Nimicul

Oamenii de ştiinţă au descoperit,
o imensă fisura greu de-acoperit,
între real şi virtual unde se scurg,
nici nu ştiu bine cum să explic!
De fapt se scurge aproape tot.
Priviţi şi dumneavoastră atent în jur,
cum dimineaţa se scurge pe furiş,
soarele dispare uşor, tiptil,
zilele aduc ce-a rămas sub abajur:
nimic nou! Timp mort, auxiliar, volatil!
Oameni buni... e mult mai grav!
Se scurge omenia, bunul simţ,
se duce însaşi fericirea tuturor.
Toate alunecă printre-ntuneric şi lumină
acolo unde lucrurile-ncep sau se termină!

Dar conform legii vaselor comunicante,
în locul tuturor scursurilor drenate,
ceva trebuia sa ocupe zonele abandonate.
Cineva a spus: "Acesta e Întunericul!"
Profesorii ziceau:" Nu există întuneric!
E doar o simplă lipsă a luminii!"
Ei bine-atunci...
o simplă lipsă a fericirii
cum s-ar putea numi?
Am stat toţi pe gânduri un pic
şi-am hotărât să îl numim:
"Mai Marele Nimic!"

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!