Cap aplecat
Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sânt.
Undeva pe câmp
a murit fratele vânt.
Toamna sângerează
peste un mers bătrân.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amân.
Spre nu știu ce sfârșit
un zbor s-a întins.
Cu pâlpâit de sfeșnic
un copac s-a stins.
În fântână mi-aplec
gând și cuvânt.
Ceru-și deschide
un ochi în pământ.
poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre sfârșit
- poezii despre gânduri
- poezii despre cuvinte
- poezii despre copaci
- poezii despre bătrânețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.