Pe tine
Te strig din varul de mireasă
A mea pe veci, neînțeleasă
Într-un decor pictat naiv
De tine, preamărit motiv
Te chem în zboru-mi absolut
Tu chip de jad cu ochi de lut
Până spre marele abis
Acum când raiul stă promis
Te înțeleg mai ud, ca marea
Mai inocentă ca uitarea
Mai sus de toată trebuința
Atât cât mai cuprinde ființa
Aici respiră ale noastre
Cărarea inimei albastre
În drumul tipărit în astre
poezie de Ciprian Emanuel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tipografie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre promisiuni
- poezii despre pictură
- poezii despre nuntă
- poezii despre naivitate
Citate similare
Steaua mea nemuritoare
Iubita mea, cu ochi mari, albaștri,
Steluța cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subțiri,
Ești o paletă scumpă de-amintiri.
De tine, zi și noapte-mi este dor,
Frumoasă ești ca pasărea în zbor,
Care se înalță tot mai sus spre soare.
Ești steaua mea în veci nemuritoare!
poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre superlative
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre iubire
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dor
- poezii despre astre
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Revedere
Nu, n-am să-ți spun la revedere
Nici lacrimat nu am să-ți fiu
Chiar de e ultima ședere
Am să renasc într-un târziu
Cu tine gânduri se vor duce
Intr-un abis al nimănui
Bătuți de vânturi la răscruce
Să nu ai teama cui s-o spui
În preajma inimelor noastre
Gradini cu flori tu să rasai
Și să dispari apoi spre astre
Pe muzica acestui grai
Nu, n-am să-ti rătăcesc dorința
Prea bine știi ăst drum ales
Chiar de ascundu-mi neputința
Visez să te visez mai des
Și de la mine pân la tine
Nu e nimic, nici loc nici drum
Rămân aceste serpentine
Cu doru-mi presărat de fum
poezie de Emanuel Ciprian (mai 2018)
Adăugat de ciprian san
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre visare, poezii despre muzică, poezii despre gânduri, poezii despre fum, poezii despre frică, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Noi ne-am promis
Eu ți-am promis, tu mi-ai promis,
Că tot ce ni se-ntâmplă, chiar și-n vis,
În clipe ce petrecem împreună,
Să fie alt motiv de voie bună.
Să nu uităm nimic să povestim
Din visurile ce ni le-amintim,
Iar tot ce mai aflăm din astă lume,
Să presărăm cu ale noastre glume.
Eu ți-am promis, iubita mea, un trai
Așa cum îl visai și ți-l doreai,
Și-mi place cum, pe față, fericirea
Exprimă ce-ai în suflet: doar iubirea.
Tu mi-ai promis mereu a mea să fii,
Să mă iubești, cum numai tu poți ști,
În viața ce-o cânta-vom împreună
Pe drumul drept, ca a chitarei strună.
Eu ți-am promis, tu mi-ai promis, iar noi,
Pe-aceeași cale mergem amândoi,
Cu liniștea din suflete deplină,
Spre Casa încărcată de lumină.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre viață, poezii despre umor, poezii despre lumină sau poezii despre fericire
Deschide ochii
Deschide ochii, deschide-i albastru,
Te rog, lasă marea din ochii tăi
Să se reverse asupra mea,
Să mă poarte pe talazurile ei,
Peste nisipuri,
Așa cum știi numai tu...
Deschide ochii, deschide-i cât cuprinde,
Deschide-i albastru!
Sunt aici, cât mai sunt,
Nu mă vinde pe o monedă de aur...
Ești atât de frumoasă!
Hei, sunt încă aici,
Lângă tine, voi fi pentru totdeauna,
Trebuie doar să vrei,
Putem respira același cântec,
Putem trăi printre nisipuri,
Putem număra stelele nopții...
Ochii tăi sunt două crizanteme albastre,
Care trezesc îngerul din mine.
Nu întinde mâna după furtuni tropicale,
Sunt trecătoare,
Deschide ochii, ia-mă cu tine
Pe cărarea albastră,
Trezește îngerul din mine,
Nu mă vinde pe treizeci de arginți...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre ochi, poezii despre numismatică, poezii despre noapte, poezii despre nisip sau poezii despre mâini
Vremi și noi
Mai vin, mai stau, mai plec
Între cuvinte și suspin
A fericirii tale epic spin
Cu lacrima-ți, eu o petrec
Un strop în plus pe azi mai cer
Când nu-i destul, îndeajuns
Unsoarea inimei, de uns
În colțul nostru efemer
Mai trec o vreme, tu mai treci
Ca umbre în bătaia serii
Precum un nor în arsul verii
Lăsând în urmă ape reci
poezie de Ciprian Emanuel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre seară, poezii despre prezent, poezii despre cuvinte sau poezii despre apă
Din mări de adâncuri
Din mări de adâncuri Te chem, Domnul meu
Când noaptea-și apasă povara de vise
Pa mâinile mele-ntinse spre Tine și eu
Aștept la răspântii cu pleoapele-nchise.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu
Când stau cu făptura bătută de stele
Când stelele-mi cântă și-mi cântă mereu
Și nu mă mai lasă ascunsă în ele.
Din mări de adâncuri Te chem, Dumnezeu,
Cu fruntea lovită de-un fulger spre seară
Și ard în lumină când sufletul meu
Se-ndreaptă spre Tine, lumină să ceară.
Din mări de adâncuri Îți strig, Domnul meu,
Ia-mi toată durerea și pune-i un nume,
În brațele Tale să fie mereu
Uitată de toată durerea din lume...
poezie de Adriana Cristea (2 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot mai frumos
Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viața mea,
pașii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
mă atragi
spre zenit...
Tot mai măreț,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinț glorios
care-ai dai viața Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.
Tot mai cu drag
îmi înalț către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi sau poezii despre infinit
Când năzuiești ...
Când năzuiești spre stele și zenit
Și-ai vrea să-ti crească aripi pân' la cer,
Să nu mai fi în timp prizonier,
Ascultă tu de gându-ți răzvrătit!
Din visul tău să-ți faci stindard și scop,
Pe drumul tău arid și sincopat.
Cu-o umbră de speranță aliat,
Să pui și patimă în el, un strop.
Nu mai privi în spate-nfricoșat
Încremenit într-un prezent ostil,
În care te topești ca un fitil
De grija zilei greu împovărat.
Aleargă pe cărarea ta spre vis
Și lasă-n urmă teama din trecut,
Când totul era tină, era lut,
Iar tu pășeai pe margini de abis.
Te vei trezi la capătul de drum
Mult mai puternic, mult mai înțelept,
Cu inima bătând voios în piept,
Cu visul tău înfiripat de-acum.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre înțelepciune, poezii despre trecut, poezii despre lut sau poezii despre inimă
Un pas spre veșnicie
Cu tine-n viaț-am mai făcut un pas
În drumul lung și greu spre veșnicie.
Iute-am trecut spre cât ne-a rămas ;
De-am mai fi fost, ce bine-avea să fie!
Am fi urcat pe drumul spre lumini
Ca doi iubiți ce s-au dorit o viață ;
În suflet ți-am intrat prin ochi senini
Și-n el era atâta dimineață!
Și mai era-ntre toate un izvor ;
Cu drag, adesea îl numeai Iubire,
Iar cupei ce-o umpleai îi spuneai dor,
Dar mie îmi dădeai cu osebire.
Sorbit-am cristalina cu nesaț,
Cu sete ce trecând, mai tare vine
Și prins de-mpătimire, ca un laț,
De-atunci, în vene am doar dor de tine.
Cu tine am făcut grăbitul pas
Purtându-ne de braț prin rău și bine.
Cu glasu-ți tremurat, un "bun rămas"
Șoptitu-mi-ai cu chip să mă aline.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (15 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață sau poezii despre bine și rău
În ochi, poate încolți raiul
Dumnezeu scutură frunze în mine,
apoi le adună în palme
ca pe niște copii rătăciți...
Ca pe o rană
simt toamna aceasta,
mă doare ca și cum
ar ciuguli păsări din mine
și noaptea m-ar strivi
între pleoapele ei grele,
iar eu, te strig pe tine, iubite,
să mai treci cu mângâierile-ți
prin iarba crescută pe tălpile mele,
unde stelele își lasă jarul din când în când.
Te strig, știind că în doi,
în ochi, poate încolți raiul,
minunându-ne cât frumos pot trece ploile prin noi,
netulburând clepsidra vieții...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre ploaie
Mai stii
Mai stii, pierdut-am nopti intregi
Sa te-nteleg, sa ma-ntelegi
Sa fim nebuni f-ar de spitale
Tu cu ale mele, eu cu ale tale
Mai stii, cuvantul spus intai
Si cel din urma, mai ramai...
Privirea ta de-odinioara
Ramasa-mi parca-n acea seara
Mai stii, cum norii planși de ploi
Uitau de tot gandind la noi
Uitau pământul sa-l trezească
Din amortirea lui fireasca
Mai stii, ma mai cunoști de vrei
Din frunzărisul de pe alei
De prin uitate, vechi poteci
Spre care vii uitand sa pleci
Mai stii, ca te mai port in gand
De tine mai mereu flămând
De tine tot mai rupt din stele
Tu foc aprins, tu joc de iele
Mai stii, când gândul m-i te cere
Esti ultim vers de încheiere
Ești vis de noapte-n stele mii
Ești inceput de noi, mai stii?
poezie de Emanuel Ciprian (aprilie 2018)
Adăugat de ciprian san
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sfârșit, poezii despre poezie, poezii despre nori sau poezii despre nebunie
Femeia pascală
Din mine chem enigma ta la oaste
să spintec măru-n vămi interioare
minciuna-n iaduri grabnic să coboare
și raiul tău să vindece năpaste.
În răni pe cuget clipa nu mai doare
ci-i la fântâni cu apele s-adaste
în veșnicii... Lăuntric strig și-n coaste
îmi simt femei de ieri și de candoare.
Pe drumul Domnului șezi, dumnezeie
ce dintre-atâtea nunți te izbândești
mireasă culegându-te-n idee
în vârf de buze-n sărutării clești
ori a vorbi... În liniște lactee
tu pruncul încă-n veac mai zămislești...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Wonderwomen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre vorbire, poezii despre vamă sau poezii despre sărut
Revărsate ceruri în risipă de stele
Revărsate ceruri în risipă de stele
străluceau pe deasupra mâhnirii. Decât în pernă
plângi mai bine în sus, către cer. Aici, chiar în preajma
celui ce plânge, a chipului care
adulmecă-mprejurul lui, începe
cosmosul care te exaltă. Cine oprește,
când tu într-acolo vrei să ajungi,
revărsarea? Nimeni. Doar numai dacă
te-ncumeți deodată să lupți cu puternicul impuls
al acelor constelații spre tine. Respiră.
Respiră-ntunericul pământului și din nou
privește în sus! Din nou. Ușor și fără chip
s-apleacă spre tine adâncul de sus. Chipul
mistuit în noapte dă feței tale spațiu.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre tristețe, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre constelații sau poezii despre astronomie
O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre negru, poezii despre moarte sau poezii despre foc
Corăbii de iluzii
Nemărginită e splendoarea
Amurgului ce dă să-nvie
Când soarele sărută zarea
Purtându-se cu stângăcie.
În valuri mici suspină marea
Mai argintii sau mai albastre
Corăbii vechi aduc uitarea
În calea dorurilor noastre.
Iar vremea-ndeamnă la visare
Gândul îmi zboară către tine
Privesc-napoi cu resemnare
În paralel două destine.
poezie de Ioan Gelu Crișan
Adăugat de Ioan Gelu Crișan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre neîndemânare sau poezii despre marină
Absolut fără nici o excepție și absolut de fiecare dată când atingi gândul inevitabil atingi ego-ul. De asta el e atât de mândru de mizeria cunoașterii. Și cu cât cunoști mai mult cu atât separarea pare mai mare, mai lungă și suferința pe care o atrage după ea mai sfârșitoare. Ego-ul prin cunoașterea spirituală Doar te izolează de ceilalți ca apoi să te poată arunca în brațele crude ale suferinței de la înălțime. Toată cunoașterea e doar deșertăciune care îți gâdilă ego-ul, de aia ești așa mândru de ea, arunc-o în primul tomberon. Când ego-ul nu mai are cunoaștere va sucomba în eterna-ți nemișcare. Tot ceea ce știi despre tine e capcana cunoscutului, renunță la această limitare.
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cunoaștere, citate despre suferință, citate despre înălțime, citate despre mândrie, citate despre moarte sau citate despre gânduri
Amintirile au pictat multe imagini ale vieților noastre pe pânza subconștientului. Ele dau consistență vieților noastre. Cu cât le privim mai mult, cu atât ele devin mai mult ceea ce credem că suntem, iar timpul nu le estompează.
Menis Yousry în Descoperă-ți amintirile ascunse și adevăratul eu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre timp, citate despre subconștient, citate despre pictură, citate despre imagine, citate despre devenire, citate despre arte plastice sau citate despre amintiri
Ninge primăvara
Ninge când n-ar trebui să ningă.
Ninge în plină primăvară,
Peste tine, peste mine.
Peste carnea noastră,
Peste buzele ce se sărută șoptind șoapte de dor
Și cuvinte de caramel...
Ninge peste străzile pustii
Și peste florile albastre,
Peste gândurile noastre rătăcite, speriate de șoapte
Ninge peste îngeri,
Peste morți ninge cu ecoul tăcerilor mele!
Peste vise și peste curcubeul realității noastre...
Ninge ca și când ar fi primăvara ultimei zile din an.
Poate că ar trebui să aștept venirea primăverii viitoare
Cu un alt soare mai puternic s-o dezghețe...
Pentru că a nins și peste muza mea, pe șevaletul iubirii.
De-ar fi iarnă acum, aș sări în sus, de fericire,
Că dragostea mea de copilărie
Ar putea topi zăpada într-un minut, cu o colindă.
Cât va trebui să mai aștept?!
O altă primăvară fără să ningă?
Căci primăvara asta îmi este aridă...
Plouă cu lacrimi din liniștea mea,
Pe drumuri de căutări...
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre ninsoare, poezii despre zăpadă, poezii despre zile sau poezii despre tăcere
Capra
Atât împunge capra cât stă rău;
Atât cât ține, cari cu oala apă;
Atât cât fieru-i cald dă-l de ilău;
Atât dă-i cu barosul, până crapă;
Atât cinstește omul, după teapă;
Atât ți-l amintești: cât stă cu tine;
Atât e hoț, doar cât în ocnă sapă;
Atât îl chemi pe dracu', până vine.
poezie de Francois Villon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci
Ce mai faci, mamă?
Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist
Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc
Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.
Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.
Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.
Ți-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!