Nu mai sunt
O zbatere de suflet, aripă tremurândă,
A-nfiorat tăcută aerul dintre noi.
Și rezonând de viață-ntr-o inimă flămândă
A revărsat seninul în lacrima din ploi.
Un porumbel se naște sub geana unui vis
Și se avântă-n ceruri pe aripi de dorință
Dar vorbele, sunt lanțuri ce zborul i-au ucis
Și mările de lacrimi l-adorm în suferință.
Cu ochii-ntunecați în două-ai frânt lumina
Și-a lăcrimat albastru sub cerul azuriu
Stingând în dor și glasul ce nu-nțelege vina
Că te-a strigat mereu... dar, poate prea târziu.
Ascuns în resemnare, acoperit de umbre
Un gând jelește dorul, lovit atât de crunt
De vorba ce ucide cu tonurile-i sumbre
Iubirea... dar ajunge, de-azi lacrimi nu mai sunt!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre dor
- poezii despre aripi
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre suferință
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.