Pe tine
Te strig din varul de mireasă
A mea pe veci, neînțeleasă
Într-un decor pictat naiv
De tine, preamărit motiv
Te chem în zboru-mi absolut
Tu chip de jad cu ochi de lut
Până spre marele abis
Acum când raiul stă promis
Te înțeleg mai ud, ca marea
Mai inocentă ca uitarea
Mai sus de toată trebuința
Atât cât mai cuprinde ființa
Aici respiră ale noastre
Cărarea inimei albastre
În drumul tipărit în astre
poezie de Ciprian Emanuel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tipografie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pictură
- poezii despre nuntă
- poezii despre naivitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.