Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Lucian Blaga

Cap aplecat

Mă îndemn să fiu
și o clipă mai sânt.
Undeva pe câmp
a murit fratele vânt.

Toamna sângerează
peste un mers bătrân.
Printre umbre prelungi
rostul mi-amân.

Spre nu știu ce sfârșit
un zbor s-a întins.
Cu pâlpâit de sfeșnic
un copac s-a stins.

În fântână mi-aplec
gând și cuvânt.
Ceru-și deschide
un ochi în pământ.

poezie celebră de din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.

Citate similare

Lucian Blaga

Încheiere

Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte.
Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.

Cu foaia această închid porțile și trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ți lumânarea și-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?

Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ți sufletul către perete
și lacrima către apus.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Daniel Vișan-Dimitriu

Umbre de lumină

Vânt și ploaie rece, gânduri sprijinite
Pe a mâinii umbră, rece-acum și ea,
Ochi din care scapă goale, umilite,
Umbre de lumină peste o podea.

Lacrimile ploii se lungesc pe geamuri
Și se-ntind spre margini, parcă ireal,
Lasă loc privirii se-aștearnă-n ramuri
Goale, reci și ude-n timpul agonal.

A-nghețat privirea și coboară-n iarba
Care-și culcă vârfuri galbene, sub vânt,
Spre piticii care își apleacă barba
C-o figură tristă, fără un cuvânt.

Printre norii negri, nu-i rost pătrunză
Raze de lumină... soarele... un pic,
Pe o bancă veche s-a lipit o frunză,
Singură în moarte, așteaptând... nimic.

poezie de din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Un om s-apleacă peste margine

M-aplec peste margine:
nu știu - e-a mării
ori a bietului gând?

Sufletul îmi cade în adânc
alunecând ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfârșit, așterne cenușă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfârșit.

Pe coate încă o dată
mai ridic o șchioapă de la pământ
și ascult.
Apă bate-ntr-un țărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.

poezie celebră de din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Oglinda din adânc

Când mă privesc într-o fântână
mă văd cu-adevărat în zi
așa cum sunt și-am fost și-oi fi.

Când mă privesc într-o fântână
ghicesc în fața mea bătrână
cum ceruri și pământ se-ngână.

Când mă privesc într-o fântână
știu că-n adâncuri foste mume
îmi țin oglindă, ochi de lume.

Când mă privesc într-o fântână
îmi văd și soarta, uit de nume.

poezie clasică de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Fum căzut

S-aude zbor scurt și zadarnic
de gâște peste pajiști reci.
Undeva un cântec se pătrunde
de chemări de veci.
Un fluier seacă, altul nu s-arată.
Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt,
vieții nu i-am rămas dator nici un gând,
dar i-am rămas dator viața toată.
Cu mișcări oprite ades
văd bolți prăbușite în apă.
Din frunzele satului ies
ca dintr-o biblică șatră.
Aleluia, astăzi ca niciodată
sunt fratele obosit
al cerului de jos
și-al fumului căzut din vatră.

poezie celebră de din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Și Carpații plâng câteodată

(lui Mihai Constantinescu)

chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste țărână s-a asternt lințoliu
moartea își arată rânjetul pervers.

un suflet romantic a plecat la stele
le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.

s-a mai stins o stea pe cerul veșnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeșnic
care a ars mereu ca o rază de soare.

moartea face victime printre artiști
lăcrimează Carpații și brazii lor triști.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Iezerul

În pâlnia muntelui iezerul netulburat
ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis.
Oglindește un zbor prea înalt și ceasul
curat ce i-a fost odată promis.

Cată lung Ochiul spre Nord și spre vârste,
și mulcom apoi spre vânătul cer.
Visează-n amiazi despre rodii de aur,
care se coc, senine, în ger.

poezie celebră de din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Sting

Câmpuri de aur

Dacă un vânt de vest
Bate peste șes,
Să-ți amintești de mine,
Și de-un soare blând
Pe pământ curgând,
Câmpu-n aur îmbrăcând.

Așa încep sortiri,
Marile iubiri,
Pe-un câmp galben de soare.
Braț la braț mergând,
Vântul blând zburând
Printre moi, plete de nor.

Mai rămâi puțin
Printre amintiri,
În câmpul de mătase,
Să uităm de soare, de cer, de culoare,
Grei de aur și de-azur.
Îți mai bate-n gând
O briză de vânt
De vest, înspre câmpie
Să ne pierdem iară
Ca odinioară,
Din nou ne sărutam.

Dar mi-e teamă că-i amăgire,
Iluzie, e rătăcire,
Că ceva în noi s-a rupt.
În dulcea briză de șoapte,
Grei de aur, stând în câmp.

Au trecut mulți ani,
Multe veri, și plec
Spre locuri de-altădată,
Dar văd doar copii
Ce se joacă-n grâu,
Sub un cer topit de-azur.
plimb trist pe-un câmp
Plin de-aur sub vânt,
Vânt cald de vest, în vară
Și-mi mai amintesc,
Apoi o pornesc
Înapoi spre-orașul surd.

cântec interpretat de Sting, muzica de Sting, versuri de din Ten Summoner's Tales, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

S-a stins

Crengi, pe copaci,
Urme de sânge...
Umbre pe poteci,
Viața-n inele de lemn
Se stinge...
Ard, discern cenușa gândurilor
Și e fum
Mai mergi, ne-ngropăm
În scrum
Deși, se taie în ceață
Un ultim drum,
Vii consumăm absenți
Al inimii parfum...
Cruci, pe mormânt,
Urme de plâns...
Umbre-n cuvânt
Iubirea-n inele de lemn
S-a stins.
Crengi, pe copaci
Umbre...

poezie de din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața nu se vinde

Se-mpletesc în culori vii
Pașii toamnei pe alee
Pe când străzile-s pustii
Fără iz de orhidee

Pomii iarăși se dezbracă
Și copacii din păduri
Până iarna o să treacă
Uneori prin scurtături

Frunzele se colorează
În atâtea vii nunțe
La taifas apoi se așează
Și la uși — în văz de clanțe

Căci un pictor iscusit
E la lucru în natură
Toamna iată a venit
Și viața parcă-o fură

În imense straturi frunze
Mereu azi se stivuiesc
Și-n piețe — la peluze
Căci rost nu își mai găsesc

Moartea-n ele se strecoară
Viața li s-a terminat
Pe aripi de vânt coboară
Strat de ochi peste alt strat

Și în zboruri și-n picaje
Toate se răstălmăcesc
Umbra toarce pe pavaje
Frunze-n straturi ce tot cresc

Și ne ating cu nerăbdare
În roiuri mereu din zbor
Surâzând pe trotuare
Ca tot omul muritor

Și e frig și noaptea-i mare
Pe munți ninge și s-a stins
Parcă a iubirii zare
Și extazul s-a prelins

S-a sfârșit toamna — ne prinde
Iarna — este pe aproape
Căci viața nu se vinde
Nici a vieții sfinte ape
08-10-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Tăcere grea

S-a stins lumina-ntre pământ și cer,
Întunecarea m-a cuprins deodată,
În viaț orice gând e efemer...
Sunt flori de soare și copaci de vată.

S-a desfrunzit polpoana unui nor
Și-n labirint de vise se rotește,
Timpii-oglinzi, de suflet, ca de-un gol,
S-au strâns... Și val de vânt ne urgisește.

Să ne cuprindă tainicii fiori?!
Să ne ascundă-n luminiși de stele?!
Ne amintim de toate uneori...
De teamă, de iubire, de durere...

S-au descarnat furtună, vuiet, clopot,
De-al vieții noastre și-al durerii ropot...
Un ruginit ceasornic peste care
S-a abătut un vânt de remușcare.

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Păun

Fluture mic
a pâlpâit în lampă
și s-a stins

haiku de din Foșnet de stele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamei

... când ai plecat mijea de zori
și orizontul sângeriu la răsărit
împrăștia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit

eu am ieșit afară pe furiș
și văd că tata plânge lângă prag
zgârcit și țărănește și pieziș
și sprijinit pe-o coajă de toiag

s-a prăbușit tot cerul peste tot
și cerul meu intern s-a prăbușit
și tu acolo, undeva, pe eșafod
te mai luptai în gândul meu cu: "N-ai murit"

și brusc am încetat te mai simt
și brusc m-am resemnat cu: "Nu mai ești"
la fel de brusc în spațiu și în timp
s-a stins un Soare mic și omenesc

și altul s-a aprins în eu-l meu
și de atunci suntem un tot întreg
și de atunci mă are-n pază Dumnezeu
și de atunci spre tine merg și merg

când voi ajunge nu mi-i dat să știu
cum voi ajunge încă nu mi-i dat
e pregătit internul meu sicriu
și testamentul meu, needitat

oricum, ași vrea plec ca tine-n zori
și orizontul auriu la răsărit
sărute cununiță ta de flori
pe fruntea altui suflet mistuit...

poezie de (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rodica Nicoleta Ion

Și plouă-n suflet...

S-au stins stele-n noapte,
Printre umbre de leneși nori,
Cu adieri de vânt, ramuri de gheață
Ne mângâie trupul,
Și rece-i piatra noastră de mormânt
Am fost, vom fi, trecut-au peste toate
Doar cu un preț, de-o fi iertat păcatul
Dar am rămas tăcuți, străini, în noapte...
Cu ochii-n lacrimi, sprijinind înaltul.
S-a stins și lumânarea de o vreme
Și plouă-n suflet... Doliul peste noi
S-a așezat ne subjuge trupul
Impresionat cu griji și cu nevoi.
Umile, plecat-am... Ce-am lăsat în urmă,
Căci cine ne-a iubit cu-adevărat?
Cei ce-au rămas cu amintirea noastră
Cel, ce cu ani în urmă m-a creat...

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Octombrie

Octombrie ‒ ultimul cântec...
Soarele se clatină-n ființă ca vinul în os ‒
Pe mine m-apasă nostalgia în pântec
precum o lacrimă-nghițită de un înger frumos.

Nu mi-ai dat telefon...
Ziua mea s-a scurs, neagră, sub un șurub de teasc ‒
Am așteptat ca bolnav de la tine un zvon,
în pământ, înapoi, am plecat mă nasc.

Printre lucirile-acelea de beznă și frig,
m-am gândit că plângi undeva, în adânc,
dar un crivăț în piept mă oprea te strig,
eram gol, mă-necam, nu puteam mănânc.

A fost ca un fel de cântec de pe urmă.
Sufletul meu, de cocor bătrân, a mai bătut din aripi o dată.
A fost ca o nuntă pustie, pe un câmp bântuit de o turmă,
a fost ca o chemare suferindă, a fost ca o împietrire mirată.

Povestea s-a sfârșit.
Autorul a murit înecat în propriile vise.
Sub aburul ploii, fantasma, odată cu el, a pierit
topind în noapte amintirea unor vremuri promise.

Octombrie ‒ toporul pocnind într-un lemn...
Păsări speriate se-nalță spre cer...
Orașul, fatal, se scurge în umbră și-n semn,
cu gândul pierdut la un sat, te-am uitat și mi-e ger.

poezie de din Purgatoriu pentru sfinți (2014)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Umblăm pe câmp fără popas

Umblăm pe câmp fără popas
sub zodii prin târziul ceas.
Hotare, veac, tărâm s-au șters.
Mai suntem noi și-un univers.

Pierdem în noapte, rând pe rând,
tot ce sub noi era pământ.
Și mergem iar în gând, la pas.
Un cer deasupra ne-a rămas.

Vreo stea când cade din țării,
fără vrei, spre ea te ții
și poala-ți potrivești, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.

Și cumpănim ce e, ce-a fost.
Noroc înalt, pornit cu rost,
ne-ntâmpină de sus prin vânt,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Haiducul

Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândește aiurea, la aur, la sânge,
și-și face inele de iarbă.

Va trebui taie de-acum
potecile toate de-a curmezișul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-și de mumă și moarte.

S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna șerpii subt stâncă.
Va desferece duhul pădurii
și șipote negre cari cântă.

N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
1-a dovedi cu țipăt uliul
și buha cu scurte jelanii.

poezie celebră de din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Haiducul

Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândește aiurea, la aur, la sânge,
și-și face inele de iarbă.

Va trebui taie de-acum
potecile toate de-a curmezișul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-și de mumă și moarte.

S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna șerpii subt stâncă.
Va desferece duhul pădurii
și șipote negre cari cântă.

N-o să-l mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
L-a dovedi cu țipăt uliul
și buha cu scurte jelanii.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Lucian Blaga

Oraș vechi

Noapte. Urnirea orelor
se-mplinește fără îndemn.
Taci - arătătoare se-opresc
suspinând pe ultimul semn.

Subt porți ființele somnului
intră - câni roșii și griji.
Pe uliți - subțire și-naltă
ploaia umblă pe cataligi.

Vânt vechi și lung între ziduri
mai scutură luturi și fier.
Mari semeni de altădată
O clipă s-arată și pier.

Turn negru stă în picioare
și-și numără anii învins.
Taci, că sfântul de piatră
aureola în noapte și-a stins.

poezie celebră de din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica ȘerbănoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Fisură

Fii atent cum bate soare:
Peste case,
Peste oase.
Își ia toamna la plimbare
Și se-ntinde
Și se-aprinde
Printre frunze,
Nepătrunse -
În visare.

Fii atent cum suflă vânt:
Peste dom,
Peste om.
Se ascute din pământ
Și se plimbă
Și se schimbă
Printre buze
Mai obtuze -
‘n legământ.

Fii atent cum strânge nori:
Peste câini,
Peste mâini.
Își vând ploile din zori
Și se-ajută
Și se mută
Printre ochi
De deochi -
Amatori.

Fii atent cum cântă gură:
Peste limb,
Peste timp
Se alintă și se jură,
Și se-ascultă,
În acută,
Printre tremur
Și cutremur -
În fisură.

poezie de (7 noiembrie 2012)
Adăugat de Gabriela ChișcariSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook