Sunt zile, sau mai bine spus nopţi, când somnul mi se pare o pierdere de vreme. Atunci când, frânt de oboseală pleoapele se închid şi mă scufund în lumea lui Morfeu, odihna e binevenită, binefăcătoare şi dătătoare de noi puteri în perspectiva confruntării cu provocările de a doua zi. Dar sunt şi nopţi în care somnul mi se pare un furt, căci adormirea mă privează de posibilitatea de a face ceva pentru spirit, pentru sufletul meu, cum s-ar spune. Bunăoară de a asculta în linişte un fragment de muzică clasică, de a scrie câteva versuri ori de a vedea ce mai face Saturn la ora două noaptea. Căci am telescop, iar o noapte senină, cu luminile neoanelor stinse pe străzile oraşului, nu e tocmai un lucru de lepădat...

Mihail Mataringa (25 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Votează! | Copiază!