* * *
S-au plăcut și s-au luat.
Cu nuntă!
Nuntă cu dar!
Darul a rămas tot
la bucătăreasă, lăutari și guristă,
leat cu bâtu.
Pentru piatră nu le-a mai rămas un sfanț,
deși nuntașii
le-au urat casă de piatră și copii.
Neavând încotro-
și-au suflecat mânecile
și-au purces la modelat lutul.
Au ridicat din chirpici,
casă frumoasă,
călduroasă iarna, răcoroasă vara.
Avea însă o hibă: să nu vadă apa,
că se apleacă!
Când apele Dunării erau în Dulgeana,
casa nu mai era.
Apucase de le văzuse.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre apă, poezii despre nuntă, poezii despre lut, poezii despre iarnă, poezii despre frumusețe, poezii despre cadouri sau poezii despre Dunăre
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.