Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Simfonia picăturilor noastre

Ai intrat abrupt în poveste, simți taina
și pulsul ei care te dezarmează,
legi visele tale la inima mea,
le țeși prin ea și-i binecuvântezi pacea.

O piatră arunci în liniștea apei, sunetul ei
te poate conduce undeva sau altundeva,
departe și prea aproape, niciodată aici sau acolo,
pretutindeni și nicăieri. Un ambitus de nepătruns!

Fugi și rămâi, un cerc tonic al cvintelor,
mergi și străbați amplitudinile lumilor,
mereu așezat între ele, în permanentă mișcare,
te-arunci printre astre,
- o fugă cu totul tulburătoare -
adierile cerului plutesc între noi, pierduți în
dezmierdări de cuvinte,
pășim amețiți de furtuna dorințelor.

Secera lui Ceres ți-a tăiat
întreg câmpul de spice ale temerilor.
Nu aveai unde, nu aveai cum să te-ascunzi,
de tine nu te poți ascunde!

Te fascinează libertatea pătrunderii,
convenția noastră ar fi una improbabilă,
parcă una și-aceeași, chiar dacă
se schimbă la fiecare clipă,
- lumea din noi și lumea din vis -
știi doar că de undeva am plecat,
însă dacă ajungem, cum și pe unde, te-ntrebi.

Surprinzi stări neașteptate, noi forme,
nefiltrate încă, octave intime în claviatură.
Nu crezi că mai ești sau dacă ești,
și-atunci nu mai știi cine ești,
ai rămas în cântecul meu, identifici ritmul,
mă privești și mori, în fiecare clipă,
la gândul depărtării.

Respirația ta și-a mea împreună,
parte din această lume amețitoare,
un paradis cantabil în acest tempo vivace!

Poți auzi strigătul râului umflat
și florile scuturate care gem
în briza și umezeala pământului,
miresmele noastre ne-aruncă în viață,
acorduri noi construim
pe orice treaptă a întregii tonalități.

Pornim ușor în această simfonie, fiecare coardă-i atinsă,
învăluiți în arpegiul inimilor, notă de notă, plonjăm în abis,
la marginea visului, inspirăm flacăra și torța ei arde
lacrima melodiei cu durerea inimii, dar sufletul
rămâne acolo, dezvăluie armonios cuvântul rotund
al uitării de sine, ne descoperă infinitul, dizolvându-ne.

Tumult, reacții senzuale, clocotitoare instincte,
celule vii, același ritm, un abandon, tăcere,
eliberare, întregire, ochii spun totul.
Care dintre noi transpune aceste acorduri?

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nu ai venit de nicăieri și dacă e undeva, unde trebuie ajungi, atunci trebuie ajungi Aici. Dar Acum unde ești? Pentru atâta timp cât călătorim cu gândul care e dependent de corp, nu putem vedea că nu putem veni de undeva și ajunge undeva, deoarece suntem veșnic pretutindeni. Dacă Sinele e veșnic, se pune problema să fi venit de undeva, există pentru el spațiu-timp ca poată călători undeva? Și unde ar vrea să se ducă Întregul, când el este Totul? O imagine ar vrea călătorească la Sine, dar Sinele nu are nici o imagine. Pentru că gândul nu se poate topi în această clipă, inventează astfel de nostalgii de rahat: "Ah, dacăștii primul meu strămoș în sfârșit aș afla cine sunt eu. Odată ce ai căzut în această cacealma psihologică ești terminat. Oare înainte ca să știi de unde ai venit și unde trebuie ajungi, nu ar trebui afli mai întâi cine ești tu? Dacă nu ești călătorul, dacă nici măcar nu ai fost născut vreodată?

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calea spre tine

Se poate încheia ceva vreodată?
Nici când renunți nu are cum
pentru altul se-nalță
și cade la fel, uitând cine ești.
- Nec plus ultra -
Câtă iubire purtăm în noi!
Cu ea am scris pe cer, pe ape,
pe stânci, pe trepte,
în slove, în trupuri și-n inimi.

Acum și aici suntem
doar noi și cerul albastru!
Vocea ta a rămas ascunsă undeva
în cele mai adânci cute
ale sufletului meu.
- Zborul tău pe buzele mele!
Simți sărutul meu cum se plimbă
peste tot trupul, îl cuprind,
m-amețește și mă smulge,
așezându--n tine pentru totdeauna?

Păstrează un singur adevăr:
prin mine-ai găsit calea spre tine!
Acolo, o stea îți spunea:
fiecare clipă
trebuie trăită cu intensitatea ei.
O altă voce îți șoptea:
se naște un schimb delicat, limpede,
ce-adie peste tot trupul
cu fiecare atingere de matase,
cu fiecare vibrație, respirație și freamăt,
cu fiecare revărsare de har,
așa vom fi mereu:
mai fascinați de tot ce suntem,
contopiți cu absolutul.

Ne-am cunoscut
în acea atingere a infinitului,
ne căutam de atâtea vieți,
prin noi
curge zborul vieții
acolo unde universul s-a aprins.


Irina Lucia Mihalca

poezie de (18 decembrie 2014)
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O altă zi trece prin viață

Soarele reflectă lumina pe lună
atunci când va înflori vizibil,
marea îmbrățișează leneș țărmul,
printre nori, toamna trage cu ochiul.
Viața ne aruncă, mereu și mereu,
în furtună și-n centrul ei.
În miezul furtunii
vei găsi un punct central
de pace durabilă,
dacă poți ajunge la el,
asemenea pescărușului
care zboară prin centrul liniștit,
dar nu trăiește acolo.
Ne hrănim din acel spațiu
fără a respinge
experiența furtunii.
Nu putem ajunge la centru
fără trecem
prin furtuna care-l înconjoară.
Un paradox,
această profunzime de nepătruns!
Există o prindere între forme,
un milion de vise gata să se trezească,
născute din această minune eternă,
focul care topește gheața,
un univers cu galaxii infinite
și planete care
se mișcă, spiralat, în cicluri.
Sunt fericită să te știu,
aici în adâncul meu.
Ești marea mea albastră,
infinitul mării mele! Atât ni s-a dat!
În mișcarea rapidă, poți găsi, încă,
o liniște care nu moare.
Imaginea rămasă, zi de zi, aici,
pentru-a rămâne veșnică,
decolorează stelele pe cer.
O lume în oglindă
ca un întreg din puritatea sufletului!
Ai simțit bucuria, ai simțit
și-o vei mai simți! Depinde de noi!
A trebuit trecem prin furtunile interioare
înțelegem imensitatea cerului interior,
totul prin iubire, prin metamorfoza ei.
Marea ești tu, marea sunt eu,
mister, neliniște, necuprins,
exaltare, melancolie,
vibrație, pură emoție!
Mulțumesc, dragul meu,
mulțumesc întregirii-n adâncuri.
Lumina soarelui
începe să se estompeze,
dar luna strălucitoare rămâne.
O altă zi trece prin viață risipită de timp!

poezie de (19 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteGeorge Sand

Sténio: Cine ești tu? Și de ce iubirea ta seamănă atâta durere în jur? De bună seamă există în tine o taină îngrozitoare și necunoscută oamenilor. Cu siguranță că nu ești o ființă plămădită din același lut și însuflețită de aceeași viață ca noi! Tu ești un înger sau un demon, dar în nici un caz o făptură ome­nească. De ce ne ascunzi cine ești și de unde vii? De ce sălășluiești printre noi, care nu te putem nici accepta, nici înțelege? Dacă vii de la Dumnezeu, vorbește-ne și o să ne închi­năm ție! Dacă vii din Infern... Cum să vii tu din Infern? Tu, atât de frumoasă și atât de nevinovată! Oare duhurile rele pot avea această privire divină, și această voce armonioasă, și aceste cuvinte care dau aripi sufletului și îl înalță până la scaunul de domnie al lui Dumnezeu?

replica de început din romanul Lelia de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Lelia" de George Sand este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 14.99 lei.

Dacă simți că ai scris degeaba

Lucrurile pot fi de-ndată atinse, ținute, părăsite,
Se pot transforma unele într-altele,
Floarea poate deveni automobil, femeia -
O vaporoasă broderie. Nu există un scamator
Care face felurite trucuri, ci lucrurile, ele însele,
Au această putere de schimbare. Fă-le să lucreze pentru tine,
Toarnă-le în forme noi, găsește cheia
Prin care poți desface cuvintele.
Există undeva un ventilator care le împrăștie
Și altundeva o pâlnie care le suge.
Între aceste două puncte, în vârtej, ești tu:
Ia un crocodil și fă-l iepure, ia
Un iepure și fă-l salcâm, ia un salcâm
Și fă-l fereastră. Dacă simți că ai scris degeaba
Schimbă-ți numele, ascunde-te în munți,
Fă-te păstor și rătăcește cu turmele
În cele din urmă, când îți simți sfârșitul,
Urcă oile la cer, mergi și tu odată cu ele
Acolo vei fi Petru sau Ioan, sau Emanuel,
Sau Iov, sau Iacov, sau cine știe cine.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să ancorăm în noi lumina

- O taină a inimii mele ești,
misterioasa mea poveste de iubire!
O adiere a gândului meu ești,
fără chip, nume, loc, timp,
cu soarele în priviri,
pe cerul tău îmi scriu zborul ființei.
Oricât ai vrea să te descoperi,
descoperindu-te,
în mijlocul timpului
ceva îți va lipsi, persoana.
Acolo unde inimile se deschid
totul se transpune,
iubirea nu poate fi oprită,
uimiți asistăm
la simfonia creației născute,
dacă i-am cunoaște rădăcinile
am zâmbi, mai mult de dragul nostru.
Să ancorăm în noi lumina!
- Simte-mi trupul gol,
înfășurat pe deplin în al tău,
unirea arzândă a regăsirii,
ia-mă de mână și arată-mi drumul!
În contopirea realităților,
sub cortina ploii, o nebunie a simțurilor,
o inimă gata explodeze.
Adânciți în esența noastră,
noi și noi fațete ale aceleiași realități!
- Spune-mi, iubito, unde
se-oprește lumea în inima ta?
Îngemănarea universurilor,
cel ce iubește va opri lumea,
acolo, în adâncurile ființei!
- Îmi regăsesc locul în coloana infinitului
ce-mi reașează trăirile unei lumi
ce parcă dispăruse,
simțeam că o să mi le dăruiești,
îți simt sângele proaspăt
cum curge în mine. - i-ai spus.
nu mai respiri singur, să te naști
în fiecare respirație a celuilalt,
el, ea, își pierd identitatea unul în altul,
lumea ta dispare în a mea,
trăiești, dar nu mai trăiești,
emoții nestăvilite,
ecouri nemaiîntâlnite în inimă,
o adâncă și negrăită dorință de noi.

poezie de (12 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ai nevoie de timp și de tine

În strălucirea primelor raze de lumină,
mergi pe marginea abisului
în calatoria hipnotică întinsă la infinit.
Nu există nicio cale, calea o parcurgi pas cu pas.

Aproape imperceptibilă, prin fiecare mișcare,
viața respiră într-un puls continuu,
însoțită de sunete îndepărtate.
Asaltat de flacără, de dorințe confuze, de iubire,
răspunzi la provocări,
asculți până la incandescență glasul imuabil
al tăcerii prăvălite în curgeri vulcanice,
sămânța fecundă străbate sideful
claviaturii de culori estompate.
Prin tonuri grave, uneori opace,
departe de imagini, refugiu și sanctuar,
strânsoarea speranței sălbatice străpunge cuvintele,
dincolo de sârma ghimpată, pentru a deveni
pură uitare, orbire sau iluminare.
Halucinant cer din care cad
efluvii de semne ale nemărginitului!

Mergi înspre tine, mereu și mereu,
știi mistuirea mea, știi ce vreau - pe mine înapoi,
știi ce frământă - regăsirea, te-am simțit,
de asta te-am păstrat, de asta m-a durut.

Oglinda realității e percepția - tu însuți și ceilalți -,
fascinația lumilor lăuntrice deschise spre tine,
prin formele simțurilor, o adâncă mișcare de energie.
Ai multe părți ascunse, cine să le pătrundă?!
Dă-le voie și ai să fii surprinsă!
Cine cunoaște?! Nimeni. - îmi spui.

Matrice invizibilă, aplecat peste cuvinte,
până la măduvă despici bucuria din ritmul
și șoapta sângelui, fiecare clipă e arsă în retina ta,
din când în când te prăbușești - fluid vis plutind în trecut -,
spre ieșire nu zărești nicăieri vreun semn,
eliberarea e-n eșafodul morții negre și dense ce te pândește,
pentru cei ce trudesc nu există infernuri prestabilite.
Răvășit, ai pornirea treci prin ziduri compacte,
acolo unde hotarele lumii tale se destramă.

Am făcut câțiva pași în timp
și nu te-ai îndoit vreodată de mine.
Parfumul răspândit de tine este condeiul
ce-ți scrie firul vieții. Împreună cu tine
joc și respir încet, adânc,
un imens dor de tine, de mine, de noi.

Privește-ți în oglindă gândurile,
fii mereu lumină, așa cum știi tu mai bine,
crede, simte, alegerile sunt ale noastre,
lumina vine din sufletul curat, la tine am găsit asta!
Îmi ești dragă, tot mai dragă, numele meu
e scris în ceruri sau în cartea vieții,
sunt înger când desenezi așa, creionul e la tine.

Resurse nestăvilite coboară din zăgazurile cerului,
porțile-ți sunt mereu deschise,
un zbor lin și șăgalnic este prezentul din mâine sau ieri;
un mister îți spuneam, misterul de azi e-un mâine sau un ieri.
Parcă te cunosc dintotdeauna, te-am pus
acolo undeva, nu știu unde, dar exiști.
Adevărul te răscolește, ai nevoie de timp și de tine,
eternă ființă de lumină și viață.

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Duel

Am prins strigătul de aripi și le-am frânt, din neputință,
Adunase-n el amarul clipelor de suferință
Și mistuia... netrebnic, între gânduri neplăcute,
Iar în suflet, cețuri dense, rosteau vrute și nevrute

Lunecam în găuri care nu aveau sfârșit vreodată,
Erau drumuri către iaduri, din acum spre niciodată,
Și din teamă, eram sigur că nu pot să mă întorc
Către ziua care vine, ca o clipă să-i mai storc

Câteodată, e cărarea un drum greu, lipsit de soare
Curg pe umeri deznădejde, frică, cât și disperare
Și apăsă într-atâta încât crezi că nu mai poți,
Un genunchi e în pământuri... nu mai știi de îl mai scoți

Sunt momente dificile, trec prin noi, prin fiecare
Ne lovesc fără de milă chiar acolo unde doare,
Dar vor trece... trec cu toate, le-am învins de-atâtea ori!
Cum să știi că ești în viață, dacă nu mai simți că mori?

Peste toate e lumină, ne veghează fără glas,
Chiar de pare totul negru, nu renunți, mai faci un pas
Și te lupți, căci fără luptă ești un simplu muritor,
E doar un duel cu viața... vei ieși învingător!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amprentele noastre

O inimă plânge în cuvinte,
o amară constatare sau un dulce avertisment
amețitor ca și un lucru amânat de teama riscului
de a te risipi, din prea multă plăcere.
Ai grijă de visele tale
și nu uita de frumusețea nopții!

Pe unde treci îți lași amprenta,
un timp trăit împreună, perle sub valuri,
un semn, nufărul deschis în palme,
un talisman ascuns în suflet,
o hoya albă care-mi vorbește în locul tău,
roua de pe flori înșirată pe lanțul de la gât
și dulcele emoției rodiului înflorit.
O lume de poveste risipită în ochi cu mare dăruire!
Ce mult contează să rămâi cu un semn,
vibrația dispare abia atunci când se vindecă
locul marcat de emoție!

Chiar dacă nu ești aici, poți schimba ceva în bine,
cu siguranță vei purta și un nume,
ca un copac în anotimp de toamnă,
multe frunze, multe crengi,
fără un nume,
fără o destinație, fără cuvinte,
doar trunchiul rămâne bine înfipt în pământ.
Îi dai un nume trunchiului și-aștepți iar primavara...
Chiar dacă peste toate vine toamna,
vântul va scoate la lumină urmele noastre!

Doar trecerea timpului și noi,
noi fără vârstă, sărutul cerului și-al pământului...
Dragostea mea pentru tine nu se va stinge,
înconjurată de-această strălucitoare lumină.
Dacă întinzi mâna vei atinge,
după lumina ta te voi găsi!
Rezonezi în mine, în sufletul meu,
în pașii mei, în trecut, prezent și viitor!
Sunt aici, îți ating sufletul,
îți sărut inima înainte de a ma topi toată în tine,
mii de voaluri se desprind,
unul câte unul, în timp ce totul se ridică.

Există șase râuri care separă
tărâmul lui Hades de lumea viilor,
dacă ne trezim, suntem vii,
dacă ne căutăm, mereu, suntem vii,
iar când ne pierdem tot vii suntem,
firul care ne leagă este subțire,
visul care ne unește este străveziu.
Există frânturi de vis
și existăm noi, cei care încercăm
unim piesele de puzzle,
există o singură lacrimă și aceea este
Hinc illae lacrimae...

Nu știi cât sânge, câte lacrimi, cât pustiu
și câtă suferință însoțesc o călătorie.
Să urci sau să cobori după ce ai urcat,
este, oare, aspra enigmă a vieții?

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Ești respirația mea

De fiecare dată când zările-ți vor zâmbi
nu uiți eu te veghez zi și noapte
Îți alint cu privirea inima
Îngheț gândul sărutului tău
Nu încerc să te caut
Tu ești plecat în valuri
Și te vei ancora la maluri
Pe care eu nu le mai caut
Și te iubesc cum tu o faci
Ești respirația mea.
Nu mai vreau să te luminez
Vocea ta îmi vorbește când tu nu ești aici
Voi străbate timpul pentru a te oglindi
Noi suntem adesea priviți din depărtare
Tu ești comoara mea de preț
Nu pot să nu te iubesc
Pentru aș contesta iubirea
Și aș refuza o parte din mine
Tu ești atingerea mea cu fiecare vers
Tu îmi zâmbești din lumea ta
Eu las cuprinsă de brațele tale puternice.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Osho

Fiecare se simte inferior într-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului că fiecare este unic. Nu se pune problema superiorității sau a inferiorității. Fiecare face parte dintr-o categorie care îi este proprie, și din acest lucru nu rezultă nicio comparație. Noi nu le-am permis oamenilor să se accepte pe ei înșiși așa cum sunt. În clipa în care te accepți așa cum ești, fără nicio comparație, orice inferioritate și orice superioritate dispare. În acceptarea totală de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toată viața. Și nu pot -mi închipui o ființă care să aibă totul în această lume. Unii n-au ezitat încerce, dar au eșuat lamentabil. Fii doar tu însuți și va fi suficient. Ești acceptat de soare, ești acceptat de lună, ești acceptat de arbori, de ocean, de pământ. Ce poți să îți dorești mai mult? Ești acceptat de întregul univers. Bucură-te și savurează acest lucru!

în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea TrifuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -53.99- 32.99 lei.
detalii despre carte

O lume obosită este o lume care nu se odihnește - iar o lume care nu se odihnește este o lume zgomotoasă, condusă de tendința de mișcare a sunetului. Liniștea nu este niciodată absentă, pentru Ea nu se întrerupe și nu se fragmentează. Liniștea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu știe asta. Liniștea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniștea rămâne în spatele sunetului și Liniștea va fi acolo și când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Liniște. Așadar, nicicând Liniștea nu poate fi absentă din existență - este singura prezență care nu are formă și care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poți vorbi Liniștea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezență Absolută. Însă, deși nu poți vorbi Liniștea, poți arăta către Liniște, chiar și prin intermediul cuvintelor. Și nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru Liniștea nu este acolo, într-o direcție, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt și orice gând.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Întoarcerea la Liniște" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.

Atât de aproape și totuși departe

Privesc uluită spre tine,
În fiecare noapte
creștem, ne înălțăm,
Tot mai mult,
tot mai aproape,
tot mai departe...

Până la Cer,
Dincolo de albastrul cerului,
dincolo de albastrul cerului străbatem visul,
Din taina urzită în noapte
întorc în visul meu risipit,
Intru în inima ta
cu rodiile coapte de lumina soarelui -
simfonii de culori, miresme și gânduri!

Doar luna, rotunda lună,
se ivește printre norii răsfirați de vânt,
Doar luna, rotunda lună,
ne luminează visul plutitor,
pe râul ce ne tulbură elegia peste măsură,
Doar luna, rotunda lună, ne-ngână șoaptele
prin ramurile bătrânului rodiu înflorit.

Totul e soartă, totu-i suspin, clipă,
Totul e un început nesfârșit,
Totul e căutarea îndelungatului ecou,
Tot mai aproape de tine, de mine, de noi,
Tot ce-a trecut se continuă-n vis,
Atât de aproape și totuși departe,
Mă cauți, te caut
prin adânca privire oglindită în apa din noi...

La capătul timpului
suntem noi -
Departe de zile,
Departe de luni,
Departe de ani,
Pe drumul înspre Lumina Veșnică.

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revenirea

După ce ai călătorit departe, foarte departe,
prin atâtea locuri de basm,
te vei întoarce pe pământul anilor tăi,
acum, întâmplare sau nu, ai venit
în anul acestui gând, în anul acestei toamne,
aplecat sub cerul dorințelor - de ce eu, nu știu?! -
asemeni mărului
cu ramurile încărcate de fructe,
aplecate până-n pământ,
pe pământul anilor tăi.

Nu știu încă cine ești,
prin ochii tai îți citesc povestea purtată
și rătăcită prin vieți,
cu sufletul simt ceea ce porți cu tine,
de departe, de foarte departe,
din edenul pierdut, din viață și suferință,
din zbuciumul și pribegiile tale, din moarte.

Sub mărul cu ramurile încărcate de fructe,
aplecate până-n pământ,
pe pământul anilor tăi,
îți ascult firesc, atât de firesc,
suferința,
iubirea și gândurile,
misterul vieții
pe acest drum de început...

Sub umbra binecuvântată a mărului,
tu și eu pe pământul acesta
al anilor făgăduinței!
Ceva ce nu există și nu putea existe,
o melodie nedeslușită auzi,
auzi și cauți
- o știi sau nu o știi? -
un început,
un început de poveste
scrisă prin cuvintele inimilor noastre!

Undeva, o rădăcină ne ține,
știi doar că iubirea o simțim sau nu o simțim...

poezie de din Dincolo de luntrea visului (24 octombrie 2011)
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știi de unde vii?

Tot ce trebuie sa știi, e locul din care vii.

Fără a-l cunoaște, te plimbi bezmetic prin palma lui Dumnezeu,
Bătându-te cu pumnii-n piept că ești ateu.
Și-aici nu este vorba de religii,
Căci toate sunt ‘o apă și-un pământ',
Cum obișnuiau spună străbunii.

Regula deșertăciunii se aplică egal pentru toți, nu doar pentru unii.

Cum îți poți cunoaște originea?

Împrietenindu-te cu liniștea.
Fiind una cu cerul și pământul, interogându-ți gândul.
Observând indiferent de câte ai avut de îndurat în viață, ești încă în ea, în viață.
Indiferent de cât de multe ori ai plâns, săratul lacrimilor sufletul nu ți-a pătruns.

Ai râs, ai glumit, la petreceri ai chiuit până urechile ți-au asurzit.
Ai stat până târziu în noapte, bântuit de amintiri și șoapte.
Te-ai dus departe, ai urmărit vise pe cerul nopții,
Întrebându-te ce au îți aducă sorții.
Ai fost poate în pragul morții,
Și fără realizezi ce ți se întâmplă,
Ai urmărit întreg filmul existenței tale derulându-se într-o secundă.

Și poate-ți pare, că încă n-ai acumulat destul, că nu ești încă suficient de bun.
Poți vedea însă, cum toate țigările se transformă în scrum, indiferent de producător sau cantitatea de tutun?
Ce vreau să spun?
totul e efemer, din pământ până la cer și dincolo de el.

Nu-ți mai pierde timpul jucând jocul devenirii,
Pariindu-ți viața împotriva naturii și a firii.
Tot ce consideri mai de preț acum, a fost făcut de oameni,
Însă oamenii de unde-au apărut?

Care inteligență e mai mare?
Inteligența umană sau cea din care aceasta s-a născut?

Oamenii sunt ca și cărbunii, cu toții avem un diamant în noi, indiferent de cât de adânc am fost îngropați în noroi.
Depinde doar de noi, și doar mai apoi de soartă,
Dacă ne aruncăm singuri în gol, sau mergem alături de marea gloată.

te arunci în gol nu-nseamnă răzvrătire,
Nu-nseamnă nici a deveni martir, nici pocăire.
Înseamnă doar sa crezi în mai bine.
Să-ți fie atât de dor de iubire încât să te trezești din amorțire,
Să rupi lanțurile conditiționărilor din tine și să-ți revii în simțire.

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te poți opri în orice secundă. Trebuie îți fie clar următorul lucru: dacă Acum, în clipa asta, moartea ar veni, Sinele trebuie fie mai fulgerător decât moartea, ca să te poată lua. (Moartea vine și pleacă, dar Sinele este Eternul care rămâne. Chiar și moartea moare în El.).. Mori pentru minte, mori pentru lume! Cât de responsabil este Infinitul? Totul se întâmplă în El. Dă drumul inclusiv acestei idei de responsabilitate (doar te-ai zidit în ea.) Este un construct al minții. Sinele nu este nici responsabil, nici iresponsabil, dar atât responsabilitatea, cât și iresponsabilitatea apar în El. Dacă dai drumul inclusiv la această idee ce mai rămâne? Pentru toate aceste idei te pun în așteptare. Ele spun că tu nu ești, dar tu ești deja Sinele. Tot ceea ce trebuie faci este vezi niciuna din ideile pe care mintea ți le servește ca fiind Sinele, nu este Sinele. Atâta timp cât te crezi mintea care caută Sinele ești în eroare. Doar rămâi în Liniștea neasociată gândirii, pentru că în momentul în care ai spus "că știi", deja te-ai asociat gândului cunoașterii. Rămâi Liniștea neasociată cuvintelor, gândurilor. Rămâi Liniștea în care toate cuvintele, lucrurile se contopesc! Dacă ar fi Acum, în momentul acesta, alegi între tine și Dumnezeu, pe cine ai alege?

în Te poți opri în orice secundă - Discuție cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caută să nu mai cauți, ci doar observă ființa infinită ce se arată în absența gândului. Chiar și gândul "eu" – căutătorul - cu care te identifici apare în conștiința infinită și fără formă care o ești. Caută să nu mai cauți, doar astfel căutătorul își va găsi sfârșitul în pacea care este reînceputul eternei tale veșnicii. Și ea, pacea este dintotdeauna Aici. Cel care caută este gândul care pleacă din această clipă să își găsească sfârșitul în următoarea. Dar în prezența, grația Gurului, Sinelui, gândul își găsește sfârșitul chiar acum. Guru nu te pune cauți nicăieri, nu te trimite într-o nouă călătorie spirituală, el îți arată prin propria lui Prezență, născută din Absență că și tu ești Acasă chiar acum, iar gândul care caută este doar un veșnic pribeag ce trebuie abandonat grației de "A-Fi" chiar în această clipă! A recunoaște că niciodată nu ai fost gândul înseamnă a fi veșnicul Sine. Nu poți face absolut nimic pentru asta, poți doar abandona orice facere Pentru asta. Tu ești viața, Sinele care există etern în această clipă, și nu rătăcitul gând ce mereu apare în ea și caută ceva. Doar clipa de față o ai tot timpul, dar mintea îți spune că ai rătăcitul ei copil gândul care apare și pribegește în ea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Doar tu

Privește-adânc în ochii mei, înțelegi strălucești,
Acolo este frumusețea, acolo afli cine ești,
În ei te poți vedea pe tine și poți afla cât te doresc,
Ești mai frumoasă decât pare, iar chipul tău e îngeresc

Eu nu te văd doar prin tipare și n-aș putea să te confund
Cu standarde ce-au fost impuse, de cei ce nu iubesc profund,
Tu pentru mine ești perfectă, ba chiar mai mult decât doream,
Așa cum ești, îmi ești iubirea, ești absolut tot ce visam

Vreau doar să știi ce frumusețe văd eu atunci când te privesc,
Ești raza mea strălucitoare și tot albastrul meu ceresc,
Vreau să mă crezi, să crezi în tine, noi doi defecte nu avem,
Suntem frumoși dansând alături și ne iubim ca-ntr-un poem

Te rog alungă orice teamă, ai înflorit la brațul meu,
Trăiești a doua tinerețe, de fapt... ești tânără mereu,
Și chiar de ai uitat vreo clipă, eu sunt aici să-ți amintesc,
te-am ales din cele multe, să te alint... să te iubesc

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu ești deja trezit, dar gândul care întreabă poate doar vedea alte gânduri la fel de zbuciumate ca și el. Pentru a recunoaște această trezie, rămâi pe senzația de "Eu-Sunt"! De fiecare dată când mintea te invită la exterior în tulburarea ei, rămâi neclintirea de A Fi din interior. Reîntoarce-te cât mai des la această pace lăuntrică netulburată de gând. Cum o diluezi cu gândul tulburarea va apărea. Repliază-te mereu și mereu pe interioritate, pe "Eu-Sunt", până la urmă liniștea noastră de A Fi va înghiți toate războaiele acestei lumi. Când rămâi pe acest fapt de A Fi și nu de a vedea sau interpreta ce îți arată mintea, totul se stinge în tăcere. Acum poți vedea înainte de A-Fi tu erai, după ce nu vei Mai Fi tu vei rămâne! Nici o minte nu poate înțelege sau realiza asta, dar o poate interpreta, doar.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primul pas către revenirea la integritatea emoțională îl presupune exact faptul de a deveni conștienți: de sine, de ceilalți, de Univers, de conexiunea dintre noi... de tot ceea ce există, până la urmă. Dincolo de a ne vedea pe noi înșine ca fiind centrul Universului, devenim conștienți de această matrice universală existentă, în care noi suntem doar noduri de conexiuni. Însă Întregul este format din fiecare dintre noi și din interacțiunile pe care noi le avem unii cu alții. Deși făcuți din același material, diferim prin prisma experiențelor trăite, nu doar ale noastre, ci ale întregii noastre familii. În acest proces de a deveni conștienți, ne asumăm o scufundare în istoria noastră familială și emoțională, care să ne ajute să ne răspundem la întrebarea pe care orice om pe drumul autodescoperirii și-o pune: "Cine sunt eu?"

citat din
Adăugat de MihaelaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce poate face fiecare dintre noi pentru a ajuta la reducerea efectului de seră? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!