Viaţa crede despre sine că este Maica Tereza; sau un fagure de miere; sau un potir de aur, plin ochi, cu vin de ambră, înveşmântat într-o ţesătură din cel mai fin borangic! Dar ea este o biată zdreanţă cu pretenţii de strai împărătesc, o piele neargăsită (adesea de drăcuşor), o caracudă languroasă, o şopârlă Gecko (de sex feminin, bineânţeles), o leoaică neâmblânzită! Pentru a putea fi întrebuinţată, musai să fie prelucrată: tăbăcită; bătută cu maiul de zdrobit şi meliţat cânepa; primenită; şi, în final, dată cu capul de toţi pereţii, ca să i se scoată gărgăunii din creier! În urma acestor procese, ea, viaţa, va deveni un fuior de lână merinos, cumsecade, cu fibre de Elastan prin el, numai bun de tors, împletit, modelat! Abia atunci o putem adula, îi putem da credit şi ne putem închina la ea, ca la moaştele Sfintei Parascheva!

Iulia Mirancea (15 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!