Lupta omului împotriva propriului destin este cel puţin amuzantă, dacă nu chiar ridicolă. Nu poţi lupta împotriva unui "dat", împotriva a ceva ce trebuie în mod necesar să se înfăptuiască. Lupta însăşi este predestinată, ea face parte din scenariu. Nu înţeleg prin asta adoptarea unei atitudini defetiste, de abandon şi resemnare în faţa fatalităţii. Doar că "fatalitatea", înţeleasă ca finalitate obligatorie, puţin se sinchiseşte de strădania omului de a i se opune, strădanie care nu reprezintă altceva decât o etapă intermediară în drumul cu o singură direcţie. E un fel de luptă a destinului cu sine însuşi, din care tot el iese învingător.

Mihail Mataringa (5 septembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Votează! | Copiază!