,
Nici o lacrimă nu am.
Toate-s dor, dureri sau șoapte...
S-au născut spre a muri!
Printre pleoape legănate,
Trec secunde argintii.
Dor de prunci, părinți și stele,
O durere, un blestem,
Șoapte, toate-s efemere...
Mâine nu le mai avem.
Trec quasari prin lumea mare,
Peste vămi. Prin cimitire,
Cruci vor străluci în soare,
Sub eterna amorțire.
De sub stâncile durerii,
Ca un sâmbure de nucă,
Sufletul simbolul vieții,
Către cer se-nalță-n fugă.
Ca un vis se pierd sub noi
Fluturi albi de sărbătoare,
În al râului șuvoi.
Trecem păsări călătoare.
În clepsidră s-a oprit
Timpul pasăre albastră
Și de-odată s-au sfârșit
Timpul și povestea noastră.
Suntem stele căzătoare,
Strălucim, ne înălțăm,
Ființe dragi și vise scumpe,
În tăceri, le apărăm.
Curge lacrimă de gheață...
La mormântul pustiit,
Parcă dintr-o altă viață,
Numai noi am mai venit.
Și ne zbatem în noroi...
Într-o viață trecătoare,
Plâng tăcerile din noi.
Suflet biciuit ne doare...
Cerul s-a întunecat,
Pleoapa-i zbatere-n furtună.
Doamne, multe-am îndurat!
Nu-mi urați de noapte bună!
Și ne zbatem în noroi,
Sutem stele căzătoare,
Ca un vis se pierd sub noi,
Trec quasari prin lumea mare.
Toate-s dor, dureri sau șoapte,
Toate-n lume-s efemere,
Candelă pe drum de noapte,
Zbor spre cerul plin cu stele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre păsări sau poezii despre plâns
Testament
Și am jurat, cu mâna mea pe inimă
Că de va fi să fiu ce nu aș vrea
Să zbor spre cer în somn, precum o lebădă
Dar pe pământ, să las, ca testament o stea.
Să fiu purtat de vânt, în zboru-mi vinovat
De reci priviri, aduse de păsări alungate
Să nu pot schimba nimic din ceea ce am dat.
Dar să pot cănta atunci, de dorurile-mi toate.
Și-acum când ceasul meu, oprit și fără vlagă,
Îmi ține mâna rece, de parcă vrea să moară.
Îi cer timpului pedeapsa meritată,
Că steaua mea lăsată, nu e terminată.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (22 februarie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vinovăție sau poezii despre testament
Transhumanță
Cad fulgi din cer, plutind în vânt
Se mută cerul pe pământ
Și sufletul din mine vrea
Să fie ca un fulg de nea
Și-n locul fulgilor din cer
Să mă transfere, dacă-i cer.
Dar nu-i pot cere, cât mai sunt
Legat de tine pe pământ
Și-aștept să cadă primii doi
Fulgi peste ochii noștri goi,
Să fim pereche și-n mormânt,
Precum-n cer și pe pământ.
poezie de Marius Robu din Degeaba (25 februarie 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Marius Robu despre vânt, citate de Marius Robu despre suflet, poezii despre oi, poezii despre ochi sau citate de Marius Robu despre ochi
Sunt pământ
Sunt pământ și
de el mă dezbrac
ca de tot eul meu,
să rămân același
sărman pribeag,
ce am iubit și
iubi-voi mereu.
Nu am timp și
nici vârsta seculară,
dar sunt pământ
și în pământ o să,
mă întorc iară,
cu iubiri de o zi sau,
cu iubiri de o seară.
În lumea asta mare,
plină de tot ce e rău,
eu sper și cânt iubirea
uitând de neant și greu
așteptând clipa când
o să mă întorc din nou
în pământul meu.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă sau poezii despre seară
Tic-tac, tic-tac
obosit
timpul s-a retras
acum, aici
nu bate niciun ceas
popas
la pas
pe lespedea rece
un an, un somn, un vis
rămas
un țărm, un val furios și o mare
timpul a tăcut
de mult
e mut
a mai trecut un veac
era o altă zi, alt ceas
tic-tac
doar cuvântul a rămas, esență pură a durerii
la ultimul ceas
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceas
Reflexie
Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
Mă las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca să pricep de ce
Atâta oscilez între senzații,
Că nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ
Mă amăgesc că binele e veșnic
Și că mă aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel
Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei
Și cum să știu de fapt ce e dreptate
Când totul pare foarte relativ?
De ce sunt eu acela care poate
Să fie gândul foarte emotiv?
Mă uit în ochii mei, sunt o oglindă,
Pe care astăzi parcă nu o simt,
Când răsuflarea caldă, emotivă,
Mă face să mă văd fără să mint
E totul doar o fugă spre niciunde,
În care las în urmă tot ce strig,
Precum un praf, când versul îmi pătrunde,
Prin nuanțele de suflet care frig
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcerea e de aur, poezii despre religie, poezii despre relativitate, poezii despre rai sau poezii despre prezent
Altar de suflet e iubirea
Altar de suflet e iubirea
Și mă închin la sânul ei
De când mă-nfăș în amintirea
Luminilor din ochii tăi.
Pe buzele râvnind de doruri,
Izvor de fragedă dorință,
Las luna în ascunse storuri
Cu brațul plin de romaniță
Să facem cruci într-o clipită,
Cochetărie prinsă-n noi,
Unde doar noaptea e gravidă
Uitată-n vraja dintre ploi.
Altar de suflet e iubirea,
Mă tot închin la sânu-i sfânt,
Atâta cât zădărnicirea
Mai lasă îngeri pe pământ!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre ploaie sau poezii despre lumină
Ce este iubirea
Iubirea este vers îngemănat în suflet
Iubirea este oful în taină, din răsuflet,
Iubirea este sprintul din stele în idilic,
Iubirea este plânsul cu nostalgii în liric.
Iubirea este ziua din noaptea cea fecundă
Când luna-n ochii galeși încearcă să se-ascundă,
Este nemărginire în doruri ancestrale
Neîmpliniri în crezuri din clipe abisale,
Nevindecată rană în trupuri ce se sting,
Magneți ce-artag săruturi pe trupuri ce se-ating,
Private amintiri ce nu se vând în târguri,
Sofisticate visuri ce ard încă pe ruguri.
Iubirea este sânge ce curge din nimicuri,
Iubirea este pizmă pe viața din trecuturi,
Este și biruință, onore sau căință,
Neîncetată-alarmă în suflet cu credință,
Torent nebun ce sapă în stânca întrupării,
Furtună de ninsoare pe fruntea înserării,
E fulger ce străbate prin inimi pătimașe,
Aprinse constelații prin energii vrășmașe,
Intensă rătăcire prin trupuri de jăratic
O gelozie oarbă în creier de fanatic,
E ploaie cu suspine, sau cer senin în noapte
E canion prin lacrimi din suflete necoapte.
Iubirea este floarea ce moare în pustiuri,
E zarea răsfățată cu nori ascunși în pliuri,
Privire adâncată în steaua fermecată
Ce-n înserări târzii, descuie câte-o poartă,
Sau vocea unui înger, din trupele cerești
Ce cântă unori miri când zboară în calești,
Frenetice petiții la timpul care doare
Când așteptarea urlă și-n vânt și-n supărare,
Peretele mobil din zarea tremurândă
Pe unde pleacă visul, în vraji să se ascundă,
Universală salbă cu perle de lumină
Purtată prin destinul ce arde fără vină.
Iubirea este moarte în ceasul disperării,
Iubirea este cruce pe candelele mării,
Iubirea este iarbă crescută pe mormânt,
Iubirea este roza din sufletul cel sfânt.
poezie de Ștefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre trup și suflet
O întrebare...
Iubiri dulci, ah, Iubire! Nu-s toate-adevărate.
Iubiri în inimi arse de nepăsări prea reci,
Se-adună precum jarul din codrii arși pe veci...
Iubiri ucigătare, iubiri întunecate!
Cresc doruri după doruri pe-aceleași reci poteci,
Iar tu, vis de mistere, din lumi necercetate,
Venind din aurore, din taine luminate,
Ne răscolești simțirea prin orice loc când treci...
Tot mai pierdut ni-i glasul și gândul tot mai sfânt;
Izvoarele din murmur se potolesc și ele
Când tu apari, se face tăcere pe pâmânt
Sau poate ni se pare... Oricum, nu-s clipe grele,
Dar, Doamne, ce ferici sunt cei care-au stat departe:
Nu-i spulberă iubirea, căci nu-i știu al ei foc...
Mă-ntreb: fără iubire, mai bine-i să-ți faci parte,
Trăind o viață-n tihnă, făr-a iubi deloc?
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre păduri sau poezii despre inimă
Suflet stingher
Suflet stingher,
Deschide-ți inima.
Privește spre cer,
Nu toate stelele în zori pier.
Privește spre cer,
Într-un colț voi fi eu.
Martor la ceea ce ești tu,
Acolo jos pe pământ.
Chiar de pământu-i uneori mut.
Chiar de încă la tine n-ajung.
Încă te port în inimă, în gând.
Prin gând tot la tine ajung.
Prin vis te-nsoțesc,
Și-n noapte sângele-ți fierb.
Si-ți alerg prin vene,
Prin anotimpuri și vrere.
Sunt parte din tine,
Din timpul ce vine.
Din clipa ce fierbe cu tine,
În foc și-n scrieri în rime.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înfrângere, poezii despre dor, poezii despre dimineață sau poezii despre aripi
Ultimul poem
e frig afară și mă sting
plouă în cer și lacrima doare
mă scurg și scriu pe ultimul rând
plec sângerând pe cărări
cărările dorului în țipătul cocorului
era târziu atunci
eu adunam din toamne gânduri
trăiam la țărm un ultim ideal
azi fug de mine iar în ceață
tot căutând un drum, o viață
trec caii sălbatici
nechează gânduri în noapte
ce lung e azi drumul între ochi obosiți
sunt pom ce plânge pe drum
sunt fructul oprit aruncat pe pământ
sunt tristețea și disperarea adunate într-un pumn
sunt pumnul ridicat către cer
sunt cerul căzut pe pământ
sunt pământul adunat într-un gând
mă întreb, mai sunt
sau poate sunt acel ce nu mai sunt
azi plâng pe țărm
dar țărmul azi mai este țărm
mă înțeapă spinii, mă rog
sunt suflet biciut de ploaie
sunt orbul ce caută privirea
sunt privirea ce plânge pe țărm
sunt țărmul cu ochii în lacrimi
sunt lacrima ce se stinge în mine
mai lasă-mi Doamne, o clipă
să miros trandafirii în ploaie
să duc la joc mândre fecioare
sunt un ultim suspin
o fărâmă de suflet
dă-mi Doamne puterea
să agăț în cer ghirlande de flori
o rază în inimă sunt
un drum către casă, acum
pașii se sting
coboară arhangheli în gând
pe aici, rând pe rând
eu scriu un poem
un ultim suspin
despre lacrimi ce dor
dă-mi Doamne, ochii
să privesc nesfârșitul
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre virginitate, poezii despre tristețe sau poezii despre trandafiri
Măcar în somn
Ai turle de biserici pe piept, iubito
sânii tăi se ridică spre cer
raiul și iadul sunt doi adolescenți
care merg pe stradă sărutându-se
am rămas pe pământ deocamdată
admir sângele verde care-mi curge
din brațe, din brațele cu care mă
închin și cu care te mângâi
sunt aproape plantă, îngăduiți-mi
să mor înflorind
imaginându-mă tânăr, acum
când reptila uriașă a somnului
intră în cameră
măcar în somn să fiu tânăr
Măcar în somn.
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tinerețe, poezii despre sâni sau poezii despre plante
Aș vrea...
Aș vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul ușor...
Aș vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aș vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aș vrea să fiu o gingașă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aș vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, pește, sau chiar rândunică.
Aș vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aș vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aș vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeț, sau marea adâncă.
Aș vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aș vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aș vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aș vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aș vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...
poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre flori, poezii despre apă sau poezii despre Soare
Eu sunt gând, Tu fă-te vânt
Eu sunt stâncă, fă-te val
Să mă mângâi ne'ncetat,
De cu zori până in seară
Când o Lună se arată.
Tu ești dor, eu mă fac Lună
Să te luminez pe tine,
În sprâncene și în tâmple
Pân' la răsărit de ziuă.
Eu sunt lut, fă-te olar
Să mă strângi în palma ta,
Cu rouă și ploi mărunte
Să mă faci femeia ta.
Tu ești cer, eu mă fac stea
Să te prind în somn cu ea,
Să te duc să te colind
Prin calești cu îngeri buni.
Eu sunt frunză, fă-te frunză
Să cântăm viața-mpreună,
Eu aici si tu acolo
Dar pe-același ram divin.
Eu sunt gând, Tu fă-te vânt
Să mă mângâi când te strig,
Să te simt oriunde sunt
Caldă, rece,... din iubire.
poezie de Adelina Cojocaru (septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sprâncene sau poezii despre rouă
Steaua polară
respiră o lacrimă
aprinde dureri
geamul e spart și timpul plecat
o masă, un om și o pană
zgârâi hârtia cu gândurile
printre vise, himere născute
suspină stele, cad și ele în hâul materiei nenăscute
va veni într-o zi tăcerea
când stele se vor stinge
e trist un drum rătăcit printre ele
eu căutam nemurirea
dar visul nu a fost decât un foc
lăsând în galaxie un loc în clipa inocentă a unui zbor
atunci am înțeles ce este murirea
atâtea stele azi și toate reci
mă apasă umbra unui gând
în hăurile unei lumi ce a plecat
vroiam să vin și nu mai vin
tu ieși în zori din faldurile unei clipe de amor
fugind pe ușa unui vis trecut și destrămat
în urmă doar un pat nedesfăcut
atât de rece și de gol
o noapte a trecut, a fost
eu am rămas pribeag și gol în humă și nămol
și te-am iubit femeie pe o plajă
sub stele mii,
de ce nu vii
un val te-a mângâiat ușor
sunt eu sau totul este ireal și trecător
într-un început ce nu s-a mai sfârșit
da, ai fugit
tu stea polară
eu am rămas tăcut și gol
un visător în cer
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început