Meditație
Ne năștem, pe-o carte, cu paginile albe,
Crezånd, că e ușor s-atingi piscurile dalbe,
Începem a urca, sperând, în orice clipă,
Chiar, și, când destinul, ne frânge o aripă.
Plini de speranță umplem fiecare filă,
Cu vise aprobate de-a cerurilor milă.
Credem, doar, în viața ce-i plină de soare,
Nemuritori ne vrem, uităm că se și moare.
Credem, că-i ușor a urca "urcușul",
Nu-nțelegem greul când atingi arcușul,
Simfonia vieți-i de vânt zbuciumată,
Lacrima din noi, de soartă-i ancorată.
Soarta și destinul susțin câte-o aripă,
Lumina se prelinge din ceruri peste clipă,
Glasul, gând ne pare strigăt peste culme,
Toți visam o viață, dar, e-n altă lume.
Credem într-o viața, dintr-o altă lume!
Dar avem o carte (a vieții), ce poartă un nume,
Viața pământeană-i de vânturi deformată,
Veșnici, nu suntem, tot se moare odată.
poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vânt
- poezii despre lumină
- poezii despre alb
- poezii despre visare
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre cărți
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.