Recreaţia

deodată zgomot infernal -
amalgam de sunete stridente de zgâriau
epiderma zidurilor.
tăcerile se rupeau şi se prăbuşeau
nemilos peste ghete.
o anarhie de sunete trecea, timpul îşi juca dezacordul grăbit.
diftongii se striveau sub secunda tăcută marmură
ca apoi alţi diftongi să reapară mai gravi, mai deşi şi decisivi;
mai rebeli, fulgerare imitând.
şi niciun foşnet de meditaţii nu era pentru asta.
aşa că o sonorizare de curte tot accelera şi dezaccelera
dar toate apar în timp şi pier, toate-s trecătoare
de-om vrea, de n-om vrea.

eu împingeam mari bolovani de absolute
de lăsam dâră consistentă prin aria şcolii.
prin inecuaţii dădeam de încrucişarea zâmbetului ei
dar asta e o poveste, alta.
de exponenţiala fericirii nici nu vorbesc
mi-e era neagră teamă şi atunci
de aşteptam păsări în zi pe brânci.

unul fugărea materia altuia, să i-o atingă prin risipă...
altul îşi punea mintea cu bondarul ce zbura degeaba, pe loc.
chiar îl lega c-o aţă silabică făcându-l mică morişcă...
doamne, şi tare îmi dădeam seamă
cât de repede spaţiile se pot decupa şi fără ramă.

când clopoţelul ne restriga cu glasul alămit temerar
eu alegeam mersul zigzagului spre oră
trăgeam de timp, ştiam că lumile schimb.
ş-o depărtare aşteptam pe tentacule de crengi
să-mi trimită ştiri în căderi vibrând ş-o reînvigorare
ale dimensiunilor consumabile, toate de acord cu digestia mea;
că şi eu descoperisem inversa taină a plânsului
din iarbă spre pleoapa sleită de nocturn
şi că inelele de logodnă cu universul îmi cad din Saturn.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!