Simfonia picăturilor noastre

Ai intrat abrupt în poveste, simţi taina
şi pulsul ei care te dezarmează,
legi visele tale la inima mea,
le ţeşi prin ea şi-i binecuvântezi pacea.

O piatră arunci în liniştea apei, sunetul ei
te poate conduce undeva sau altundeva,
departe şi prea aproape, niciodată aici sau acolo,
pretutindeni şi nicăieri. Un ambitus de nepătruns!

Fugi şi rămâi, un cerc tonic al cvintelor,
mergi şi străbaţi amplitudinile lumilor,
mereu aşezat între ele, în permanentă mişcare,
te-arunci printre astre,
- o fugă cu totul tulburătoare -
adierile cerului plutesc între noi, pierduţi în
dezmierdări de cuvinte,
păşim ameţiţi de furtuna dorinţelor.

Secera lui Ceres ţi-a tăiat
întreg câmpul de spice ale temerilor.
Nu aveai unde, nu aveai cum să te-ascunzi,
de tine nu te poţi ascunde!

Te fascinează libertatea pătrunderii,
convenţia noastră ar fi una improbabilă,
parcă una şi-aceeaşi, chiar dacă
se schimbă la fiecare clipă,
- lumea din noi şi lumea din vis -
ştii doar că de undeva am plecat,
însă dacă ajungem, cum şi pe unde, te-ntrebi.

Surprinzi stări neaşteptate, noi forme,
nefiltrate încă, octave intime în claviatură.
Nu crezi că mai eşti sau dacă eşti,
şi-atunci nu mai ştii cine eşti,
ai rămas în cântecul meu, identifici ritmul,
mă priveşti şi mori, în fiecare clipă,
la gândul depărtării.

Respiraţia ta şi-a mea împreună,
parte din această lume ameţitoare,
un paradis cantabil în acest tempo vivace!

Poţi auzi strigătul râului umflat
şi florile scuturate care gem
în briza şi umezeala pământului,
miresmele noastre ne-aruncă în viaţă,
acorduri noi construim
pe orice treaptă a întregii tonalităţi.

Pornim uşor în această simfonie, fiecare coardă-i atinsă,
învăluiţi în arpegiul inimilor, notă de notă, plonjăm în abis,
la marginea visului, inspirăm flacăra şi torţa ei arde
lacrima melodiei cu durerea inimii, dar sufletul
rămâne acolo, dezvăluie armonios cuvântul rotund
al uitării de sine, ne descoperă infinitul, dizolvându-ne.

Tumult, reacţii senzuale, clocotitoare instincte,
celule vii, acelaşi ritm, un abandon, tăcere,
eliberare, întregire, ochii spun totul.
Care dintre noi transpune aceste acorduri?

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!